Anul trecut, aflat în vizită "acasă", am avut bucuria de-a revedea un bun amic pe care nu-l mai întâl­nisem de vreo 25 de ani. Nu e totuna să corespon­dezi vorbind la telefon sau scriind e-mail-uri;   el era în State sau Canada iar eu în Australia. Ne-am reîntâlnit la casa parohială a preotului din Săcel, Ioan Oprişiu, "beatificat" de noi încă din timpul vieţii pentru că e dezgheţat la minte cum puţini cei din tagma lui sunt, spiritual în ziceri şi mereu cu zâmbetul pe buze. Am amintit de el pentru că mi-a fost coleg la Facultatea de Jurnalism din cadrul ULB din Sibiu. "Spovedania" din casa prie­tenului meu s-a rezu­mat la o masă plină de bucate tămâiată cu ostro­pel şi ceva tărie scoţiană care ne-au dezlegat lim­bile. În acest cadru am depănat amintiri din şcoală şi am reiterat în discuţiile noastre întâmplări hilare din facul­tate, întâmplări cu colegii şi profesorii pe care i-am avut. Şi aşa am ajuns la "confesiuni" legate de viaţă. "Popooo… dacă mai vii cu sutana pe tine la examene, te exorcizez. Ne porţi ghinion." Şi s-a exe­cutat Ionică al nostru; nici nu prea avea de ales căci rugămintea imperativă venea de la "şefu"; iată una dintre glumele care a destins pe de-a-ntregul atmosfera. Poate puţin mai rezervat la începutul dis­cuţiilor, dar subtil în intervenţii, a reuşit în scurt timp să ne capteze întru totul atenţia. E vorba de prietenul nostru Daniel Deleanu, şi el coleg cu noi la Facultatea de Jurna­lism, dar şi lector univer­sitar în acelaşi timp la  Facultatea de Litere, secţia de Limba engleză. Emi­grarea-i grea pentru ori­cine. Daniel, subiectul principal al acestui articol, n-a scăpat de vicisitudinile începuturilor în ţara un­chiu­lui Sam, numai că el le-a trecut cu brio reuşind prin perseverenţă şi muncă intelectuală asiduă să obţină titlul de "Full Pro­fessor"  cu capacitatea de a conduce masterate şi doctorate (atât în SUA cât şi-n Canada). A predat stu­denţilor americani cursuri de literatură engleză, literatură comparată, scrie­re creativă… Este autor al atâtor volume academice, plus  beletristică (poezie, roman, teatru, traduceri), încât nici nu îndrăznesc să le rostesc numărul. Ro­manul "Of First Love in a Dream of Countryman" a figurat în curricula colegiilor din Ontario,  iar parte din publicaţiile sale se află până şi-n locaţii precum Harvard University Book­store sau biblioteca Uni­ver­sităţilor din Tokyo sau Sorbona, nemaivorbind de librăriile împrăştiate pe întreg mapamondul în care i se vând cărţile.

Anul trecut Dani s-a repatriat cu întreaga familie tot în oraşul de pe Cibin, oraşul său natal, în ideea că lucrurile în Ro­mânia au intrat pe făgaşul lor normal. Dorinţa de a reveni, ca profesor de astă dată la catedra Facultăţii de Litere din cadrul univer­sităţii sibiene, constituia într-un fel şi chintesenţa motivaţiei; de a împărtăşi studenţilor şi un alt gen de abordare şi de punere în valoare a literaturii univer­sale în general şi a litera­turii române în particular. Nu m-am îndoit nici o clipă de reuşită, până când, zilele trecute vorbind la telefon mi-a spus că regretă din plin alegerea făcută, cea de revenire la matcă. L-am rugat să vină cu ceva precizări şi cu un CV din care voi spicui câte ceva din activitatea sa.

"Mi s-a spus că gradul meu de profesor univer­sitar obţinut în Canada şi S.U.A. nu este recunoscut în România, şi că trebuie să-mi reîncep cariera de la gradul de lector. Cu alte cuvinte, faptul că în cei peste douăzeci de ani de carieră universitară din America de Nord obţinu­sem gradul de Profesor Universitar (doar 5% dintre candidaţi îl obţin) nu valo­rează nimic în sistemul universitar românesc m-a lăsat fără cuvinte. Se pare că nu au nicio însemnătate  numărul   de volume publi­cate de mine în câteva limbi de circulaţie.   Practic, în cei douăzeci şi cinci de ani de absenţă din Ro­mânia, deşi urcasem ie­rar­hia universitară din Canada şi S.U.A. până la ultima treaptă, în ţara mea natală rămăsesem pe loc: plecasem lector, iar la întoarcere eram forţat să fiu tot lector.

Scrâşnind din dinţi,
m-am conformat, şi m-am înscris cuminte la două examene (sfârşitul lunii ianuarie),  întrucât îndepli­neam cerinţele, pe două posturi de lector, recent scoase la concurs de Uni­versitatea "Lucian Blaga" (Lector universitar, poziţia 17: "Poezia română ca world poetry"; respectiv Lector universitar, poziţia 31: "Limba engleză con­tem­porană şi practica traducerilor"). În naivitatea mea, mă gândeam că postul de lector pe poziţia "Poezia română ca world poetry" mi se potriveşte ca o mănuşă: printre cărţile pe care le-am scris (în limba engleză) am dedicat şi volume ce cuprind autori români ; M. Eminescu, L. Blaga, N. Stănescu, T. Tza­ra, I. Barbu, A. Blandiana, M. Ivănescu etc. M-am străduit să-i prezint lumii întregi într-o limbă de circu­laţie mondială, contribuind astfel la efortul colectiv de a face din poezia româ­neas­că o poezie univer­sală (o "world poetry"). Tot pentru a face cunoscut întregii lumi  cântul nostru  în versuri,  timp de câţiva ani am iniţiat în regim de voluntariat şi un curs de literatură română la un colegiu din Ontario. Şi, da, sunt mândru că am reuşit să insuflu dragostea pentru literatura noastră studenţilor mei canadieni (care veneau sâmbetele dis-de-dimineaţă doar pentru a studia autorii români!), aducându-i pe câţiva dintre ei până la nivelul în care îl puteau citi pe Eminescu în original. Cu toate acestea, nimeni nu a notat vreodată despre asta în România, iar programul început de mine s-a disipat."

Tot ca o mănuşă Daniel Deleanu a crezut că i se potriveşte şi cealaltă poziţie de lector pe care a aplicat, cea de "Limba engleză contemporană şi practica traducerilor". Faptul că este autorul unui număr impre­sionant de volume publi­cate în limba lui Shakes­peare, atât de critică literară cât şi de lingvistică şi filozofia limbajului,  a fost convins că posedă  prero­gativele necesare pentru a putea concura pe acest post. Girul pentru scrierile sale publicate a fost dat de personalităţi precum Ha­rold Bloom (un fel de George Călinescu ameri­can), Richard Rorty (consi­derat unul dintre cei mai importanţi filozofi ameri­cani din toate timpurile), ori scriitori ca John Updike şi Alice Munro, cea din urmă laureată a Premiului No­bel. Nici măcar recoman­darea inserată pe coperta unei cărţi de lingvistică de către  Noam Chomsky, consi­derat  a fi un fel "the father of modern linguistics" (pă­rintele lingvisticii moderne) nu i-a convins pe cei de la Universitatea "Lucian Bla­ga" din Sibiu, cum că ar fi un candidat potrivit (pentru această poziţie de lector). Şi lista exegeţilor ame­ricani nu s-a terminat aici, pentru că nici traducerile făcute de Daniel Deleanu nu au fost convingătoare, deşi a publicat în SUA şi Canada o duzină de cărţi din diferite limbi în limba engleză, unele dintre ele recunoscute pentru gradul lor de dificultate: "Bhaga­vad Gita" (cartea sfânta a hinduşilor), "Dhamma­pada" (cartea sfânta a budiştilor), "Shiva Sam­hita", "Yoga Sutra" a lui Patanjali, "The Gospel of Thomas" (Evanghelia lui Toma), "The Egyptian Book of the Dead" (Cartea egipteană a morţilor), "Tractatus-ul" lui Wittgen­stein ori poeziile lui Paul Celan.

Nu faptul că nu a obţinut numirea pe una dintre aceste poziţii l-a deranjat cel mai mult pe Dani, ci acţiunea întreprinsă împo­triva sa, de a nu fi nici măcar lăsat să concureze. Motivul, mai mult decât rizibil,  "dosarul este  in­com­plet". Haida de, me­nes­trelilor. Lipsa "doco­men­tului" incriminat de comisie consta într-o anexă de autoevaluare inclusă-n  format  Microsoft Excel (care se descărca pe website-ul universităţii), numai că varianta aşa cum era ea oferită de univer­sitate, nu avea spaţiul necesar pentru ca Daniel Deleanu să îşi treacă toate publicaţiile apărute în perioada pe care se efectua autoevaluarea (trei ani). El a recurs la Microsoft Word pentru un punctaj corect al autoaprecierii, ceea ce mi se pare absolut normal. Universitatea si­biană prin amploaiaţii  săi, cu referire la prezentul context, îi sabotează deli­berat pe cei "din afară", prin respingerea lor din start, în subsidiar bazându-se pe regulamente stupide (hâr­ţogării inutile) stabilite de ei şi şmecherii juridice ce se doresc persuasive. Păi de ce v-aţi picurat atro-
pină-n ochi, să vi se tulbure vederea, stimabililor? Nu­mai la cât am scris eu aici doar spicuind din CV-ul lui  ar fi fost mai mult decât îndeajuns să ocupe ori­care din ambele posturi scoase la concurs, fără amendamente ludico-suplimentare. Oare câte studii academice, cărţi de lingvistică, traduceri… ar fi trebuit să publice un candidat care accede la poziţia de lector în cadrul unei facultăţi? Care e norma, căci ex-profesorul canadiano-american Daniel Deleanu vă poate tapeta un perete al aulei cu volumele semnate de el. 

Direct şi la obiect, pentru că cele prezentate induc ideea lipsei de onestitate a  membrilor "comiţiei" şi a serviciului juridic, decurg o seamă de întrebări.  Au fost antamate posturile cu pricina unor alţi candidaţi "avuţi în vedere" (că n-ar fi pentru prima dată)? Să-i fii setat  înscrierea lui Delea­nu la examen pe respon­sabili  într-un aşa de mare "panic mode" (ştiind că dacă va ajunge în sala de examinare le va fi greu să-l respingă)? Escamotează juriştii universităţii, că "e" mai mulţi, adevărul privind "regulili" concursului? S-au pretat cele două entităţi, universitari şi legişti, la o asemenea mizerie? 

Şi acum, la final de articol, dintre cei care au promovat în ierarhia uni­versitară sibiană din cadrul Facultăţii de Litere, a fost vreunul coleg în trecut cu Daniel Deleanu? Vă spun eu, au fost şi sunt o grămadă. Ceea ce Dani a ignorat, cu sau fără ştiinţă, este că "dacă vrei să trăieşti printre lupi, trebuie să fii ca ei". Foştii confraţi au tăcut mâlc. Ştiau ei de ce (carac­terul). N-am crezut că astăzi la ULB Sibiu, recte Facultatea de Litere merge şi aşa: "Cu iaurt şi gogo­şele/Te-ai făcut vornic mişele." (versetul "sacoşa" euharistiat în  "Postul candidaţilor" a renumitului  Niculaie Filimonoiu).

Este imposibil de digerat această stare de fatuitate creată; adică cum, pentru că "ceteşti" o anexă-n World şi nu în Excel e caz de anulare a unei activităţi de cercetare de peste 25 de ani prin interzicerea la participare în a susţine un examen la şcoala Literală de Vocale şi Consoane? Prea-i cusută cu aţă albă, onorabililor.

Marius Ghinescu,

Corespondent Australia

Perth WA Mar. 2023