* Un român plin de spirit a fost Cincinat Pavelescu (1872-1934), scriitor prolific, autor de poezii, epigrame, romanţe, lieduri, serenade, cantilene, madrigaluri. Paralel cu scrisul, şi-a exercitat şi profesiunea de magistrat, fiind doctor în drept. În 1927 i s-a decernat Premiul Naţional de poezie. De mare succes s-a bucurat romanţa "Îţi mai aduci aminte, doamnă? (Era târziu şi era toamnă) Şi frunzele se-nfiorau…", cântată de Jean Moscopol şi, mai târziu, Nicolae Niţescu. Mie mi-a plăcut un ca­tren în care se autoironiza: "Eu niciodată n-am muncit/ Noaptea nu dorm şi ziua casc/Poate-aş fi vrut să nu mă nasc/Dar nu mă plâng că n-am murit". * O notiţă dintr-un ceaslov de odinioară: "Să se ştie că au făcut comedii aici în Ţara Românească şi s-a ridicat o băşică cu un neam într-însa, de au căzut la Dudeşti". Se întâmpla în anul 1818, în timpul domniei lui Caragea, iar "băşica neamţului" era primul balon autohton cu aer cald. Acum, cei cu bani se înghesuie să ajungă pe Marte. * Una dintre mândriile francezilor este gastronomia, la ei fiind considerată artă şi făcând parte din patrimoniul universal. Iată o combinaţie aflată la mare preţ pe mesele nobililor şi regilor: "Porumbei foarte tineri crescuţi în regiunea pariziană, hrăniţi cu un amestec de boabe de mei înmuiate în coniac. Carnea lor foarte fragedă, înconjurată cu o garnitură de găluşte, ciuperci, creste şi rinichi de cocoş/!/, trufe, măsline opărite şi sos Financiere/?/, făceau deliciul mesenilor. Proba­bil că eu aş fi plecat flămând de la un banchet cu asemenea specialităţi. De la Păuca fiind, aş fi preferat o fasole frecată, cu ceapă prăjită, cârnaţi rumeniţi în untură şi varză murată în butoi, asezonată cu ulei, pi­per şi boia de ardei iute, iar în loc de pâine, mămăli­gă vârtoasă tăiată cu sfoara pe dog de lemn. Ăsta-i "patrimoniul nostru naţional"! * Un anunţ din revista Bunul econom din 26 iulie 1902: "Într-o bună familie română din Sibiu, se primesc şcolari din provincie/!/ întreţinere şi educaţie bună. Limba germană şi română, precum şi pian/clavir/se poate învăţa perfect." Nu se specifică preţul, dar cu siguranţă acesta nu era la în­demâna oricui. Băieţii silitori de prin satele judeţu­lui Sibiu erau primiţi la internatul Liceului "Gh. Lazăr". Acolo, era disciplină cazonă şi orice abatere ,sancţionată. (Tata mi-a povestit că, la ora de germană, n-a ştiut verbele neregulate, profesorul Bunea fiind şi directorul liceului. După program, ajungând la cantina internatului, în dreptul locului său, pe masă, farfuria era întoarsă cu fundul în sus şi tacâmuri ioc. Pedagogul supraveghetor i-a spus: "Am primit telefon că n-ai ştiut la germană, aşa că astăzi la prânz…posteşti". La 80 de ani trecuţi, tata îmi repeta, când îl întrebam, toate verbele neregulate şi nu-s puţine: backen, befehlen, beginnen, beissen, bergen, bersten, biegen, bieten, binden, bitten, blasen, bleiben, braten, brechen, brennen, bringen…" Mi le spunea în ordine alfabetică parcă ar fi recitat o poezie. Aproape că le învăţasem şi eu. Şcoală, nu bătaie de joc.) * Într-o gazetă italiană, un ins scria că "Poeţii şi porcii sunt apreciaţi la adevărata valoare abia după moarte." Într-un fel, are dreptate. Am şi eu o satisfacţie: că nu-s poet! * Demografii estimează că, în anul 2050, în Statele Unite, hispanicii vor reprezenta 25 la sută din populaţie, afro-americanii – 18 la sută, asiaticii – 8 la sută, iar "albii"- o subţire majoritate. Fără să fiu demograf, cred că albii vor fi în minoritate la vremea aceea. Doar că pe mine nu mă mai afectează cu nimic. Vorba lui Ludovic al XV-lea; "Apre` moi le deluge".