Cu viruşii ăştia păcătoşi şi cu vizitele pe la vechile noastre spitale, nu mai trecusem de multişor pe la librăria Humanitas. Am fost zilele acestea şi am cumpărat revista România literară, numere restante din ianuarie. Este singura care face mai puţină politică şi mai multă literatură. Doar… nemuritorul Manolescu îşi continuă amintirile din vremea când a fost senator şi preşedinte de partid, în interviul intitulat "Peştele pe uscat". Vorba lui William Nicholson, roman­cier şi dramaturg britanic: "Citim pentru a ne confir­ma că nu suntem singuri". Vorbind despre actualii politicieni, academicianul profesor universitar doctor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, director de publica­ţie o zice pe aia bună: "Incultura îi salvează de la procese de conştiinţă, de frustrări, de îndoieli şi de alte boli incurabile ale minţii omeneşti. Ei trăiesc într-o lume a certitudinilor fără leac". Lasă că, de-a lungul acestor ani de capitalism, am avut prin guverne şi miniştri şcoliţi, cu pedigree: să luăm doar Cultu­ra, cu Andrei Pleşu, Ludovic Spiess, Liviu Maior, Marin Sorescu, Ion Caramitru, Răzvan Theodorescu, Teodor Paleologu… Care a lăsat ceva notabil în urma lui? (De Ministerul Educaţiei nu mai aduc vorba că m-apucă dracii.) * M-am bucurat tare după 1990 când au apărut puz­derie de ziare şi de televiziuni, în ideea că aveam ce şi de unde să aleg. Înaintând în ani şi ele, şi eu, m-am convins că am fost naiv, ca să nu zic prost, astăzi toate fiind la fel, doar altfel coafate şi machiate. Cel puţin programele tv au ajuns să-mi provoace greaţă, dumirindu-mă că nu sunt decât nişte instrumente ale manipulării, cu aceiaşi moderatori, având în spate "sufleuri", care îi dirijează, iar când nu le iese talk-show-ul cum vor ei, bagă publicitate, ca să aibă răgaz de reorganizare a discuţiilor (deşi, invitaţii sunt, de fiecare dată, cam aceiaşi, având "lecţiile" învăţate). Am ajuns de nu mai pornesc televizorul decât seara, la vreun meci de fotbal, turneu de tenis, competiţii internaţionale. Apropo, la actuala ediţie a Jocurilor Olimpi­ce de iarnă, cei câţiva reprezentanţi ai noştri au fost, ca şi la precedentele ediţii, pe nicăieri. O groază de bani cheltuiţi aiurea, doar ca să ne lăudăm că am fost şi noi la Beijing. Ne-am prezentat mai slab decât re­prezentanţii unor ţări care n-au dealuri, n-au munţi, n-au zăpadă, iar gheaţă au doar în congelator. De fapt, ce să mă mai mir când preşedintele Comitetului Olim­pic şi sportiv român este Mihai Covaliu, spadasin de elită cândva, dar care trage spuza pe turta alor lui şi care, poate, nu s-a dat cu sania şi cu schiurile nici în copilărie. Dacă vrem rezultate, trebuie amenajate pati­noare artificiale, piste de bob şi sanie, trambuline… Avem munţi cu zăpadă până în iunie. Înţeleg că nu te poţi compara cu Norvegia, SUA, Canada, Finlanda, Suedia, Elveţia, unde copiii se nasc schiori şi patinatori, dar mi-e jenă să spun că suntem sub Coreea de Sud, Ungaria, Slovacia, Belarus, Belgia, Letonia etc. Ministrul Sportu­lui, Eduard Novak, mi s-a părut dus cu pluta când a de­clarat că românii calificaţi la Olimpiada albă "sunt nişte eroi". (Eroi, pentru că nu şi-au rupt ceva oase după căzăturile din concursuri?!)