* Nu mă satur să citesc şi să citez din jurnalul lui Eugen lonescu "Prezent trecut,trecut prezent", găsind unele gânduri care m-au bântuit şi pe mine. De exem­plu: "Prietenia oamenilor pentru oameni a dispărut de mult. Dar a existat vreodată?;Umanitatea a trăit timp de secole fie în tiranie, fie în dezordine. Prefer dezordi­nea tiraniei. Revoluţia a reuşit să facă sinteza dezor­dinii şi a tiraniei;Când China va fi pregătită pentru războiul atomic, atacul împotriva umanităţii se va­ declanşa imediat"; O "cultură" balcanică originală şi au­tentică nu poate fi cu adevărat europeană. Sufletul balcanic nu este nici european, nici asiatic. N-are ni­mic de-a face cu umanismul occidental. Balcanicii se declară creştini, dar nu sunt aproape deloc. Popii sunt materialişti, practici, atei în sensul occidental, sunt tâlhari, satrapi, şireţi cu bărbile lor negre, fără milă, telurici: adevăraţi "traci". Suveranul moldo-valah cel mai admirat, cel mai popular se numea Vlad, supra­numit Ţepeş, căci trasul în ţeapă era singura execu­ţie pe care o rezerva hoţilor, rivalilor săi, soldaţilor turci care ocupau ţara, dezertorilor,speculanţilor, ce­lor căzuţi în dizgraţie şi aşa mai departe". Eugen lonescu, devenit Eugene lonesco trăind în Franţa, a devenit mai îngăduitor cu românii şi cu ţara lui de başti­nă. Eu însumi, aflându-mă departe, nu le-am mai găsit atât de multe defecte de urzeală românilor. * Celebrul, inegalabilul Albert Einstein, îi telegrafia soţiei, aflate într-o staţiune balneară: "Scrisul e o prostie. Dumini­că am să te sărut oral". Bine că nu şi anal! * Un ins care semnează Teodor Tiţă şi se zice că ar fi "gazda podcastului În Centru"/?!/, nu se jenează să scrie că "greaţa provocată de orice e rusesc creşte". Pe mine asemenea indivizi n-au argumente să mă convingă. Voi citi literatură rusă şi sovietică, voi asculta muzica rusească populară şi clasică, voi fi de partea sporti­vilor ruşi ostracizaţi de minţile bolnave şi voi bea cu aceeaşi plăcere vodka Stalingrad, autentică, nu cea făcută în România din găinaţ! * Tuturor celor care le provoacă greaţă tot ce e rusesc, le recomand scrie­rile inegalabililor umorişti Ilia Ilf/alias Ilia Arnoldovici Feinzilberg/ şi Petrov/alias Evghenii Petrovici Kataev/romanele: Douăsprezece scaune, Viţelul de aur şi volumele de nuvele: Funcţionarul invizibil, O mie şi una de zile sau Noua Seherazadă. Singura problemă este să şi priceapă ce citesc. * Conform dicţionarelor limbii române, "mercerie= lucruri mărunte, folosite pentru confecţionarea îmbrăcămintei; prăvălia în care se vând astfel de obiecte", cuvântul ajungând la noi din franceză (ca multe altele, şi nu din engleza pe care vor unii să ne-o impună ca a doua limbă naţio­nală!) În urmă cu vreo 40 de ani, prin centru şi în Oraşul de jos erau multe asemenea magazine, ca­re aveau şi nume sugestive: Mosorul, Degetarul, Suveica, unde găseai aceste mărunţişuri utile la casa omului. Acum au dispărut, cum au dispărut şi croitoriile, pantofăriile, ceaprazăriile, sifonăriile etc. Farmecul acestui burg îl dădeau şi aceste meserii astăzi desu­ete. Nu cred că ar muri de foame un "întreprinzător" care ar sta turceşte lângă un cântar de la Balanţa, măsurându-le turiştilor greutatea contra unei sume modice. (Eu însumi m-aş cântări când merg la Frieda şi când mă întorc spre casă, ca să văd…pe ce-am dat banii!)