Cum stă Sibiul la capitolul toalete publice. De la „istorice”, la cabine temporare

Sibienii şi turiștii sunt în perioada aceasta, atraşi şi mai mult de zona Centrului. Pentru că e vară, pentru că sunt terase cu bere, bănci unde poţi sta şi mai ales pentru că e festivalul de teatru unde sunt spectacole gratis. Dar dacă, în timp ce ești în oraș, ai anumite nevoi urgente? Din acelea care nu se rezolvă prin credit doar cu buletinul? Unde te duci? Păi îţi spunem noi. Pentru că fără falsă pudoare, când te trec anumite aspecte de pe sub curea, nu ţi-e totuna când ştii unde să mergi sau nu. Adică vom vorbi despre toaletele publice din zona centrală a Sibiului. De la gară până în Sub Arini.

De la gară până în centru…

Chiar dacă majoritatea românilor se deplasează cu maşina, totuşi Gara Sibiu încă nu e moartă complet. Mai vine câte un super-tren cu două vagoane, câte un motor „Săgeată” care arată ca atunci când foloseşti Bentley-ul la cărat saci de cartofi, dar măcar sala de aşteptare nu e goală. În gară, de exemplu, ai toaletă publică. Probabil unicat în Sibiu, din simplu motiv că este, poate singura unde trebuie să plăteşti. Cât te costă? Doi lei. La nevoie îi dai şi pe ăia. Dacă nu, strângi din dinţi şi mergi mai departe. De toaleta aia faimoasă despre care scria toată presa la un moment dat, nu cunosc nimic şi nici nu am remarcat să mai existe aşa ceva. Poate când vom scrie de fostele toalete publice…

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

„Mai departe”, înseamnă Parcul Tineretului, unde este o toaletă publică oficială, gratuită. Cam greu vizibilă, după panourile acelea pentru mâzgăleli, lângă zidul fostei grădini de vară a Sibiului, acum casă de cultură a municipiului. Mai e ceva neoficial în zonă, (da ştiu un depozit de gunoaie, dar nu e ăsta subiectul) despre care am tot scris: zidul cetăţii de lângă Pedagogic, unde Manejului se întâlneşte cu Funarilor. Dar acolo rişti să te vadă lumea şi să dai apoi impresia de nesimţit.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Ceva mai sus, la – să zicem – intrarea în zona centrală, avem o toaletă din aceea care te ţine de vorbă. Mai exact două „cabine”, de regulă ocupate că aici opresc şi autocarele cu turişti. Au vechime, sunt folosite intens şi se vede asta pe ele. Una dintre ele îţi aminteşte şi de regimul pandemist, prin autocolantul care te avertizează să nu intri fără mască pentru că, fiind singur în budă şi cu garda jos, covidul te vedea şi te ataca şi te papă. Până atunci, că tot te-a prins la ananghie, toaleta te ţine de vorbă cu o voce masculină cu un vag accent italian: ţi se spune că se deschide uşa atunci când se deschide uşa, că se închide atunci când se închide, îţi explică cum să faci şi cum să ieşi după aia: „Pentru a ieși, apăsați butonul din stânga vasului de toaletă. În caz de urgență, apăsați butonul din dreapta vasului de toaletă”. E superb, mai ales pentru singuraticii agitaţi care caută un partener de conversaţie.

În centru: Toaletele istorice plus un supliment de festival

Ajungem în zona cunoscută ca istorică a Sibiului. Aşa de istorică încât până şi toaletele publice de aici sunt istorice şi asta fără nicio glumă.

De exemplu, cea din Piaţa Mică apare în vederile de la începutul secolului, dar se pare că, în locul unde se află acum, e doar din 1948. Se învecinează, ironic, cu sediul Partidului Ecologist, sediu unde, de câte ori trec pe acolo, nu se petrece nimic, la fel ca activitatea publică a numitului partid.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Toaleta cea mai cu tradiţie şi faimă este, totuşi cea de la Parcul ASTRA. O dată că are ca gardian pe unul din politicienii de frunte ai perioadei interbelice: Alexandru Vaida-Voevod, al cărui bust a fost montat fix ca să-ţi dea impresia că el este un fel de guru al intrării pentru bărbaţi. Discriminatoriu, la intrarea de la femei nu e niciun bust.

Toaleta ca amplasament datează aici din 1937, a fost refăcută la un moment dat în era Iohannis şi e în proiect să fie super-refăcută, transformându-se, odată cu transformarea în orice altceva a Parcului ASTRA, într-un fel de imobiliară a veceurilor publice. Cum va fi, vedem noi, deocamdată e acolo şi funcţionează.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Ca un detaliu de sezon, pentru spectatorii din Piaţa Mare ai festivalului de teatru, există amplasate, în spatele bisericii Romano-Catolice, patru „cabine” – WC public. Asta ca să nu se înghesuie lumea până la suprasolicitare acolo, lângă ecologişti. Deci, în ciuda zvonurilor şi temerilor, ele există.

Ceva mai departe dar nu prea, avem probabil singura toaletă publică din Sibiu cu operă de artă la intrare: un mozaic realizat de artişti plastici sibieni, atunci când s-a dat în folosinţă pasajul de la magazinul Dumbrava. Este curat, spaţios. E de la finele anilor ’70 şi a fost renovată complet în 2017. Nu ştim care va fi soarta locului după renovarea preconizată, că dacă va fi la fel de nesărat ca la pasajul de la Bulevard, ţi se taie şi pofta.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Atenţiune, la Piaţa Habermann nu cred că mai e în folosinţă toaleta publică, sau, în fine, ultima oară locul era îngrădit şi erai avertizat că de la un anumit punct e proprietate privată. Sunt curios dacă toaleta o fi devenit şi ea privată.

De aici, cel puţin după ştiinţa mea, nu mai ai niciun WC public până în Sub Arini, acolo unde e locul de fitness. Şi mai încolo, cât ţine parcul, ca să zic ala, că e ecologic.

În rest, dacă nu vă place oferta, puteți să haiduciţi pe unde doriţi, dar pe răspunderea voastră. Noi, aici, v-am informat.