Cu cărţile pe faţă: "Îmi place toamna ca şi când aş fi pe moarte"

n Viaţa n-ar avea nici un sens dacă n-ar exista scriitorii adevăraţi şi volumele lor de căpătâi. Îmi place să citesc mai ales toamna şi iarna, când afară cârâie urât ciorile, cad frunzele veştede, plouă sau ninge apătos. Acum am luat la întâmplare din biblio­tecă jurnalul francezului JULES RENARD, care mă încântă în unele pasaje: "Nu suntem buni, dar ne străduim să părem buni: rezultatul e acelaşi; Îmi place toamna ca şi cum aş fi pe moarte, con­damnat de medici; Grijile, fără să mai punem la socoteală şi afurisitul de ideal care nu ne slăbeşte cu una cu două; În fiecare an, un defect în plus: iată progresul nostru"n În Dilema veche este un supli­ment dedicat timpului trecut. Între alţii, Emil Cioran scria: "Interesul pe care-l purtăm Timpului pleacă dintr-un snobism al  Ireparabilului" . Dacă stai să te gândeşti, cam aşa-i. n Întreb şi eu, ca prostul: dacă Vladimir Putin e diavolul în persoană, de ce are destui adepţi în Occident, gen Bri­gitte Bardot, Gerard Depar­dieu, YouTube, Sharon Stone, Kevin Costner, Kurt Russell şi de ce laureatul Premiului Nobel pentru Literatură Aleksandr Soljeniţîn a părăsit exilul din Statele Unite şi a revenit în Rusia după 1990? n La noi, fostul ministru al Educaţiei, Andrei Marga, îl consideră "cel mai mare politician al lumii, seducător, ataşant, uman." n Dacă pe vremea comuniştilor arta era pentru toţi, ca şi învăţământul, acum a devenit un lux (vorbind de cea oferită de profesionişti, în săli de cinema, de teatru, de concert, de muzeu). Am mai plagiat ceva de la Occident. nLa turneul final al Campionatului de fotbal din Qatar, anul ăsta am cam zbârcit-o datorită unor echipe care au oferit surprize şi pe care le-am crezut mai serioase : Argentina-Arabia Saudită
1-2, Germania-Japonia 1-2, Ţara Galilor-Iran 0-2, Tunisia-Franţa 1-0, Japonia -Spania 2-1, Camerun-Brazilia 1-0, Co­reea de Sud-Portugalia
2-1…Surprize, surprize. n Două metehne au românii: să petreacă şi să se văicărească, tot timpul, dar în special de sărbători, să aibă multe zile libere şi să umble ’’bară la bară’’ ore întregi. De casă şi de serviciu s-au săturat, aşa că o pornesc încotro văd cu ochii, cu căţel, cu purcel, cu soacră, fără soacră, dar cu portbagajul burdşit cu de toate, după sezon, cei din România spre neamurile din străinătate, iar cei de-acolo spre pomana porcului de-acum ori a mielului de la primăvară. Puţini şi cam bătrâiori preferă caloriferul şi televizorul, pentru că au trecut prin asemenea aventuri pe vremuri. E bine şi aşa dacă nu te dor încheie­turile. nCriticul literar Daniel Cristea Enache a zis o vorbă adevărată: "Libertatea ne face să scriem mai mult şi mai prost, întrucât putem scrie orice şi oricum, pe când dic­tatura ne obliga să evoluăm într-un câmp de interdicţii şi tabuuri de o mare densitate tematică şi problematică." Pe vremea aceea multe lucruri se făceau mai temeinic, fiindcă exista şi un control. Acum suntem îngropaţi în legi şi decrete, dar nimeni nu verifică dacă sunt respectate.