Brățara de aur de la Costeşti, expusă în premieră la Muzeul Național Brukenthal

Muzeul Național Brukenthal în colaborare cu Artmark organizează, vineri, 22 noiembrie 2024, de la ora 13 prezentarea brățării de aur de la Cisteti, ce va fi expusă în cadrul Muzeului de Istorie Casa Altemberger din cadrul Muzeului Național Brukenthal.

După toate probabilitățile, obiectul provine dintr-o descoperire întâmplătoare (?), fiind păstrat vreme de mai multe generații în familia lui Gheorghe Alexe, cel care recent l-a prezentat spre vânzare la licitație în cadrul Casei Artmark (#558/2024), de unde a fost achiziționat – la jumătatea lunii septembrie 2024 – de o persoană privată, care a dorit să își păstreze anonimatul.

Potrivit spuselor fostului deținător, brățara provine din localitatea Costești, județul Argeș, dintr-o colecție privată moștenită pe linie maternă timp de şase generații; putem astfel bănui că obiectul a fost descoperit fortuit undeva la finalul secolului al XIX-lea sau începutul secolului XX. Conform relatărilor familiei, Neacșu R. Ilie și Neacșu Rada au lăsat obiectul moștenire fiicei lor Catrina Caterina, care, mai apoi, l-a lăsat fiicei sale Catrina Ioana, străbunica actualului deținător. Acest bun cultural a intrat în atenția specialiștilor în prima parte a anilor 2000 și a fost oferit spre achiziționare, în anul 2007, Muzeului Național de Istorie al României, care însă nu l-a cumpărat.

Actualul deținător, în chip generos, a oferit obiectul pentru expunere muzeală temporară, cea dintâi destinație de acest fel fiind Muzeul Național Brukenthal, mai precis Muzeul "Casa Altemberger" din cadrul acestuia.

Dimensiuni:

Brățară – Dmax = 90 mm; D capăt rulat = 6 mm; Ldesf = 265 mm; Gr = 2–2,5 mm (porțiunea cu secțiune circulară) / 3 mm (porțiunea torsadată); Greutate = 23,1 g;

Fragment al unui capăt de brățară – Ldesf = 31 mm; G = 2 mm; Greutate = 1,6 g;

* Greutate totală = 24,7 g (brățară + fragment)

Descriere:

Brățară cu capete deschise și corp din bară subțire cu secțiune patrulateră, cu decor torsadat (dispus aproape pe întreaga suprafață). Sistem de închidere de tip „ochi cu cârlig”. Pe corpul artefactului, în zona cu décor torsadat, în diverse porțiuni se observă urme de deteriorare superficială de la torsionare, anume fisuri fine, longitudinale pe torsade. Stare de conservare în general bună, cu excepția deteriorării (ruperea) unuia dintre capete. Un capăt rupt (cel cu cârlig), la mai mulți ani de la descoperire, de o nepoată a fostului deținător – Gheorghe Alexe, conform declarațiilor sale.

Potrivit dr. Corina Borș, arheolog expert / cercetător științific III, datarea brățării este din a doua jumătate a mileniului II a.Chr., anume sfârșitul epocii bronzului / începutul epocii fierului (Bronz Târziu / Hallstatt timpuriu), eventual chiar mai timpuriu – Bronz mijlociu (?) Secolele XII/XI – X/IX a.Chr. (BzD / HaA), eventual mai timpuriu.

"Obiectul, fără a fi ilustrat, a devenit cunoscut în literatura de specialitate prin publicarea sa, în anul 2014, în Repertoriul Arheologic al județului Argeș. Anterior, în anul 2007, obiectul a fost prezentat (de fostul deținător) spre achiziționare Muzeului Național de Istorie a României. Achiziția nu a fost efectuată, la acea vreme, dată fiind diferența semnificativă între suma solicitată de deținător și evaluarea (preliminară) a comisiei de achiziții a muzeului de la acea vreme.

Acest artefact preistoric din metal prețios reprezintă o descoperire rară pentru zona geografică a Munteniei și perioada cronologică de referință, anume cea de la finalul mileniului II a.Chr. și începutul mileniului I a.Chr. În absența contextului cert de descoperire pentru această piesă de port, încadrarea sa mai precisă din punct de vedere cronologic și tipologic este dificil de realizat, fiind posibilă – în acest stadiu al cercetării – formularea a două ipoteze în ceea ce privește datarea sa. Considerând forma sa per ansamblu – anume decor și tipul de închidere / prindere – nu se poate afirma că sunt cunoscute analogii directe pentru teritoriul actual al României. Decorul său torsadat poate oferi unele indicii pentru încadrarea de ordin cronologic. Astfel, – ca o primă ipoteză – pot fi menționate o serie de similitudini relative cu exemplare (întregi sau fragmentare) – datând din perioada finală a epocii bronzului – din colecții mai vechi ale unor muzee din Transilvania (de exemplu Oradea – Muzeul Țării Crișurilor / nr. inv. 6363, cu loc de descoperire necunoscut sau Cluj – Muzeul Național al Transilvaniei / nr. inv. 81653, cu loc de descoperire) sau cele din componența tezaurului de la Hinova, datând de la începutul primei epoci a fierului (ansamblu păstrat în colecția „Tezaur Istoric” a Muzeului Național de Istorie a României / nr. inv. 150248 și 150251).

În concluzie, reconstituirea „istoriei” brățării de la Costești este abia la început, fiind necesare studii pluridisciplinare care pot să aducă noi indicii pentru încadrarea cronologică și tipologică a acestei piese de port. Astfel, este cu atât mai important faptul că obiectul – prin generozitatea actualului deținătorului privat – a intrat în circuitul muzeal și devine cunoscut deopotrivă publicului larg și specialiștilor” afirmă arheologul și cercetătorul dr. Corina Borș.