Ambasadorul SUA, în vizită la Alma Vii. A rămas peste noapte la o pensiune din localitate

În 2019, fostul ambasador SUA în România, Excelența Sa Hans Klemm, a oferit o donație de 500.000 de dolari pentru a sprijini restaurarea bisericii medievale fortificate din satul Alma Vii sub auspiciile ”Ambassadors Fund for Cultural Preservation (AFCP)”, un program special care sprijină conservarea patrimoniului cultural din întreaga lume. Grantul a fost acordat ONG-ului ”Mihai Eminescu Trust (MET)”, care activează de aproape 20 de ani pentru restaurarea clădirilor de importanță istorică și revitalizarea satelor din regiune.

Excelența Sa Kathleen Kavalec a vizitat Alma Vii în aceste zile pentru a vedea lucrările de restaurare finalizate și pentru a afla cum a contribuit proiectul la viața culturală și economică a comunității din Alma Vii. Excelența Sa a fost găzduită de președintele Fundației Mihai Eminescu – Caroline Fernolend, și de directorul acesteia  – Michaela Türk, care i-au oferit un tur al bisericii și al fortificațiilor sale și au invitat-o la o masă tradițională la restaurant rural din incintă. Ambasadoarea Kavalec a avut plăcerea de a rămâne peste noapte în Alma Vii la o pensiune tradițională, o altă atracție pentru vizitatorii interesați de viața satului românesc. „Sunt încântată să văd cum Fondul Ambasadorial pentru Conservarea Patrimoniului Cultural a sprijinit conservarea acestei biserici istorice din Alma Vii și a contribuit la dezvoltarea comunității. Acest sit istoric este o comoară care cu siguranță va continua să atragă vizitatori interesați de frumusețea naturală și culturală a României. Felicit Fundația Mihai Eminescu Trust pentru activitatea sa de conservare și pentru sprijinul acordat dezvoltării economice și culturale a localității Alma Vii”, avea să declare la finele vizitei oficiale Ambasadoarea Kavalec.

Scurt istoric

Localitatea Alma Vii este menționată pentru prima dată în 1298 în documentul „Herritus de Alma sacerdotes”. Potrivit unor studii istorice așezarea a apărut încă de la începutul anilor 1200, când coloniștii germani au venit în sudul Transilvaniei din motive economice și militare. De aici și denumirea ei Almen în germană. Localitatea mai este cunoscută și sub denumirea maghiară ” Szászalmád”, denumire care pare să provină din cuvântul maghiar „măr”. Pe de altă parte, legenda spune că denumirea ar fi legată de Alma, tânăra soție a unuia dintre paznicii cetății. Ea a contribuit la o victorie semnificativă împotriva tătarilor. Numele „Vii” amintește implicit de podgoriile care odinioară acopereau dealurile din jurul satului. În 1356 Alma Vii este menționată ca fiind comună liberă aparținând orașului Mediaș. Biserica evanghelică din sat este construită pe un deal, la nord de sat. În secolul al XVI-lea au fost construite fortificații în jurul ei pentru ca aceasta să nu fie cucerită. Sașii care locuiau aici au înconjurat-o cu turnuri, posturi de tragere pentru care voloseau firidele/nișele zidurilor de fortificații, de unde se arunca și smoală peste invadatori. Primul nivel al clopotniței era odinioară locuibil și avea un șemineu. 

În anul 1721, în altarul bisericii este instalată orga baroc. Potrivit documentelor istorice in acea perioadă în Alma Vii locuiau 216 persoane (166 de sași și 50 de români). În anii la care ne referim viticultura era foarte profitabilă așa cum este consemnat în documente administrative găsite la Budapesta, care arată că oamenii care lucrau pentru comunitate erau scutiți de la plata impozitelor. 

În 1750, în sat locuiau și 7 familii de romi purtând numele de Arman, Zigaun, Barb și Bartusch care nu dețineau pământ sau alte posesiuni. În 1852 este construit altarul bisericesc în stil clasic. 

În 1868 sursele arhivistice arată că limba oficială era maghiara, iar numele locuitorilor români și sași din Alma Vii au fost maghiarizate. Existența bisericii fortificate din miezul satului ajucat un rol important în supraviețuirea etnică a sașilor. Secolul al XIX-lea este o perioadă economică prosperă pentru sat iar biserica trece prin noi transformări. Casele din lemn cu acoperișuri de fân de la Alma Vii sunt reconstruite din piatră și acoperite cu acoperișuri de țiglă. Satul s-a apropiat de aspectul pe care îl cunoaștem astăzi între 1896-1904 când sătenii din Alma Vii și-au unit parcelele de pământ. În 1966 Institutul Monumentelor Istorice face lucrări masive de restaurare a bisericii, conform planurilor originale dar fondurile nu erau suficiente.