Dacă nu știi istorie, riști să nu vezi când ea se repetă

Interesantă ideea aceea de a elimina aproape complet Istoria ca materie obligatorie de BAC la liceele cu profil umanist și vocațional din România, (cu excepția profilului Științe Sociale). Am aflat despre ea din scrisoarea deschisă a Facultății de Istorie din cadrul Universității București. Apoi, învățând în facultate că nu trebuie să mă încred doar într-o singură sursă (mai ales oficială) am zis că ia să vedem și în altă parte, chiar la Educație acasă. Adică pe pagina Ministerului Educației. Bine am făcut. O dată pentru că toată această tevatură era făcută cu privire la un document încă ne, cum să zic, oficializat: un ordin de ministru. Cu privire la „aprobarea probelor și disciplinelor examenului național de bacalaureat” pentru, atenție, anul 2030, supus dezbaterii publice. Apoi, pentru că poanta este veche. Nu e prima oară când se bagă bețe în roate acestei materii, care are marele merit de a înregistra și performanțele și tâmpeniile ori ale nației ori chiar ale umanității. Istoria e deranjantă, chiar dacă se ocupă de vechituri. Afli chestii din ea. Chestii și ele deranjante, mai ales pentru cei care urăsc istoria. De aceea e mai bine să se piardă, să nu mai învețe elevul așa, serios, ca pentru alte materii, că poate prinde o pasiune deosebită pentru asta, şi nu mai e conform cerinţelor, se îndoieşte deci cugetă, cugetă deci există.

Istoria este victima aruncării în derizoriu de către cei pentru care ea este un pericol. Pentru că, pe măsură ce o aprofundezi, realizezi că deși tratează vechituri, ele pot fi adaptate oricând noului. La fel, poți observa că anumite comportamente şi metode, de regulă cele neplăcute, sunt cam tot aia și de fapt se repetă, puțin mai tunate și mai aduse la zi. La fel, dacă știi istorie, știi și mentalitățile vremii și cum au putut ele fi schimbate. Vei ști și despre cum au pornit războaiele și cine le-a pornit (de fapt). Vei mai afla că de fapt istoria aia „standard” pe care o știi tu din școală este cam proză umoristică. Că nu e plină de daci viteji, voievozi luminați și invincibili, poporu’ tot ca unul, moldoveanu-munteanul și fratele lor ardeleanul.

Vei afla, cunoscând istoria, și despre partea ei mizerabilă: trădări, masacre în numele lui Dumnezeu sau al progresului ori al altor idei nobile, trădări, fratricide, salturi dintr-o barcă în alta, dictatori care au ajuns sus sub ochii blânzi ai celor „civilizaţi” care aveau toate condițiile și puterea să acționeze dar nu aveau chef la acel moment, despre crimele de război comise nu doar de „băieţii răi” ci şi de „băieții buni”, despre eroi care și-au clădit faima pe jertfa celor mulți, despre patrioți de operetă, despre orbire și prostire, despre diversiuni, despre lupi în piei de oaie și patrioți așa de mari iubitori de ţară încât o nenoroceau. Despre cum se pupa în fund într-o direcţie pentru ca apoi sa o schimbi la 180 de grade ca să pupi în fund fix în direcţia opusă.

Vei mai vedea, mai ales în cazul românilor, că ce e rău nu piere, că năravurile și moravurile de care credeam că am scăpat reapar

.Și tot ca istorie, e lesne de observat cum unii istorici sau fake-istorici o ghidează în tot felul de direcții în funcție de mode, narative, comandamente și altele. Istoria te ajută, deși se ocupă de trecut, să te prinzi cum stă treaba acum. Totule ste să îţi palcă de ea şi să o aprofundezi.