Crime şi indiferenţă (ll)

Cei care au fost sunt tot ei, multiplicaţi în noi, care suntem ca ei. Aşa ne place: ne imaginăm, timpul (fără noţiunea timpului pierdut) şi suntem traseiştii unei ideologii. Începutul e sinteza, recapitulativă, dintre ce a fost şi cine mai suntem, dacă mai putem interpreta viitorul ca ultimă întâmplare ce ni s-a implementat. Totuşi – sau din contră – cei care mai sunt nu sunt aceiaşi, identici prin rescrierea (şi omiterea) istoriei dintre paragrafele obscure ale viitorului închipuit prin devotament habotnic şi răsplată prin logica nebuniei. De fapt, vorbim despre sinteza veşniciei: redistribuire şi acceptare. 
Grupuri concepţionale au testat istoria, în speranţa identificării naţionale prin mituri ideologice. Cu măiestria dinozaurilor osificaţi între plăcile tectonice ale naţionalismului, se petrece o inversiune a logicii din darwinismul geo-politic: vestul, centrul şi sud-estul european sunt manufacturate prin "schema" eurasiatică a expansiunii ruse. Agresivă prin impostură, ceea ce nu este o noutate, de vreo trei secole trecute şi încă o halcă de istorie, Rusia nu se dezminte. Are logică, ceea ce nu este o virtute, dar deţine utopia ruletei istoriei din paradigma norocului sub formă de tactică, trişată dar sintetizată şi sovietizată. 
                         ***
Cei care am fost sunt tot ei, chiar dacă nu, ne interesează cine suntem. Dacă suntem tot ei, multiplicaţi prin noi, înseamnă că am plănuit crime, vise, cuvinte, gesturi şi uimiri, reverenţe şi îngenunchieri, reveniri şi uitări prin repetiţii, adică, suntem tot noi. În măsura unei logici retroactive, nici nebunii nu se joacă între ei, dacă nu au cu cine să se pună. În mintea lor, ceilalţi sunt nebuni. Nu supravieţuim fără ei. Avem nevoie de uitare şi redistribuirea memoriei pierdute…
                         ***
Empatia, în retrospectivă, e ca amanta din arhiva KGB. Motiv simplu, aşa cum nici amintirile nu au tristeţi. Imaginaţi-vă, că ruşii ne iubesc. Ceea ce este o erată. Sau nimic. Ceea ce nu se poate demonstra într-un război – e acelaşi lucru, ca o pace indiferentă…
                          ***
Chiar dacă s-ar fi retras ruşii din "partea neocupată a Ucrainei" până la tipărirea acestui articol, logica e firească, atâta vreme cât e nebunie gândită în sondaj: 83% din ruşii (convinşi!) sunt de acord cu invadarea Ucrainei…
                         ***
Restul e indiferenţă afirmată prin crime în numele logicii. Ceea ce nu se demonstrează, nici la Paris, nici la Moscova, e o virtute. Aşa cum suntem, de când am fost în imaginaţia lor: indiferenţi. Dacă ne pândeşte un sondaj despre ce am fost, când logica era distribuită uniform, nu mai cred nici în logica nebuniei…