Incidentul mi s-a întâmplat în decembrie anul trecut. Mâncând peşte, fără să-mi dau seama, un os mi s-a înfipt în gât. Am încercat să tuşesc, să mânânc câte o bucăţică de coajă de pâine, vată înmuiată în ulei de măsline. Osul nici nu se clintea. Chiar în ziarul Tribuna s-a scris anul trecut de un incident similar, care s-a sfârşit tragic.
Eram disperată de ce mi se putea întâmpla. Am fost dusă la urgenţă. Medicul de serviciu nici măcar nu a reuşit să-l vadă. Menţionez că acest lucru se întâmpla duminică, iar medicii de specialitate nu se aflau la spital. Aşa că a rămas să mă prezint a doua zi pentru ca osul respectiv să fie tăiat cu laser şi aborbit. Un procedeu destul de complicat.
Duminică noaptea spre luni am încercat imposibilul, bazându-mă pe afirmaţiile vestitului medic american Fitzgerald, care era convins că orice afecţiune se poate rezolva cu reflexoterapie.
La ora 22 am început masajul plantar care corespunde cu laringele, trahea, respectiv nr. 48, timp de câte două minute, la fiecare picior, din două în două ore. În jurul orei 3 am simţit că s-a desprins o parte din os, iar la ora 4, osul întreg a coborât în stomac, unde se pare că nu a mai fost niciun pericol, deoarece în prezenţa acidului clorhidric osul se dizolvă.
În pauzele dintre masaje, mă rugam şi citeam din cartea de rugăciuni. Sincer, vă mărturisesc că în cele două cărţi despre reflexoterapie pe care le am nu se aminteşte nimic despre ce trebuie făcut ca să te scapi de un os din gât. Dar oricum acest procedeu mi-a salvat viaţa.