N-a mai fost ca la Coppa del Mondo '90 sau World Cup, patru ani mai târziu, când au scos lumea-n stradă, dar ”tricolorii” tot i-au mobilizat pe suporteri și la EURO din Germania. Vreo 45.000 s-au aflat în tribunele ”Allianz Arena” la meciul de debut, cu Ucraina, dar și acasă, în fiecare colțișor al țării.

Normal, Sibiul nu putea face rabat de la regulă și, pe unde s-a putut, suporterii au ușchit-o mai repede cu o juma' de oră de la muncă pentru a prinde un loc pe terase, ori sub vreo umbrelă, la umbră, un loc cât mai aproape de plasmele cu diagonale care mai de care mai mari, de parcă, cu cât ar fi fost mai aproape, cu atât ar fi fost auziți mai bine de jucătorii lui Edi.

Liniște în centru, nu e voie cu TV-uri pe terase

Zic pe unde s-a putut pentru că, luând  Bălcescu la pas, am rămas surprinși să remarcăm lipsa de mobilizare, dar ne lămurește repede un angajat al uneia dintre terase, ușor bosumflat pentru că, mai mulți clienți, înseamnă un bacșiș mai gras. Ne flutură pe sub nas o hărtie. Ne luminăm în timp ce hârtia ne trece prin fața ochilor, de la stânga la dreapta. ”Deținătorii de terase sezoniere au următoarele obligații: se interzice amplasarea de televizoare bla bla bla…”

Ne-amlămurit și plecăm mai departe spre unele localuri care nu sunt”sezoniere”, deci e ”verde” la TV-uri, plasme, bere, suporteri, mai un nachos, mai un cartof prăjit, multă apă, plată sau minerală, la fel de rece ca berea, fie ea la halbă sau la sticlă, pentru cei care de la servici spre casă n-au mai apucat să lase pe dreapta mașina personală.

Ne facem pe repede-nainte nou plan, pentru că meciul nu stă după noi. Unul la Supporter, cu fotograful aferent după el, altul la Play-off. Nici n-avea cum altfel pentru că primul e recunoscut ca prietenos cu cei care iubesc sportul. Al doilea, ”sprijinit” de Sala ”Transilvania” și peste drum de Stadionul ”Municipal”, e un magnet pentru cei care iubesc sportul…

Aglomerație mare la Play-off și Supporter

Cu greu ne găsim câte-un loc și ținem legătura între noi cu mesaje pe whatsapp, pentru că în hărmălaia creată de sutele de suporteri nu ne putem auzi pe telefon.

Începe meciul! Mai întâi, fanii sunt mai timorați. Unii sunt ocupați cu câte ceva de-ale gurii, ca să intre berea mai bine. E drept că și terenul pare înclinat spre poarta lui Niță.

Scăpăm de fiecare dată cu bine la atacurile ucrainienilor și ici și colo se aude câte un oftat de ușurare.

Când portesc și ai noștri pe contraatac, fanii se impulsionează, prind culoare în obraji de parcă ei ar fi pe dreptunghiul incredibil de verde al arenei din Munchen.

Spre jumătatea reprizei ne mai vine inima la loc pentru că ”tricolorii” încep să coneze mai mult în ofensivă, iar fondul sonor se schimbă. ”Haiiideeee!”, ”Hai cu golul!”, ”Bineee, bă!”. Iar golul lui Stanciu, care strecoară mingea printre vârful degetelor mâinii stângi a lui Lunin și bara transversală aruncă de-a dreptul atmosfera în aer. ”România, România! Ole, ole, ole! Secunde bune se scandează, halbele și sticlele se ciocnesc mai abitir ca până acum…

Stanciu aruncă terasele în aer

Un suporter la vreo 20 și ceva de ani, în dreapta mea, scoate din portofel un bilet la pariuri. Îl parcurge cu privirea într-o secundă și îmi zice că mai are nevoie de-un gol al ”tricolorilor”, fără să prmească vreunul, pentru a pune mâna pe-o sumă frumușică. ”Cât salariul meu pe-o lună!”, îmi aruncă peste umăr, văzând că trag cu ochiul, curios să văd ce alte meciuri a mai nimerit…

Nici nu apucăm să stingem bucuria primului gol că Stanciu o dă în bara de sus, direct din corner. Ce bun ar fi fost un 2-0…

E pauză, toată lumea răsuflă ușurată. E bine până acum. E pauză de-o țigară, unii ies să ia o gură de aer.

Câțiva tineri scot din rucsac tricolorul și se pozează cu el. Unul trage cu ochiul la o blondă care are ambii obraji în roșu, galben și albastru. Ea-i zâmbește, el la fel! Gata, nu mai e timp, începe repriza secundă.

Un suporter mult prea… optimist! Sau cititor în cărțile de tarot?

Dincolo, la Supporter, atmosfera e și mai aprinsă. E drept, și spațiul e mai mic, iar densitatea de suporteri pe metru pătrat e mai mare.

Dragoș, unul dintre cei de față: ”Am vrut să-mi iau bilet, să merg la meci, dar n-am mai prins. Ce ofticat sunt. Batem cu 3-0!”.

Ne uităm un pic strâmb la el, zâmbind cu colțul gurii. ”3-0 e cam mult”, ne zicem în gând, bucuroși dacă s-ar termina meciul acum, la 1-0. Ne găndim că e de la bere…

Isterie generală la Play-off

La Play-off, începe repriza secundă și aproape cu toții își reiau locul în local sau pe terasă. Cei care întârzie, regretă, pentru că trec câteva minute și Răzvan Marin pune mingea la colț, din marginea careului mare, iar Luni o caută din nou în ”ațe”.

E isterie generală, suporterii sar în sus de bucurie, scandările durează mai mult decât la primul gol.

Dacă două n-au fost de ajuns, vine și-al treilea, Man desenează cu rigla o pasă pentru Drăguș, care trimite în plasă, din fața porții.

Acum, fanii s-au dezlănțuit de-a dreptul. Unii-și fac semnul crucii, nevenindu-le să-și creadă ochilor. Alții mai comandă un rând de bere. Vocile sunt tot mai… vocale.

Restul n-a mai contat, poate doar eforturile ucrainienilor, mai întâi de a reintra cât mai repede în meci, apoi să înscrie măcar golul de onoare. Când au trecut de defensiva tricoloră, n-au trecut de Niță și s-a terminat 3-0.

Nu putem pleca fără să tragem cu coada ochiului către cel cu biletul la pariuri. E și bucuros, și necăjit. ”Las' că EURO e lung, o să ai baftă altădată!”,îl consolăm. ”Să te-audă cel de sus! Da', mă bucur că i-am bătut. Acum, să vină Belgia”, ne spune.

Hai cu maneaua. Că aici e voie, nu ca la Coldplay…

Meciul odată terminat, sonorul plasmelor e dat pe ”mute” și muzica răsună-n boxe: ”Da dumla dumla da, da dumla dumla da / Made in Romania!”. Na' că Ionuț Cercel nu mai deranjează ca Babasha la concertul Coldplay. Suporterii cântă, joacă și dansează, cu gândul că gata, ieșim din grupe și mergem cât mai departe…

N-am putea pune punct fără să ne gândim la fanul cu 3-0. O fi știut el ceva?

(Ovidiu BOICA, Maria Antonia OANA)