Ada Stuparu – pe urmele lui Marin Sorescu în patru continente

Am avut onorantul privilegiu de a primi manuscrisul cărţii MARIN SORESCU ÎN PATRU CONTINENTE, aflat sub tipar la editura AIUS Craiova, o ediţie îngrijită, prefaţă şi note Ada Eli Stuparu, MARIN SORESCU – MESAGER CULTURAL ÎN LUME şi postfaţă de George Popescu – MARIN SORESCU – „DRUMUL” TEMERAR AL UNEI SINGULARE CONSACRĂRI ÎN UNIVERSALITATE. 
O carte document despre OMUL Marin Sorescu, ce ne va face să înţelegem mult mai bine opera marelui scriitor român. Munca de apologet pentru cunoaşterea în profunzime a operei şi vieţii lui Marin Sorescu o face pe Ada Stuparu, alături de George Sorescu, fratele scriitorului, principala personalitate în exegeza urişului poet, dramaturg, prozator, eseist şi critic literar român. Opera postumă, vastă şi de nepreţuit, a fost scoasă la lumină în peste 40 de volume. Ada Stuparu, în peste un deceniu şi jumătate, fiind autoarea unor volume de referinţă în literatura românească:
Marin Sorescu – starea poetică a limbii române (Aius, 2006), Sonetele lui Marin Sorescu (Eikon, 2016), Marin Sorescu în postume (Scrisul Românesc, 2017) şi Marin Sorescu în Suedia şi Singapore (Aius, 2019), coautor la acesta din urmă alături de profesorul George Sorescu, ca şi la alte volume de documente inedite, de jurnal sau corespondenţă.
Marin Sorescu în patru continente, noul volum apărut,  cuprinde, în afară de prefaţă şi postfaţă, patru titluri incitante:
1. PREMII ŞI DISTINCŢII PRIMITE DE MARIN SORESCU
2. MARIN SORESCU ÎN CORES­PONDENŢĂ CU LUMEA LITERARĂ
3. ECOURI ÎN PRESĂ
4. OPERA LUI MARIN SORESCU ÎN TRADUCERI (VOLUME şI ANTOLOGII).
Succinta şi completa prezentare din PREFAŢĂ ne lămureşte pe deplin, autoarea dezvăluind: „Cum a fost şi ce a însemnat omul Marin Sorescu o pot descrie, mai mult decât opera sa, manuscrisele, corespondenţa şi docu­mentele păstrate în arhiva familiei şi valorificate cu exemplar devotament de fratele mai mare al poetului, profesorul universitar George Sorescu. Începută îndată după trecerea în eternitate a poetului, publicarea acestora consem­nează până acum apariţia a peste 40 de volume.” … „Vocea sa se face cunoscută în ţară, dar şi peste hotare, în anii care vor urma, când îşi asumă rolul unui adevărat ambasador al culturii româneşti în lume. Călătorind în străinătate, în Europa, în cele două Americi, în Africa şi Asia, scriitorul simte că răspunde unei chemări interioare, pe care şi-o analizează: ,,Poate nevoia de a fi veşnic pe drumuri, setea de călătorii, nu e decât itinerariul obligatoriu pe care mi-l impune căţelul pământului. Confundată cu chemarea creatoare, dorinţa de a călători îndeplineşte şi obligaţia scriitorului român de a-şi promova opera în lume. Nu poate fi nicio îndoială că Marin Sorescu a conştientizat efortul necesar pentru a integra scrisul românesc în marele concert al literaturii mondiale. Ieşirea în lume, prin contactul direct cu viaţa culturală – în jurnale s-au consemnat peste 100 de călătorii – a fost susţinută şi prin străduinţa de a asigura o cât mai bună cunoaştere  şi circulaţie în lume a operei sale, mai ales poezii şi teatru.
George Popescu în prezentarea  făcută în postfaţă, cunoscător desăvârşit în intreprinderile făcute de Ada Stuparu în acest volum, ne elucidează, conclu­zionând:
„Dincolo de toate aceste aspecte, incitând, cum anticipam, unghiuri înnoitoare de exegeză şi de repoziţionare a lui Marin Sorescu în „Lumea literară”, cum propune autoarea acestei lucrări, cred că relaţiile şi accesul autorului cu origini bulzeştene, din care pe cât de surprinzător, pe atât de seducător într-un fel de simbologie mito-logică şi-a fixat ca reper un locus interpretandi; ori mai exact şi mai în spiritul sorescian, un indiciu despre chemarea vocaţiei sale de genul celei nou-testamentare: lustrandi omnia loca, a duce mesajele operei sale „până la marginile pământului”. Ceea ce, în drept şi în faptă, s-a şi petrecut. Iar acest act al său depăşind strictul nivel al biograficului prin rezonanţa şi semni­ficaţia cunoaşterii culturii noastre naţionale pe alte meridiane are şi meritul, în special în raport cu nu puţini cârtitori şi fabulaţii ce-au încercat să identifice în aventura sa internaţională fastidioase şi insidioase subsidiarităţi de natură… politică. Prin urmare, cartea scriitoarei Ada Stuparu se propune, şi din această perspectivă de lectură, ca o Quod erat demonstrandum: o mărturie în plus pentru asumarea unui destin creator, în perspectiva receptării sale în timp şi spaţiu, la fel de esenţial pentru orice operă ce-şi merită respectul de sine şi pe cel al beneficiarilor săi”.
ADA STUPARU, prin acest volum necesar completării biografiei lui MARIN SORESCU, ne cheamă să revoluţionăm în duh sorescian emanat de caracterul acestui extraordinar şi prolific scriitor. Mihai Eminescu spunea atât de frumos şi adânc: „Între caracter şi inteligenţă 
n-ar trebui să existe alegere. Inteligenţa se găseşte foarte adesea, caractere foarte arare”.
Marin Sorescu ne face să ne ree­chilibrăm acumulările estetice profunde şi să ne îndestulăm inima cu valori umane neperisabile, umpându-ne de transcendenţă.
În multele mele notiţe luate de-a lungul timpului am găsit una în care Marin Sorescu, alături de toţii scriitorii români, a făcut-o cu ocazia semicentenarului naşterii lui Nicolae Labiş şi a 30 de ani de la moartea sa fulgerătoare, în albumul memorial editat de SECOLUL XX, ÎN ANUL 1986:
„GRABA DE A TRĂI, A POETULUI
Meritul cel mai mare al lui Nicolae Labiş este că el a întinerit poezia 
într-o vreme când aceasta făcuse atâtea riduri. Dintr-o dată, cititorii care se îndepărtaseră de focul pe care-l credeau stins, şi-au dat seama că cineva a suflat în el atât de tare, încât spuza a sărit şi pe cerul nostru, luminându-l. Graba de a trăi, a poetului, înseamnă şi graba literaturii noastre de a-şi reintra în drepturi. Labiş a fost o fericită promisiune, devenită un simbol al poeziei tinere”.
Marin Sorescu, el însuşi, „a fost o fericită promisiune”, devenind un simbol al scrierilor mature, un demn protagonist al scriitorilor români pentru premiul Nobel.
Discret ca om, vast şi puternic ca autor, Marin Sorescu rămâne în inimile noastre şi a generaţiilor ce vor urma ca un reper educaţional al „omului nou” cu privirile aţintite pe ecranul telefoanelor mobile, prins în capcana globalizatoare diversioniste a uniformizării gândirii fără profunzime.
Volumul MARIN SORESCU ÎN PATRU CONTINENTE a avut o lansare de excepţie, în cadrul „COLOCVIILE CIORAN” din 1-3 iulie 2022, Răşinari. Am fost cu toţii părtaşi la itinerariile, premiile, scrisorile şi ecourile din presa vremii a poetului cu vise nemuritoare, absor­bindu-ne din angoasa existenţei noastre într-un univers ghidat de mecanismul sublimului, iradiind duh sorescian până în ultima concreţiune a umanului. Aici, în Răşinari, sub Coasta Boacii lui Emil Cioran şi Octavian Goga, logodiţi cu metafora albastră a nemărginirii ca o atroce nevoie de a ieşi din timpul nostru meschin. şi, mai ales, să fim părtaşi la slobozirea pe cerul literaturii române a ceea ce Ada Stuparu ne lămureşte pe coperta ultimă a cărţii:
„ (…) Prin acest nou volum se disting principalele direcţii prin care s-a construit şi consolidat o astfel de prezenţă: corespondenţa lui Marin Sorescu cu personalităţi ale lumii literare de peste hotare, ecouri ale participării la evenimente culturale prin articole apărute în presa de specialitate şi promovarea operei prin traduceri străine. (…)
Demersul editorial de faţă vine să lumineze din importante unghiuri portretul unui scriitor a cărui operă l-a îndreptăţit pe exigebtul critic, acade­micianul Eugen Simion să afirme despre Marin Sorescu: „Cred că avea geniu.” Numeroasele volume apărute după eternizarea scriitorului la 8 decembrie 1996, ca şi bogata exegeză postumă probează interesul şi preţuirea de care se bucura în ţara sa şi în lume. Alături de acestea, scrisorile din străinătate, artico­le de presă, evidenţa traducerilor pot fi argumentate pentru recunoaşterea di­men­siunii de scriitor european, apt să îşi reprezinte ţara, poporul şi limba sa. (…)”
Marin Sorescu, spirit în stare pură cu atribute subtile, ajutat de o irezistibilă duioşie a sufletului omenesc, ne va face, în timpurile ce vor urma, să nu călcăm alături pe spirala infinită de la aparenţă la esenţă şi să străbatem cu crucea neamului românesc pe umeri porţiunea îngustă a sublimului.
,,Nu l-am văzut,
Nu l-am cunoscut!
Era doar cuvânt cu
Ferestre deschise spre timp
Când venea,
Când urca
Spre Olimp.
(George Sorescu, Lui Marin Sorescu)

Sibiu, iulie 2022
Ioan Gligor STOPIŢA