După tradiția românească „babele” au loc din 1 până în 9 martie și sunt asociate cu schimbările capricioase ale vremii în această perioadă de tranziție de la iarnă la primăvară. Această tradiție este strâns legată de legenda Babei Dochia, un personaj mitologic care simbolizează sfârșitul iernii și începutul primăverii.

Dochia era fiica regelui dac Decebal. După cucerirea Daciei de către romani, împăratul Traian s-a îndrăgostit de Dochia. Pentru a scăpa de el, Dochia s-a refugiat pe muntele Ceahlău, unde, în cele din urmă, a fost transformată în stană de piatră de către zei pentru a fi protejată.

O altă variantă a legendei o prezintă pe Baba Dochia ca pe o soacră rea care își trimite nora să spele lână neagră până devine albă. Cu ajutor divin, nora reușește, iar Dochia, crezând că a venit primăvara, pleacă la munte cu oile, purtând nouă cojoace. Pe măsură ce urcă și vremea se încălzește, își scoate cojoacele unul câte unul, dar este surprinsă de un ger năprasnic și îngheață, transformându-se în stâncă.

Semnificația și alegerea "babelor"

În tradiția populară, fiecare persoană își alege sau calculează o zi între 1 și 9 martie, cunoscută drept "baba" sa. Se crede că vremea din ziua respectivă reflectă starea de spirit sau norocul persoanei în acel an: dacă este zi însorită este semn de bucurie, reușite și armonie în anul respectiv, iar dacă ziua este mohorâtă sau ploioasă indică posibile provocări sau un an mai dificil.

Există două metode de a-ți alege "baba": alegerea directă: se alege o zi la întâmplare între 1 și 9 martie sau conform datei de naștere: dacă ziua de naștere este între 1 și 9 ale lunii, aceea este "baba" corespunzătoare. Dacă este formată din două cifre, se adună aceste cifre pentru a determina ziua. De exemplu, pentru data de 23, 2 + 3 = 5, deci "baba" este pe 5 martie.