Controversa pe declaraţiile lui Andrei Marga a încins 
spiritele. Probleme sensibile puse pe tapet. " Ucraina este în frontiere nefireşti şi trebuie să cedeze teritorii Ungariei (Transcarpatia), Poloniei (Galiţia), României (Bucovina) şi Rusiei (Donbasul şi Crimeea) " a punctat ritos fostul ministru de Externe. Provocarea vine de la un politician şi om de cultură al cărui cuvânt nu poate fi ascuns sub preş indiferent de simpatii sau antipatii. Totuşi doi foşti miniştri de Externe, Adrian Cioroianu şi Theodor Baconski, cum şi Ministerul de Externe au luat atitudine critică dezavuând aceste declaraţii.
Nu intru în controversă. Principial, în măsura în care aserţiunile lui Andrei Marga cu privire la anumite teritorii făcând parte din cuprinsul statului ucrainean exprimă adevărul, în aceeaşi măsură ele trebuie luate în seamă. Adevărul ca valoare filosofică, moral-etică, nu poate fi escamotat, înfrânt, decât cu preţul degradării şi deprecierii întregului eşafodaj etic şi moral pe care ar trebui să se sprijine societatea şi relaţiile între popoare. Este argumentul forte al d-lui Marga.
Numai că la momentul pe care-l trăim, afacerea Ucraina este subsumată şi unui alt adevăr. De peste treizeci de ani, Rusia plânge după URSS. A urmat o curbă a înarmării până la punctul la care acum, conducerea sa autoritară a considerat că poate relua problema sub forma instaurării unei noi ordini mondiale inclusiv sub aspectul întinderii teritoriale. Pe fond, invazia Ucrainei, ca prim pas, se înscrie în această logică. Ea viza nu numai Crimeea şi Donbasul ci, aşa cum s-a văzut în  prima fază a conflictului, întreaga Ucraină, nu ca o aşa-zisă operaţiune specială cum eufemistic au intitulat-o, ci ca un veritabil război de cucerire. Această invazie nu are altă explicaţie. Nimeni n-a atacat Rusia. Nimeni n-a atentat la suveranitatea şi independenţa ei. Ar fi o nebunie.
Dacă problema s-ar mărgini doar la cuprinsul teritorial nefiresc al Ucrainei astfel cum o antamează Marga, chestiunea s-ar putea angaja în termenii adevărului istoric în contextul principiilor dreptului internaţional. Suveranitatea recunoscută la nivel internaţional a Ucrainei ar putea fi pusă în discuţie doar dacă pe fondul voinţei libere referendare, populaţia teritoriilor la care face trimitere dl.Marga ar cere şi s-ar pronunţa pentru desprindere.
Dar, astfel cum arătam mai sus, interesele Rusiei sunt cu totul altele. Ea urmăreşte refacerea URSS sub auspiciile aceloraşi încălcări ale drepturilor popoarelor la libertate şi independenţă iar apoi, de la această răspântie, să se afirme militar, ca un pol de mare putere într-o nouă alcătuire mondială. A-i lăsa cale liberă, a permite îngenuncherea Ucrainei ca prim pas pe acest traiect ar fi o greşeală cu posibile grave urmări în plan mondial. În condiţiile actuale ale Ucrainei, pretextatul adevăr istoric invocat de dl.Marga se confruntă cu oportunitatea politică. Nu o dată oportunitatea, raţiunea politică, au sacrificat/ignorat adevărul istoric. Două exemple de-ale noastre. În 1940 am fost nevoiţi să sacrificăm istoria pe tema Ardealului, Basarabiei şi Bucovinei. Atunci – ca şi entuziaştii apărători ai d-lui Marga de azi – s-a spus că trebuia să rezistăm invocând principiile dreptului internaţional, dar era evident, cu pericolul desfiinţării României. Preşedintele Emil Constantinescu a fost aspru criticat pentru că a semnat tratatul de pace cu Ucraina sacrificând încă o dată Bucovina. Aşa e, doar că accederea României în NATO era strict condiţionată de reglementarea problemelor pendinte cu vecinii. Altminteri cum ne-am vedea pe dinafară în contextul tensiunilor de azi?
Prea adesea preceptele adevărului nu consună cu cele politice. Chestiunea Ucrainei se  înscrie în acest registru. Problema e delicată, comportă diversitate de opinii, ceea ce însă nu justifică încrâncenarea cu care este întâmpinată în critica tradiţional şi aberant necontrolată de trei decenii încoace.

27 septembrie 2022
Gavril Dejeu