Comuna Cristian are un campion european. Cea mai bună performanță după 44 de ani de carieră! ”Dacă muncești și ești serios, rezultatele nu întârzie să apară”

Silvestru Haran a cucerit una dintre cele două medalii de aur obținute de România la Campionatele Europene EBFU de popice de la Munchen, desfășurate în perioada 31 mai – 1 iunie. Sportivul de 72 de ani din Cristian s-a numărat printre cei cinci care au avut peste 500 de ”bețe” doborâte, din totalul de 179 de participanți reprezentând Germania, Austria, Elveția, Italia și România.

La competiția de la Munchen, județul Sibiu a fost reprezentant de alți șase popicari de la echipe din Campionatul Județean. Aceștia au făcut deplasarea pe cont propriu. Haran consideră că, având în vedere condițiile de pregătire, performanța sa este cu atât mai importantă.

Comuna Cristian se poate mândri că, de la începutul acestei luni, are un campion european! Silvestru Haran a cucerit titlul continental al categoriei Seniori C (peste 70 de ani) la Campionatele Europene EBFU, la Munchen, în Germania. Diferența dintre ceilalți doi sportivi de pe podium, ambii austrieci, Richard Pürstl și Johann Wibmer, de 26, respectiv 35 de ”bețe” ne scutește de prea multe comentarii, iar dacă mai punem la socoteală că sibianul a terminat concursul cu 501 popice doborâte din 100 de lansări, fiind unul dintre cei cinci sportivi care au depășit ”norma” de 500, din aproape 180 de competitori…

Din capul locului trebuie spus că Silvestru Haran a reprezentat România la Campionatele Europene EBFU de la Munchen și nu a fost singurul ”tricolor” căruia i s-a cântat imnul, bucovineanul Ion Iftimie, de la Gura Humorului, impunându-se la Seniori B (n.a. peste 60 ani).

Revenit acasă, Haran a povestit, pentru TRIBUNA, despre experiența din Germania, sutele de ore de antrenament care stau în spatele acestei performanțe, așteptate de peste patru decenii, condițiile precare de pregătire cu care se confruntă nu numai popicarii din județul nostru, lipsa sălilor de antrenamente și de competiții din România și importanța unei asemenea performanțe.

Toate astea, profitând de vremea bună de-afară, fiind primele zile cu adevărat de vară din această… vară, la umbra viței de vie, în curtea propriei locuințe din Cristian, o curte minuțios pusă la punct, de mâna unui gospodar căruia – ne-am convins – nu-i scapă nici cel mai mic detaliu.

Pe o masă, sub razele soarelui târziu al unei seri de iunie, tronează câteva trofee și medalii, vreo 20 de cupe, alături de care pozează mândru. ”Sunt doar câteva dintre ele, mai am multe altele, vreo o sută, dar n-am loc unde să le țin pe toate, o parte sunt în podul casei”, ne lămurește.

”Peste o sută?”, îl întreb, mirându-mă! ”Vă dați seama, în aproape 50 de ani…” Mai precis 44, dar promite că, dacă e sănătos, o să depășească o jumătate de secol de activitate. Acum are 72 de ani (știu, de obicei vârsta nu se divulgă, dar nu ține la superstiția asta), ceea ce înseamnă că va împlini 50 de ani de activitate în 2031, la 78 de ani bătuți pe muchie.

După câteva poze, începem dialogul… E cu ultima ”achiziție” la gât! Arăt spre medalia de aur…

– Felicitări! E cea mai… strălucitoare de până acum?

– (zâmbește) Este cea mai valoroasă! Da, este cea mai importantă dintre toate medaliile pe care le-am cucerit. Am în palmares nenumărate titluri de campion național, le-am tot adunat de-a lungul vremii. Am peste 100 de medalii și cam tot pe-atâtea trofee și diplome. Toate obținute prin muncă. Dacă muncești și te pasionează, poți să faci rezultate. Dacă nu ai interes așa mare, nici nu progresezi mult, că nimeni nu se naște învățat. Îți trebuie să te antrenezi, să ai condiții, să pui suflet și atunci poți să faci rezultate. Toate rezultatele astea, recordurile – pentru că pe multe arene am făcut recorduri – le-am obținut prin muncă și perseverență.

– Mi-ați spus că, la Munchen, ați avut 501 popice doborâte, ”bețe”, cum li se spune în jargonul popicarilor. E cea mai bună performanță a dumneavoastră?

– La 100 de bile lansate, da, este cel mai bun rezultat. Am mai avut, la Gura Humorului, 475 popice doborâte. Recordul meu personal a fost la Cluj, 617 p.d. din 120 de lansări.

– Tare aș vrea să știu câte ore, zeci, poate sute de ore stau în spatele acestei performanțe…

– Ne pregătim o dată pe săptămână, pentru că nu avem condiții. Înainte, trăgeam o fugă pe săptămână la Hunedoara. pe banii noștri. Suntem pensionari, dar ”micronul” odată instalat, nu mai ai cum să scapi de el.

Mergeam la Hunedoara de obicei joia, ne antrenam în sala cu 6 piste, iar lunea aveam (n.a. antrenament) aici. Mai este Campionatul Județean, în care jucăm aici aproape, la Săliște. Luni e zi de antrenament. Dacă ai miercuri, joi sau vineri meci, atunci ai două zile pe săptămână în care intri în sală. Dar, de obicei, când nu e campionat, facem cam un antrenament pe săptămână.

– Văd că vorbiți la plural…

– În CampionatulJudețean sunt cinci echipe, două din Săliște, una din Tilișca, una din Orlat și cea a veteranilor. De altfel, și la Campionatele Europene din Germania am fost mai mulți popicari veterani din județ. Au mai fost alături de mine Liviu Mailat, Cristi Lazăr, Vasile Cioacă, Mircea Ballasch, Doru Fekete și Vasile Olteanu.

– Povestiți-ne spre Europenele de la Munchen. Cum a fost anul acesta?

– A fost mai dificil decât în alți ani. Spre exemplu, în 2024, nu au fost împărțiți sportivii pe categorii, au fost toți laolaltă, la categoriile de vârstă mă refer. Au fost două categorii mari, masculin și feminin.

Acum, au fost aproape 180 de popicari, împărțiți pe categorii de vârstă, din cinci țări, Austria, Elveția, Germania, Italia și – bineînțeles – România.

Au fost doar cinci sportivi care au trecut de 500 de popice doborâte, eu am fost unul dintre ei, cu 501, nou record personal la 100 de lansări.

– De când practicați sportul ăsta?

– Am început să joc la 28 de ani. Acum am 72, deci sunt… 44 de ani de activitate. Am jucat 12 ani în Divizia A cu echipa din Tălmaciu. Prima dată, am promovat în Divizia A cu Sănătatea. Apoi, în anul următor s-a făcut fuziunea cu CFR-ul, echipa se numea CFR Sănătatea, ca să ne menținem în Divizia A. N-aveam arenă, numai una cu două piste și nu puteam juca acolo pentru că trebuia să ai minim două piste, dar cu plastic, cum era de la o vreme încoace. Pe urmă am făcut fuziunea cu Tălmaciul pentru că ne-au spus că ei vor face patru piste. Și am făcut fuziunea Sănătatea – Tălmaciu.

– Iar acum?

– Acum aparținem de Săliște. Nu am mai mers nici în Divizia A. Am fost cu AS Sibiu, cei care suntem de la Sibiu. Jucam în Campionatul Județean. De aceea, neavând condiții, ne-am dus la Săliște. Doru Fekete ne-a spus că, dacă nu vrem să mai aparținem de Tălmaciu, că oricum nu ne ajuta cu nimic, să ne asociem cu Săliștea, acum ținem de ei.

– Bun, la Sibiu sau în jur nu aveți condiții bune, cu mici excepții, dar ceva mai pe-aproape?

– Păi, Campionatele Naționale și Cupa României se țin la Cluj. E o sală cu 8 piste. Sala de la Tg. Mureș se desființează și ea. Mai rămân cele de la Petrila și Hunedoara, care sunt fiecare cu câte 6 piste. Cât mai supraviețuiește și asta de la Hunedoara… Restul, sunt cu câte două piste în mai multe zone, cum e și la noi, la Săliște. E automată, cum se cere, dar sunt numai două piste.

Noi am fost foarte buni la popice, România a avut popicari campioni mondiali, dar în condițiile astea, în care ai puține săli și, dintre acestea, unele se mai și desființează…

– La Tălmaciu cum e?

– Pe ei îi ajută Primăria, găsesc sponsori prin Romeo Bălan, care e de acolo și e președintele federației.

– Federația nu vă ajută cu nimic? La Campionatele Europene ați reprezentat nu clubul din Săliște sau județul Sibiu, ci România…

– Pe noi, federația nu ne ajută cu absolut nimic.

La Campionatul Național de veterani, atâta, vine cu cupele și tricourile.

Federția nu ne ajută practic cu absolut nimic. Noi participăm la Campionatul Național, dar federația ne ia taxă de participare. Deci, practic cupele și tricourile sunt plătite tot de noi. Se țin (n.a. Campionatele Naționale) la Cluj, unde federația nu plătește, pentru că sala de acolo e făcută cu bani europeni și Boc (n.a. primarul Clujului) a zis că 5 ani nu se plătește nimic.

– Nu ați încercat să faceți ceva aici, acasă la Cristian?

– Am încercat să facem pe fonduri europene, i-am spus fostului primar că se poate face o sală cu minim 6 piste, sau 8, poți ține un Campionat European sau Campionat Mondial, îți vine multă lume, devii cunoscut. Cam atât, nu s-a făcut nimic.

Dacă ai o astfel de sală, pe lângă competițiile majore, Campionate Mondiale sau Campionate Europene, Campionatul Național, Cupa României, poți atrage multe alte evenimente. Îi aduci la arenă și pe elevii din școli, pentru că așa se nasc viitorii popicari.

– Cum e la Săliște, unde vă pregătiți și jucați în prezent?

– La Săliște, se ocupă Matei și cu Doru Fekete, aduc elevii de la școală și au echipe U12 și U14, fete și băieți, care își dau silința. Iar din aceștia, a ieșit acum campioană mondială o fată care este antrenată la Hunedoara și aparține de clubul de la Săliște. Ei au selectat-o și este plătită de ei. A ieșit campioană mondială și la dublu, și la simplu.

– Ce urmează?

– În august, avem Campionatul Național de veterani, la Cluj. Mai este Cupa României.

– Iar lafinal, mulțumirile…

– Mulțumiri soției, că e înțelegătoare. Și primarului de la Cristian. Să sperăm că ne va ajuta și el cu ceva, pentru că acest sport are nevoie mai mult ca oricând de sprijin acum, altfel va dispărea, cu toată tradiția României la popice. Poate n-ar strica să repunem pe tapet proiectele noastre mai vechi în legătură cu construirea unei săli de popice aici, la Cristian, pe fonduri europene.