Ştiţi cum merge treaba la Sibiu? Vă spun eu. Te apuci şi "reabilitezi", adică pe româneasca normală, repari, un drum, o stradă, o alee, o cale un bulevard. Când e gata, zici oau că e gata şi că mamă ce fain e.

Apoi la un timp, se petrec lucruri care fac ca fainul să nu mai fie fain.

Una e că, de obicei în termenul de garanţie al lucrărilor, cineva îşi aminteşte că nu a tras sau că trebuie să tragă nişte chestii prin pământ: cabluri, ţevi, fire, chestii-socoteli. Oficial le spune şi "utilităţi", dar nu ştiu dacă vă interesează asta. Deci sparge ce e proaspăt făcut. Fiind spart, pleacă garanţia. Plecând garanţia oricine îşi poate face de cap cu lucrări de re-reabilitare. Adică ies bani din asta, că altfel n-are rost. Disconfortul? Păi ne cerem scuze pentru disconfortul creat şi gata, ciocu mic localnicule, că doar am pus scuze,c e mai vrei.

Alta e că, bun, atenţie se lucrează apoi se intervine cu reparaţia. Adică e ca şi când ai lua un costum nou, ai tăia prin el şi apoi l-ai petici. De departe arată ca nou, dar de fapt este cum este. Iar un petec cere alte petece. Şi tot aşa.

Acestea sunt gândurile oricărui şofer (şi pieton) la vederea gropilor peticite de pe carosabil. În cazul nostru, cel de pe Oştirii. Aş spune că e nevoie d eo reabilitare, dar la aşa ceva întâi tai copacii, aşa că mă abţin. Oricum, imaginea, trimisă de un cititor fidel şi implicat), e bune de o expoziție cu tema "Amintiri din epoca de (gropi umplute cu) piatră". Hai noroc şi grijă mare pe aici! (D.C.)