Campionul din muzeu: și-a cunoscut soția într-o tură de supraviețuire, iar la concursuri toată lumea îl știe de sibian

Dacă e miercuri seara, sigur avem parte de o poveste a unui loc fascinant ori a unui personaj aparte. Citim azi despre un om cu o poveste ieșită din comun, ce lucrează într-un loc de poveste. Ca de obicei, am „cules” istorioara de pe pagina de socializare a președintei CJ Sibiu, Daniela Cîmpean.

„La cei 56 de ani ai săi, Cornel Popa, electrician în cadrul Muzeului Astra din Sibiu, are un tonus de invidiat. Aleargă, schiază și pedalează, de virusul sportului molipsindu-și întreaga familie. Până și pe Corina, cea care avea să-i devină soție, a cunoscut-o în timpul unei ture de supraviețuire organizată în creierii munților. 

Corina s-a format ca inginer și lucrează la o companie din Zona Industrială Vest, ca operator. De mai bine de 25 de ani, împarte cu Cornel pasiunea pentru sport. „Ne-am cunoscut într-o iarnă, în timpul unei drumeții peste munte, de la Voineasa, la Râu Sadului. Era o tură de supraviețuire, cu zăpadă până la brâu, iar noaptea ne-am adăpostit într-un canton părăsit. Am realizat că avem aceleași pasiuni pentru sport, natură și oameni faini”, rememorează Cornel. 

Viața le-a dăruit doi copii, ambii împătimiți ai sportului: „Silviu are 23 de ani și urmează cursurile de masterat ale Facultății de Sport din Brașov. Este și antrenor secund al lotului național de juniori la snowboard al României. Cel mare, Ștefan, are 25 de ani, studiază Sportul la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, iar în 2022 a participat la Campionatul Mondial de Wakeboarding din Thailanda. Tot ceea ce știu, au învățat singuri”, spune Corina, despre cei doi băieți care au moștenit din plin pasiunea părinților pentru mișcare.

Soții Popa au muncit mult pentru a-și crește copiii dar și pentru a putea cumpăra echipamente și participa la concursuri. Cornel a apucat și calea străinătății: „Am lucrat doi ani și jumătate în Spania, lângă Barcelona, ca electrician. A fost greu departe de familie. Am revenit în Sibiu pentru că nicăieri nu-i ca acasă”.

Ca acasă se simte și în mijlocul naturii. Nu are răbdare să o colinde la pas, drept pentru care aleargă, pedalează sau schiază. „Am început cu atletismul, la Clubul „Șoimii”. Apoi, am descoperit drumețiile alături de membrii clubului „Olimp”, care aparținea de fostul IPAS. Am căutat disciplina și coordonarea, drept pentru care m-am apucat și de karate. Sensei mi-a fost Francisc Tobă, până în clipa în care a plecat parlamentar, la București”.

În familia Popa, sportul este aidoma unei religii: toți cred în ea, o respectă și o practică. Au ajuns cunoscuți în rândul celor care iubesc mișcarea: „Sunt concursuri la care întâlnim o sumedenie de prieteni. Pe unii, noi i-am determinat să se apuce de ciclism, alergat sau mers pe munte. Nu de puține ori, când mergem la un concurs prin țară, ne trezim că vine câte cineva și ne spune: nu știu cum vă cheamă, dar știu că sunteți din Sibiu.”

Iar soții Popa urcă pe podiumuri: Corina domină de ani buni Cursa Sponsorilor de la Turul Ciclist al Sibiului, iar Cornel, pe lângă numeroase triatloane, a ajuns să alerge 80 de kilometri în semn de omagiu pentru răniții Armatei Române: „Am participat la „Invictus”, din respect pentru veterani. A fost o onoare, iar la ultima ediție am alergat chiar dacă aveam o claviculă ruptă”.

Sibienii noștri au ajuns, în 2023, la Paris, după ce au colindat Franța pe aceleași biciclete cu care urcă, în mod uzual, la Păltiniș sau la Bâlea Lac. „Am făcut 1.200 de kilometri în 88 de ore și 45 de minute. Cel mai mare inamic a fost somnul, dar și cele trei pene făcute una după cealaltă.” Cursa Paris-Brest-Paris este renumită în lumea cicliștilor de anduranță, iar pentru soții Popa a însemnat o confirmare a faptului că urarea „împreună la bine și la greu” poate să facă referire și la o experiență unică, trăită pe două roți.

Cornel se descrie ca fiind un om cu plăceri simple și obiceiuri sănătoase. Face sport din plăcere și, o spune din tot sufletul, mai are o familie: „Sunt deja câțiva ani de când, împreună cu Corina, am intrat în Clubul Sportiv Comunitar Sibiu. De fapt, acesta nu este un club, este o familie”. 

Alături de ceilalți membri ai noii „familii”, pe care-i poți recunoaște după inconfundabilul echipament vedre-albastru, se antrenează de trei ori pe săptămână, alergând și redescoperind Sibiul și împrejurările sale. Vara, dau o fugă la Ocna, se scaldă în apele sărate și revin acasă mai bogați: „Este extraordinar pentru că sunt oamenii pe care oricine și-ar dori să-i aibă alături”.

În pădurea din Dumbrava Sibiului se află o veritabilă „Mică Românie”, pentru că aici găsești câte un crâmpei din întreaga noastră țară. Fie că este o moară, o școală, o gospodărie sau o bisericuță, toate poartă într-însele frumusețea neamului românesc. 

Acolo, pe aleile celui mai mare muzeu etnografic în aer liber din Europa, aveți toate șansele să întâlniți un electrician care, cu răbdarea și priceperea celor 30 de ani petrecuți aici, îngrijește comorile bunicilor noștri. Cu multă modestie, se descrie ca fiind un om care iubește sportul, nefiind de acord cu titlul de campion.

El este Cornel Popa, electrician al Muzeului Astra, loc binecuvântat din județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!”.