”Copilul neînvăţat dobitoc creşte"

Toată lumea (sau aproape!) ştie că educaţia şi instrucţia sunt elementare în formarea omului: educaţia în familie, instrucţia în şcoală. Dimitrie Cantemir, unul dintre puţinii domnitori erudiţi, un umanist desăvârşit, zicea pe înţelesul oricui: "Copilul neînvăţat dobitoc creşte, iar mare făcându-se, bou se numeşte". Pe aceeaşi lungime de undă, vă mai dau câteva panseuri: "Pregătirea înseamnă totul. Conopida nu este altceva decât o varză care a fost educată (Mark Twain); Educaţia nu este pregătirea pentru viaţă, educaţia este viaţa însăşi (John Dewey); Rădăcinile educaţiei sunt amare, dar fructul este dulce (Aristotel); Înţeleptul vorbeşte pentru că are ce­va de spus, prostul, pentru că trebuie să spună ceva (Platon)”. Ultimul aforism li se potriveşte mănuşă politicienilor noştri în frunte cu "fizicianul" Klaus lohannis. * Un evreu mi-a explicat că sintagma "ţap ispăşitor" am luat-o de la ei (nici că se putea altfel): "În antichitate – zice – ţapul era considerat un animal cu un caracter(!) diabolic. De Yom Kipur (Ziua Reconcilierii, cea mai importantă sărbătoare evreiască – n.i.d.), la Templul Sfânt din Ierusalim, erau aduşi doi ţapi. Unul era sacrificat, celălat era alungat în deşert, pentru a ispăşi păcatele poporului”. Ceauşescu cred că poate fi considerat "ţapul ispăşitor al românilor". Ăştia care se fac că ne conduc acum sunt nişte batali demagogi. * Vorba unui cârcotaş: "M-am aşteptat totdeauna la ce e mai rău din partea politicienilor noştri şi n-am fost dezamăgit niciodată". Subscriu! * Conform statisticienilor, din 1996, în medie, 45 de poliţişti se sinucid, anual, în Fran­ţa, de cele mai multe ori, cu "armele din dotare". Situaţia i-a alertat pe cei de la Ministerul de Interne, care, îngrijoraţi, au încadrat psihologi care să-i consi­lieze pe cei 140.000 de poliţişti din Franţa. Bag samă că şi la noi ar fi cazul, deşi, la ce jandarmi şi poliţişti avem, ar fi o cheltuială inutilă. * Dintre cele trei femei care au râvnit la funcţia de preşedinte al Franţei, doar Marine Le Pen le-a ţinut piept bărbaţi­lor, obţinând 23,15 la sută din voturi şi ajungând în turul al doilea. Celelalte două doamne nici n-au contat, Valerie Pecresse şi Anne Hidalgo dovedindu-se "canti­tăţi neglijabile". Se pare că, deocamdată, francezii nu sunt dispuşi să fie conduşi de o femeie. (Cred că nici românii nu-s mai breji!) * Toată ziua, toată noaptea, la tv, dacă nu auzim de războiul "de la graniţa noas­tră", auzim de criză, de foamete, de prăbuşirea leului etc. Alexandre Dumas-fiul avea o cugetare: "Nu stima banii nici mai mult, nici mai puţin decât merită. Ei sunt un bun servitor şi un rău stăpân". Are dreptate, mai ales în zilele noastre. * Un analist – că e plină ţara de pierde-vară – îmi spunea, apropo de situaţia economică, politică, morală, culturală, medicală etc. în care ne aflăm, că suntem ca bolnavul care nu voia să îndepărteze muştele de pe răni, ca să nu vină altele mai flămânde. Mi-a plăcut metafora, dar i-am răs­puns că vorba li se potriveşte politicienilor: nu-i mai alegi pe cei care au fost la putere şi s-au ghif­tuit, înlocuindu-i cu cei din opoziţie, cărora le chiorăie maţele, abia aşteptând să ajungă în fruntea bucatelor, c-aşa-i regula în democraţie. Precum în so­cialism: rotirea cadrelor.