Ioan Gligor STOPIŢA

Doamna profesor ANCA SÎRGHIE a împlinit, pe 9 februarie 2024,  80 de ani de viață și, după spusele dânsei,  51 de ani de activitate didactică și 53 de muncă trudnică de scriitor. Impresionant! Rar mi-a fost dat să văd și să descoper o ființă mai plină de viață, de abnegație în tot ce întreprinde, de forța și cerbicia pe care o are să ducă la bun sfârșit un lucru început. Dacă azi e la Sibiu, mâine, să nu te miri că e în București, Iași, Rm. Vâlcea, Cluj sau Timișoara, dar e posibil să fie în Germania sau Statele Unite. Un adevărat argint viu! Fiind înzestrată cu un acut simț al valorilor, în căutări febrile ce reprezintă plenar calitatea prin elocvență și plasticitate, ca elemente definitorii pe drumul definirii. Paginile de cronică literară, de critică și estetică, poartă o emblemă a omului educat în armonie și perfecțiune. Sistemul etic, dublat de calitatea umană, pe lângă cea didactică și literară, poartă în el esența abnegației și talentului cu miez etnic și universal. 

Pot spune că e o româncă mândră de obârșia ei dr româncă, născută la Ocna Sibiului, de tradițiile și valorile specifice, dar și cetățean al acestei planete. Lângă dânsa, oricine are senzația porților deschise, prin care trece vântul ce întreține și amplifică flacăra minții izvorâtă din diamantele erudiției, necesare înimii noastre bolnave de absolut. Am participat împreună la numeroase sărbători ale spiritului, suntem de foarte mulți ani colegi în paginile revistei Rapsodia și a cenaclului literar „Radu Theodoru”, așa că știu prea bine că este omul format în cultul valorilor naționale și universale (când e cazul) și care urmează neabătut un program sufletesc, estetic și moral. Nu poți să-i stai alături dacă nu abandonezi calea facilului și a lipsei de rigoare, pentru a merge mai departe pe cea estetică, validată de inteligență, talent și sensibilitate. Numai așa poți să te rupi de sub zodia efemerului, să te ridici spre aerul rarefiat al înaltului de pe culmile desăvârșirii sufletești și să te convertești convingerilor morale și estetice, slujite de doamna Anca Sîrghie cu  fervoare, înnobilându-le. Chiar dacă, nu de puține ori, are și acea latură profesională prin care te „dăscălește”, până la urmă sunt pentru „îndreptare” și nu „poticnire”. Așa că e bine să judeci lucid îndemnurile dânsei ce ne îndeamnă spre echilibru, desăvârșire și revelație interioară, ca un semn al sublimării pasiunilor proprii, sedus de farmecul imaginar, necesar oricărui mânuitor de condei. 
Doamna Anca Sîrghie este, pentru mine, acel OM  care te învață, chiar de la debutut, pe cei mai tineri, că odată aleasă calea scrisului să fii conștient de greutatea acestui drum. Printr-o stranie prejudecată colectivă, cei ce vor să devină poeţi sau prozatori cred că îi aşteaptă care triumfale trase de cai albi înaripaţi care să-i ducă în nemurire. Puţini sunt cei care conştientizează că trebuie să dărâme un munte, zămislind furtuni de nesomn, ca nişte profeţi ai deznădejdii în tragice sacrificii, ca să-şi povestească durerile şi să-şi arate rănile, devenind victime voluntare. Numai atunci scrisul lor are valoare. Când devin argonauți căutând Lâna de Aur a cuvintelor, evadând din propria crisalidă, cu îndrăzneala de a naviga cu plăcere în mările riscului, cum fluturi atrași de lămpile incandescente, în tremur de foc sacru şi pieire în nădejde de o nouă naştere. A scris numeroase cărți, eseuri, cronici literare, face parte din multe organizații culturale, cu un prestigiu greu de egalat de cineva.
Știe, mai bine ca oricine, că viitorul aparţine celor care au şansa să afle răspunsurile cele mai profunde în problemele existenţiale, într-o mare diversitate culturală, având acces la toate mijloacele de informare şi de mediu adecvat, pentru a pune în practică produsul energiilor creatoare. Desigur că printre creatorii care celebrează umanitatea vieţii trăite în sensul înălţător al destinului uman este și d-na prof. Anca Sîrghie în cadrul activităţii cenaclului nostru. E extraordinar să descoperi cum poate coagula în jurul unor deziderate culturale şi literare, atâtea destine umane, generatoare de trăiri artistice, pulsând la temperaturi vizionare înălțătoare. Aici la „Cercul Militar” din Sibiu, alături de dumneavoastră, creatorii de frumos au făcut apel la raţiune, luciditate, cumpătare, cooperare, întrajutorare, respect şi umanism, toţi într-o relaţie care determină reuşita…
La împlinirea vârstei de 80 de ani, în numele colectivului de redacție, al tuturor colaboratorilor, cititorilor revistei „RAPSODIA” și a membrilor cenaclului literar „RADU THEODORU”, vă dorim viață lungă, sănătate și cât mai multe bucurii sufletești! 
LA MULȚI ANI!