„Așa e și dincolo”, sau cum să justifici niște defecte care ar putea să nu existe

De fiecare dată când iau atitudine atunci când e vorba despre lucruri care atentează ori la aspectul estetic, ori la artă, ori la stilul de a organiza ceva, ori la diverse manifestări în spațiile publice, mă trezesc cu justificarea-scuză: „așa e și dincolo”. Adică, mă înțelegi, o fi totul praf, ori fi pereții mâzgăliți, or fi tot felul de chestii organizate prin parcuri, ori fi kitschuri și prost gust, or fi oamenii neoameni, dar „așa e și dincolo”. Iar dacă „dincolo” este așa, atunci orice este scuzabil. Interesant este că noi ne raportăm la vestul civilizat doar când e vorbe de chestii din categoria „așa nu”. Avem în centru graffiti? Păi așa e și în gară la Berlin. Avem cerşetori? Păi hăhăă, să vezi cum e la Paris! Avem gunoaie unde nu trebuie să fie gunoaie? Păi ia hai tu pe la Napoli să vezi gunoaie! Avem tot felul de ciudați în mijloacele de transport? Păi n-ai fost la New York cu metroul să vezi cum e. Oricând, orice aberație care te uimește și te revoltă pentru că atentează la normalitate, își găsește o justificare din aceasta internațională. Adică dacă vorba aia, la ăia civilizații e așa ceva, atunci e normal să fie la noi, pentru că nu- aşa, valorile, exemplul, avansul tehnologic și prosperitatea materială. Deci nu mai comenta că ceva e de-aiurea la Sibiu sau în România pentru că și acolo, unde pleacă românul ca să facă un ban în plus, este la fel. Și se spune asta pe așa un ton încât te miri că, dacă ori aici ori acolo e tot aia, atunci la ce mai avem diasporă? Ca să vorbească cu accent și să mimeze că nu mai știe (ea diaspora) românește după trei luni de stat prin străini?

Interesant este că exemplele acestea justificativ acuzatoare (acuzatoare în sensul că adică ce vrei bă, să nu fie ca la țările civilizate?) se rezumă doar la ce e de rău. Niciodată, repet, niciodată nu am auzit replica asta în alte contexte. Adică mergi într-un loc, vezi că e frumos și îngrijit, curat și țoc und poc și să vină cineva să-ți spună „a, păi stai să vezi că asta e nimic! Să vezi cum e „dincolo”, la Mönchengladbach!”. Sau să spui că lucrezi undeva și ești bine plătit iar răspunsul să fie, hăhă, să vezi cu cât se plăteşte la Silicon Valley!”. Ați auzit vreo comparație de felul ăsta? Nici eu.

Morala ar fi că, atunci când o comitem mai ales la modul comunitar, suntem oricând gata să găsim o justificare la alții, de regulă mai mari și mai avansați decât noi. Asta în ciuda faptului că se poate trage foarte ușor și justificat concluzia că noi copiem vestul civilizat doar la „așa nu”-uri, doar în chestii negative. Când e vorba însă de ceva demn de urmat, de un exemplu bun care ar mulțumi pe mulți, imediat se vine cu reculul: A, păi ia stai, nu vezi că ăștia (adică, ei la care „așa e și dincolo”) sunt cu o sută de ani înaintea noastră? Păi poate vă hotărâți într-un final. Ori cei „de dincolo” sunt cu un secol înaintea noastră și au ajuns vorba aia, în comunism sau în cea mai bună dintre lumi unde totul este posibil și mai mult ca perfectul, iar noi am rămas la coada vacii și cu buda-n curte, ori e cam tot aia, atâta vreme cât ce e la noi e și la ei sau invers.

Bun, dincolo de comparația ca atare, avem de-a face pe aici și cu plăcerea românului de a se da umblat și informat. Adică bă, ce te tot miri că uite, eu când am fost „dincolo”, am văzut multe, nu doar meniul de la all-inclusive ori oborul de mașini, am remarcat destule din astea, doar voi vă mirați pe aici că habar nu aveți cum e pe dincolo și că și acolo e la fel ca aici pe ici pe colo, prin locurile esențiale. A, cu chestia că să fie ca dincolo şi când e de bine, mai așteptăm.