Ultimul preşedinte inteligent al Statelor Unite a fost John F. Kennedy. Probabil de aceea l-au şi ucis americanii, fiindcă nu se cobora la nivelul lor de inteligenţă. El a spus ce-am citat eu mai sus şi a mai zis: "Un om poate muri, naţiunile se pot ridica şi cădea, dar o idee trăieşte; Nu întrebaţi ce poate face ţara voastră pentru voi, ci ce puteţi face voi pentru ţară; lartă-ţi duşmanii, dar nu uita numele lor; Sunt idealist fără iluzii; Omenirea trebuie să pună capăt războiului, sau războiul va pune capăt omenirii". Una din vorbele sale de mare actualitate. * Adevărată cobe, Ion Cristoiu ne anunţă pe toate posturile tv la care e invitat că ne paşte al treilea război mondi­al, pornind de la cel dintre Rusia şi Ucraina, sprijinită pe faţă şi masiv de NATO. Eu pe Cristoiu nu-l mai cred din 1990, când publica în Evenimentul zilei "ştirea" cu găina moldoveană care a născut pui vii! * Apropo, dacă nu reuşesc să-i învingă pe ruşi pe front, ucrainenii se răzbună altfel: limba rusă va fi interzisă cu desăvârşire, staţia de metrou Lev Tolstoi din Ki­ev a fost rebotezată, iar statuia lui Puşkin din oraşul Ternopil (225.000 locuitori) a fost distrusă. Slabă şi bezmetică revanşă! * La Tg.Jiu şi Tg. Cărbuneşti s-a desfăşurat Festivalul Internaţional de Literatură "Tudor Arghezi", ajuns la a nu ştiu câta ediţie. La Sibiu oficialităţile locale nu-s în stare să organizeze un asemenea festival în amintirea lui Radu Stanca, fiind mai prezente cele culinare, bahice şi de circ. În Sibiu s-au desfiinţat cinematografe, librării, chioşcuri de difuzare a presei, dar ne batem cu pumnii în piept că am fost Capitală Culturală Europeană şi că am dat ţării preşedinte… înalt. Trai, neneacă, pe banii babacăi! * Mi-a plăcut o vorbă a marchizului Astolphe Louis Leonor de Custine (1790-1857), francez, fireşte: "A minţi în­seamnă a ocroti societatea, a spune adevărul înseamnă a zdruncina statul". La noi se potriveşte mănuşă de măta­se! Şi-a mai zis una bună: "Cele mai dureroase supărări sunt cele de care nu ne putem plânge". Rumegaţi-o! * Un oarecare Cristian Vasile, recenzând cartea lui loan Opriş "Pagini din istoria diplomaţiei româneşti" (Editura Altip, Alba Iulia, 290 pag.), îi găseşte o hibă: "Naraţiunea lui loan Opriş este pe alocuri, poate, prea înflăcărat patriotică". De când a fi patriot în­flăcărat este un defect, mă, Vasilică?! * N-am înţeles cine şi de ce tot schimbă numele unui minister: a fost Ministerul Tineretului şi Sportului, devenit Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care a fost împărţit, ulterior, în Ministerul Tineretului şi Sportului şi Ministerul Educaţiei Naţionale, care, în 2019, a fuzionat cu Ministerul Cercetării şi Ino­vării, rezultând Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care, în 2020, s-a "spart" în două: Ministerul Educa­ţiei, respectiv Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării… Nu era mai simplu şi mai corect să-i zică Ministerul învăţământului şi să rămână cum a fost şi-a mers bine înainte? Din 1990 până acum, în fruntea Ministerului Educaţiei au fost peste 30 de miniştri, fiecare mai schimbând câte ceva, în rău. Iar ăsta de acum, Sorin Cîmpeanu, va pune bomboana pe coliva învăţământului preuniversitar. În toată România nu se găseşte un om cu minte, măcar ca Spiru Haret.