* Acest adevăr crud mi l-a spus un farmacist cu facul­tate la zi, nu un simplu vânzător de hapuri şi clistire. I-am replicat că bolile pentru care încă nu există leacuri le ştim şi, unii, le tratăm cu indiferenţă, aşteptând sfârşitul. * Un amic optimist mi-a spus că nu vor trece zece ani şi limba rusă va fi inclusă, din nou, în programa şcolară românească. Asta n-ar fi o tragedie, fiindcă generaţia mea a supravieţuit, dar ce ne facem dacă vom fi obligaţi să muncim cântând chinezeşte şi mâncând orez de trei ori pe zi?! * "Pe unul l-a întrebat: cum vrei să te execut, cu spânzurătoarea sau în ţeapă? El a rãspuns sã-l mai lase a se gândi, iar când l-au forţat a răspunde, el s-a scăr­pinat în cap şi-a dat pe faţă decizia: Eu aş mânca nişte caşcaval! (Ion Heliade Rădulescu într-o scrisoare către pitarul Marcu N. Duiliu din Brăila.) Umor dâmboviţean vechi. * Întrebat de ce nu face mai multă mişcare pentru a mai da jos din kilogramele de pe el, Winston Churchill, politician versat, dar şi mâncător-băutor de elită, răspundea: "Eu fac exerci­ţii fizice cărând coşciugele acelora dintre prietenii mei care cred în practicarea regulată a alergării şi gimnasti­cii". A murit la 90 de ani sănătos. * Un ins căruia îi spuneam, că românii sunt zăpăciţi de părerile unor neaveniţi, permanent prezenţi la talk-show-uri tv, a în­cercat să mă liniştească: "La noi, în Italia, divertis­mentul se combină cu puterea politică. Asta face din Italia o "republică tv", aşa cum Iranul este o republi­că islamică”.* Mai mult decât oricând, acum ni s-ar po­trivi expresia latină "Panem et circenses" (Pâine şi circ"), lansată de poetul Juvenal. Nu ştiu cum ne vom descurca cu pâinea, dar circul a început deja în perspectiva alegerilor de anul viitor. * Un scriitor modest, care s-a băgat şi în troaca politică, Florin laru, scrie: "În momentul de faţă, ştiind câţi turnători au exis­tat în România (n.n.-Dosarele de la CNSAS acoperă o lungime de 28 de kilometri!)îmi spun că nici nu mai are rost să îi căutăm, pentru că majoritatea populaţiei României a turnat/…/Am întâlnit cazuri uimitoare, în care şase oameni s-au raportat între ei şi pentru asta statul plătea bani." Numai la noi există termenul "turnător", în Statele Unite li se spune "oameni cu simţ civic" celor care îşi reclamă vecinii sau priete­nii. .. I-adevărat că o fac benevol, fără a pretinde să fie plătiţi. * Pianistul Dan Grigore, mult lăudat de cei cu ureche muzicală, se bagă şi în politică: "Monarhia este exact ce ne lipseşte/…/Întoarcerea la sistemul monarhic constituţional ar fi nu numai adevărată din punctul de vedere al fiinţei noastre naţionale, ci şi legitimă, din punct de vedere juridic şi constituţional". Bineînţeles că bate câmpii pe note false, codobatura Margareta şi batalul Duda nefiind cu nimic mai breji decât cei care se fac că ne conduc acum. * La 21 septem­brie 1944, Tito s-a dus în URSS ca să trateze cu Stalin colaborarea pentru înfrângerea armatei germane. Erau un fel de amici, cunoscându-se dinaintea Primului Război Mondial. După ce s-au pus de acord, normal, s-au aşezat la masa cu bucate; icre de Manciuria, nisetru, morun mari­nat, gulaş, ciuperci murate, grătar rusesc de pui, gogoşi, afine, stropite din belşug cu vodkă şi vin negru georgi­an. Stalin ţinea la băutură, dar Tito aşa s-a îmbătat în­cât a amânat cu o zi întoarcerea acasă…După termina­rea războiului, relaţiile dintre ei s-au rupt total, că aşa-i în politică. Oricum, ambii dictatori au fost prin­tre puţinii care au murit în patul lor şi au fost în­mormântaţi cu onoruri.