Citite, auzite: "Sibiul e oraş fertil, dă Ţării doar titraţi de seamă"

Şi continuă poetul-pamfletar Walter Johrend: "şi Iumii variată gamă/de profesori fără profil/de diplomaţi şi diplomate/cu grave stări de sănătate/(…) Sibiul e oraş fertil/se înmulţesc unii cu şatra/nasc fetele în clasa-a patra/întâiul lor – şi smead – copil/curând hoinar printre pubele/cătând la fier şi plumb în ele (…)". Are dreptate. * Aud că analfabeţii din Ministerul Educaţiei, ca să "simplifice" examenele de tot felul ale elevilor, vor să introducă testul grilă, precum la proştii care dau examen pentru carnetul de şofer. Dacă profesorul sau poliţistul îţi citeşte întrebarea, tu poţi fi analfabet: faci o cruce în pătrăţelul care crezi că e corect şi, poate, nimereşti! * Dacă vreţi să aflaţi cam ce le trece prin minte femeilor când fac sex, citiţi cartea "In the mood for Iove. Antologia prozei erotice feminine din România" (Editura Paralela 45, 2019). Bineînţeles că e vorba de femeile scriitoare, nu de… nevestele noastre! * Pe un afiş am citit: "Degeaba 30 Tudor Gheorghe". Nu ştiu ce-l nemulţumeşte pe rapsodul oltean, fiindcă a dus-o bine şi înainte şi după '89. E o vorbă veche: ce­lui care se laudă să-i dai, celui care se vaită să-i iei! * Dacă îl crezi pe Mihai Coman, s-ar părea că noi nu ne mai tragem din maimuţă, ci din… urs. Iată ce scrie el în cartea "Bestiarul românesc mitologic", apă­rută în 1996: "Din punct de vedere antropologic se poate spune că prestigiul ursului derivă nu numai din mărimea şi puterea lui, ci şi din strania şi neliniştitoarea sa asemănare cu omul: ursul foloseşte locomoţia bipedă, relevă gesturi, mişcări şi fapte ce par a fi derivate dintr-o "înţelepciune" mai degrabă umană decât animală". Cică, dacă-l… dezbraci de blană, şi la trup seamănă cu noi! (Nu ştiu dacă nevastă-mea s-ar bucura dacă aş alinta-o: "Ursoaica mea!") * Un mintos pe nume Mircea Mihăieş are o idee "genială": pentru performanţele şi publicitatea pe care o face în lume României, Simona Halep să fie scutită de impozite! "Poate nu pe viaţă, dar mă­car în anii în care câştigă în turneu de Grand Slam.” Mare-i grădina lui Dumnezeu şi plină de tolomaci. * Du­pă Marea Unire, câţiva gazetari şi politicieni români au fost acuzaţi şi judecaţi pentru colaboraţionism, în perioada cât Bucureştiul a fost ocupat. Este inte­resant volumul "Cu Slavici şi Arghezi după gratii. Pro­cesul ziariştilor din 1919", semnat de istoricul Lucian Vasile Szabo (Editura Tritonic, Bucureşti, 2018, 132 pa­gini), care pledează a se face o deosebire între a fi filogerman (cum au fost cei doi, plus Marghiloman, Carp, Stere, Maiorescu) şi a fi colaboraţionist din interes, cum au existat destui trepăduşi oportunişti, mânaţi de avantaje materiale. * Am mai învăţat un barbarism, pe care "cosmopoliţii" semidocţi ai zilelor noastre vor să-l încetăţenească: unui ins care nu s-a realizat în viaţă, pe care-l numeam înainte vreme "ratat", acum îi zic "loser", care s-ar traduce prin "persoană care pierde, păgubaş". Staţi că am auzit o sintagmă şi mai şuie: "lucky loser" , adică "pierzăuş norocos"… * Arhitectul (renumit) G. M. Cantacuzino scrie că, înainte de Primul Război Mondial "Bucureştii trăiau apăsaţi sub um­bra grădinilor, într-o totală indolenţă". Era vorba de oraş, nu de locuitorii lui, care mai mişcau câte ceva!