…Şi continuă poetul Alexandru Vlahuţă: "Îmbracă-te-n podoabe, ţară sfântă/Să nu mai ştie nimeni ce te doare". Vlahuţă a trăit în perioada 1858-1919, dar versurile lui ni se potrivesc perfect şi acum, când toată suflarea omenească e în criză, iar la noi festivalurile şi bairamurile se ţin lanţ, pe lângă cele tradiţionale, de pe vremea "Cântării României", fiind inventate altele, cu denumiri englezeşti, ca să priceapă cei "iniţiaţi", cunoscători ai limbii de lemn a americanilor. Nu sunt bani pentru pensii, pentru salarii, pentru infrastructură, pentru agricultură, în schimb se găsesc pentru asemenea paranghelii, cu grătare, băuturi şi musai niscaiva prafuri de tras pe nas pentru înviorarea atmosferei de pe stadioane şi din pieţe. Vorba lui Caragiale: "Bravos, naţiune, halal să-ţi fie!" * N-am să înţeleg şi, cu atât mai mult, să fiu de acord cu o nouă găselniţă a democraţiei noastre…originale, anume să supui dezbaterii publice nişte legi, decizii, proiecte, dispoziţii etc. Asta nu-i democraţie, e brambureală, e lipsă de responsabilitate a celor aleşi ori numiţi în diferite funcţii. Dacă eu, ministru al Educaţiei, cu hoardă de secretari şi subsecretari de stat, directori, consilieri, nu-s în stare să iau o hotărâre, bine mi-ar sta să-mi iau "jucăriile" şi să mă duc de unde am venit. Eu ştiu de pe vremea comuniştilor (şi atunci era democraţie!): când se făcea o comisie pentru a se hotărî ceva, ieşea un căcat, aşa că, în final, unul mai coios întocmea referatul cu propunerile "comisiei". Coborând la nivel local, nu văd rostul consilierilor Primăriei, din moment ce toate proiectele sunt ale primăriţei, care are majoritatea în consiliu şi se aprobă. Plagiindu-l pe Titu Maiorescu, spun că am fost şi am rămas o ţară a formelor fără fond. * Apropo, conform noii legi referitoare la învăţământul preuniversitar – aflate în dezbatere publică – elevii nu vor mai căpăta în şcoală "cunoştinţe", ci "competenţe", adică aceeaşi mărie, purtând o pălărie mai dichisită. Păi, mă, berbecilor, în gimnaziu şi liceu copiii trebuie să înveţe să citească, să socotească, să cunoască istoria, geografia ţării şi a lumii, ceva noţiuni de fizică şi chimie, două limbi de circulaţie şi să facă un pic de sport ca să nu anchilozeze în bănci. Competenţele se formează la un nivel superior, când elevul alege să devină medic, profesor, inginer, avocat, agronom, politician sau analist economic. Bag samă că ăştia nu cunosc nici sensul cuvintelor cunoştinţe şi competenţe! * În 1976, la Editura Cartea Românească îi apărea lui N. Steinhardt volumul "Între viaţă şi cărţi". Autorul nota în jurnal: "Cartea a fost tipărită într-un tiraj de batjocură, incredibil, 900 exemplare". Avea, într-un fel dreptate pentru că, de exemplu,"Inter pocula" de Al. O Teodoreanu a apărut în 12.000 de exemplare, iar Marin Sorescu ''Cele mai frumoase poezii" în 48.500 exemplare (câte nu publică un scriitor de azi în toată viaţa!). * Dan Stanca are un eseu în revista România literară, din care extrag un pasaj: "Suntem cei mai mari nesimţiţi ai lumii şi pentru asemenea performanţă merităm un Premiu Nobel pe dos. În nici o altă ţară din Uniunea Europeană nu au avut loc mineriade, încălcări flagrante ale drepturilor omului, agresiuni fără perdea, iar apoi tăceri mai vinovate decât crima însăşi. Ăştia suntem". E şi ăsta un merit, să fii unic chiar şi în laşitate, ticăloşie, mârşăvie.