Aşa zicea scriitorul englez Samuel Butler, trăitor în secolul al XIX-lea. Eu ştiu o vorbă mai zemoasă: "În lumea asta rău făcută, căcaţii-s şefi, în Ioc să pută". * Apropo, în toată Franţa nu s-a găsit un ins să fie uns director al renumitului teatru "Le Chatelet" din Paris, unde repertoriul este, în principal, axat pe spectacole de operetă, balet, concerte clasice şi populare. Directoare este o englezoaică, Ruth Mackenzie, care promite marea cu sarea. * Fiindcă veni vorba, la întâlnirea dintre preşedinţii Franţei şi Chinei, la dineul oficial, Xi Jimping şi nevastă-sa au ţinut să fie invitat şi favoritul lor (şi al meu!) Alain Delon, care, la 83 de ani, râde cu toată proteza, ca pe vremea când avea dinţii lui! * Ştiţi de ce se îmbulzesc atâţia politicieni spre Parlamentul European? Pentru că acolo se trăieşte bine, fără responsabilităţi, departe de ţigănia din Bucureşti. Trai, neneacă, pe banii babacăi – vorba lui Creangă. Un "exil" aurit, urmat de o pensie pe măsură. Acolo s-a hodinit şi doamna prim-ministru a noastră, uitând limba română, dar neînvăţând alta. Mâncare bună timp de 9 ani, plimbări, vizite, baluri, "ciocane gaboneze"…  * Laeticia, nevasta lui Johnny Hallyday, a împlinit 44 de ani, dar i-a sărbătorit în Sta­tele Unite, departe de scandalul din Franţa, unde e în proces cu fiul şi fiica lui Johnny din primele căsătorii. Şi-a sacrificat cei mai frumoşi ani lângă un idol în agonie, acum poate şi ea să respire. Cu cine, vom afla în curând, că nu va muri văduvă! * Nu prea am încredere în sondajele de opinie, dar sunt de acord cu unul, în care 75 la sută dintre români au răspuns că "în Ro­mânia nu poţi reuşi în afaceri fără să ai relaţii cu persoane din administraţia publică şi/sau din politi­că". La noi, dacă nu ai asemenea relaţii, trebuie "să mişti din urechi", adică "să ungi osiile, ca să nu scârţâie roţile", umblând la teşcherea sau la bughilarăş, cum se mai zice pe la noi. Ai, dai, n-ai, te uiţi la alţii care au! * În revista Dilema veche, redactorii au "strecurat" un supliment despre "libertate şi liberalism" în care tot felul de analişti despică firul în patru. Bineînţeles că am citit "plăcintele" de câte o pagină pe sărite. Am reţinut două cugetări: "Oamenii cer libertatea de expresie pentru a compensa absenţa libertăţii de gân­dire, pe care preferă s-o evite" (Soren Kierkegaard, filozof şi teolog danez) şi "Libertatea înseamnă răspundere. De aceea majoritatea oamenilor se feresc de ea" (George Bernard Shaw, scriitor irlandez). Restul sunt vorbe. * A, să vă mai spun una bună: "Când un guvern se teme de cetăţeni, e democraţie. Când cetăţenii se tem de guvern, e dictatură" (Thomas Jefferson, al treilea preşedinte al Statelor Unite). La noi nu se potriveşte, fiindcă aici nu se teme nimeni de nimeni, e vraişte tipic mio­ritică. * Încă o expresie tâmpă made in Bucureşti: nu se mai spune ”nu e bine" despre o acţiune, ci ”a se slă­bi”. Exemplu: "Proiecte despre Spinoza sau Platon? A se slăbi!" (Andrei Pleşu) sau "Cât despre educaţia civică, chiar a se slăbi!" (Andrei Cornea). Păi, când e de bine, ar trebui să zică: "A se îngrăşa"?!