Uite copii, a venit primăvara, cumva, câteva ore pe zi că restul e ploaie şi vânt rece de la norii reci (apropo, de când avem nori reci?), dar în fine, teoretic a venit primăvara. Păsărelele ciripesc în ce a mai rămas din copaci, ciorile croncăne frumos în Tineretului, Sub Arini, Terezian şi alte zone faine, iarba a crescut, pomii au înflorit dar i-a nins şi nu mai înfloresc încă o dată.
Dar uite floricelele acelea galbele, albastre, albe, mari şi mici şi iarba aceea verde intens şi frumoasă care împreună dau o notă de culoare superbă, şi ne arată că uite, totuşi, în ciuda eforturilor omului de a o face praf, e primăvară.

Zici că orașul ăsta sec și tot dungi și vopsele pe asfalt, cu blocuri pe stil nou şi "de închiriat", cu maşini peste maşini şi alei nesărate dar "reconfigurate" printre blocuri, a revenit cumva, la viaţă. Botanic, la fdolricelele acestea care cresc libere li se spune "floră spontană": adică flori pe care nu le "montează", pardon plantează cineva, ci cresc aşa, cu voia Domnului, pe oriunde pot şi au loc, pentru a înfrumuseţa peisajul ăsta cenuşiu şi sec de oraş spart de smart. Nu ştiu cum se numsc ele, unele sunt mici şi albastre, altele sunt mai puţin mici şi albastre, altele albe, altele, sunt păpădii. Multe păpădii. Ca nişte bănuţi galbeni împrăştiaţi prin iarba de un verde viu. Chiar e frumos.

A, e frumos? Păi ia să luăm măsuri! Şi, fiind prea frumos ca să vezi flori pe alei şi prin  parcuri şi iarba crescând dincolo de cote de înălţime ordonate şi prevăzute în reglemente mai ceva ca cele prusace, s-au luat măsuri. S-au chelit spaţiile verzi. Adică cum, flori care să apară fără aprobare? Neautorizate? Fără să plătească taxă de ocupare a domeniului public? Păi heraus! Şi au venit băieţii şi au bârâit cu cositoarea. Prea multe flori. Lasă să fie totul uniform, ca la cazarmă. Că natura trebuie să se supună iar dacă în proiecţia 3D gazonul e gazon iar verdele luat din paleta de culori, păi să rămână gazon, nu să vină florile alea de nicăieri să bruieze armonia şi zenul spaţiilor verzi. Deci, crunt război păpădiilor, că aici e Hermanştat, nu sat fără câini! Iar dacă nu am reuşit ceva cu ciorile, măcat să batem păpădiile.

Şi aşa le înving, ura-ura-ura, în numele unei toaletări care face toţi banii. Dacă merge cu copaci, de ce nu şi cu flori? Dar apropo, dacă tot faceţi deranjul ăsta prin cartier, măcar strângeţi după, că aţi lăsat ca la porci prin faţa blocurilor, de zici că eşti în şură.