Acum 40 de ani, ultimele alegeri din comunism, la Sibiu: prezență la vot de 100% și un rezultat misterios

Ultimele alegeri legislative din România comunistă au avut loc pe data de 17 martie 1985, iar câștigătorul lor a fost, deloc surprinzător, peste tot în țară,  FDUS – Frontul Democrației și Unității Socialiste, o organizație folosită pe post de paravan de imagine de Partidul Comunist Român (PCR).  Firește, FDUS a câștigat și la Sibiu, iar  cifrele oficiale, așa cum erau ele raportate, sunt pentru publicul de astăzi adevărate curiozități comice.

Pentru cei foarte tineri  merită subliniat încă o dată că, pentru a se menține la putere, PCR și-a elaborat legi favorabile, a creat instituții și și le-a subordonat în așa fel încât, în decurs de câțiva ani, versurile următoare aveau să devină realitate: partidul era în toate, ˝în cele ce sunt / și-n cele ce mâine vor râde la soare /  în  holda întreagă şi-n bobul mărunt…˝.

În cazul alegerilor, Constituția din 1965 vorbea despre FDUS ca despre ˝cadrul organizatoric de unire, sub conducerea Partidului Comunist Român, a forțelor politice și sociale ale națiunii noastre socialiste, a tuturor organizațiilor de masă și obștești…˝. Dar nu spunea doar atât, ci și că, în România,  ˝dreptul de a depune candidaturi aparține Frontului Democrației și Unității Socialiste˝(articolul 25).

Așadar  NUMAI  FDUS depunea candidaturi la alegerile din România. Așa se face  că dreptul cetățenilor  de a a fi aleși, chiar prevăzut în Constituție, era condiționat de apartenența la FDUS, iar dreptul de a alege, de asemenea scris în Constituție, era limitat la pro sau contra FDUS. 

O glumă care circula în epocă ar descrie foarte bine sistemul de vot: se spunea că într-o cursă a companiei aviatice de stat, un cetățean este întrebat dacă vrea să servească masa, iar el întreabă la rându-i care sunt opțiunile. Răspunsul vine dezarmant: opțiunile sunt da sau nu.

Românii se prezentau la vot pentru a se pronunța  în favoarea FDUS ori împotriva sa, fără vreo alternativă politică, dar, este adevărat, în interiorul FDUS, opțiunile erau mai multe. Spre exemplu, la Sibiu, pentru cele 8 locuri în Marea Adunare Națională (parlamentul unicameral de atunci) au candidat 12 persoane. Nu toate, însă (așa cum se întâmplă și astăzi), din Sibiu. Și comuniștii își împrăștiau pilele pentru candidaturi prin țară. Bunăoară, la alegerile din 17 martie 1985, în circumscripția nr. 1 Sibiu Sud au candidat doi directori de institute de cercetare din București , Aurel Sandu (Institutul de cercetare științifică și inginerie tehnologică pentru mașini unelte) și Octavian Juncu (Institutul de cercetare științifică și inginerie tehnologică pentru electronică). Primul a fost ales deputat.

Tot deținătorul unei funcții la București a candidat și în circumscripția nr. 6 aferentă zonei Dumbrăveni. Numele său era Ion Totu, vicepremier în Guvernul României. Inutil de spus că a candidat singur pe loc și a câștigat.

În circumscripția nr. 2 Sibiu Centru au candidat doi directori cunoscuți ai municipiului, cel de la Utilaje și Piese de Schimb (IUPS), Sergiu Petru Tănase și cel de la IPAS, Ioan Simion. A câștigat un loc de deputat în Marea Adunare Națională directorul de la IPAS.

În circumscripția zonei Mediaș (nr.4) au candidat două muncitoare, una de la Vitrometan, Ludovica Cazan  și una de la Întreprinderea Târnava, Viorica Hudea, această din urmă câștigând funcția de deputat.

În circumscripția Sibiu Nord (nr.3) au candidat două directoare adjuncte de liceu, Maria Pal, de la Liceul Industrial nr.3 (actualul Grup Școlar Avram Iancu)  și Doina Drăgan, de la Liceul Industrial nr.4  (actualul Liceu Tehnologic Henri Coandă). Devine deputat cea din urmă.

La circumscripția zonei Agnita (nr.5) a fost un singur candidat,câștigătorul deci,  episcopul evanghelic Albert Friedrich Karl Klein, iar la cea aferentă zonei Miercurea (nr. 7), Ernst Breitenstein, redactorul șef al ziarului  de limba germană NeuerWeg.

Și în zona Avrig  (circumscripția nr.8), a fost  un singur candidat, însă nu oricine: Elena Nae, deținătoarea celei mai importante funcții din județ, aceea de prim-secretar al organizației de partid, dar și membru supleant în Comitetul Politic Executiv (celebrul CPEx) al CC al PCR. Ea este cea pe care, în 1987, avea să o înlocuiască la Sibiu Nicu Ceaușescu.

Cifrele  scrutinului  legislativ din 17 martie 1985 (desfășurat odată cu cel pentru consiliile populare, dar, evident,  cu o numerotare diferită a circumscripțiilor) reflectă foarte clar  starea democrației țării cu câțiva ani înainte de Revoluție: o singură formațiune în alegeri, rareori doi candidați pe un loc și o participare la vot în întreagă Românie de 99,99%. Mai concret, autoritățile spuneau că într-o țară cu 15.733.060 cetățeni cu drept de vot, au mers la urne 15.732.095 cetățeni. Și nu doar că au mers, ci și-au exprimat opțiunea! Nu au scris nicio înjurătură, nu au desenat vreo porcărie, nu au lăsat buletinul gol așa încât el să devină nul ….În plus, au votat pentru FDUS în număr de  15.375.522, adică 97,73% dintre votanți.   

Rezultatele Sibiului sunt, însă, și mai și! TOȚI SIBIENII CU DREPT DE VOT au participat la alegeri, adică 334.870 de cetățeni.  Curios, însă,  Sibiului  i se atribuie și cel mai mare procent de voturi împotriva FDUS din România: 6,80%. Doar Constanța și Prahova au mai avut, pe lângă noi,  procente împotriva FDUS  de peste 6%. 

Cum s-a ajuns, în realitate, la acest procent, de ce nu  mai mult și de ce nu mai puțin, cine a decis să  atribuie acest procent  Sibiului și de ce –  nimeni nu mai poate spune astăzi. Plecând, însă, de la certitudinea că cifrele publice nu sunt cele reale, motivul pentru care au fost fabricate în acest fel  reprezintă o curiozitate justificată.

Autoritățile declară, deci,  că, în cifre absolute,  22.781 de sibieni au fost împotrivă, adică  mult peste municipiul București în care , vezi Doamne!, numai 7.738 de cetățeni nu au susținut  FDUS.

La capătul celălalt al șirurilor de minciuni stă, fruntaș și  unic,  județul Sălaj, despre care comuniștii spuneau public nu doar că a avut prezența la vot de 100%, ci și că toți alegătorii au votat pentru FDUS. 

Nicolae Ceaușescu era și el candidat la alegerile legislative, în București, în circumscripția nr.1, botezată ˝23 August˝. Iar în secția la care vota președintele, una dintre cele aferente circumscripției nr.1,   se înregistra  aceeași  performanță, dar și mai uluitoare: potrivit Comisiei Electorale (citată de Scânteia), în ziua scrutinului, votaseră TOȚI alegătorii secției și nu oricum, ci grăbiți! Până la ora 10 votaseră toți! Evident ca toți au dat votul  FDUS și candidatului său, tovarășul Ceaușescu. Acesta devenea, astfel, încă o dată, întâiul deputat al României, inspirație pentru poeți…

Importanța alegerilor pentru  Marea Adunare Națională era majoră pentru comuniști și pentru Nicolae Ceaușescu personal. Marea Adunare Națională era organul suprem în stat,  modifica și adopta Constituția, alegea Consiliul de Stat, Consiliul de Miniștri, Tribunalul Suprem și  – esențial!-   pe președintele Republicii Socialiste România.

În luna decembrie 1989, autoritățile comuniste organizează  o plenară comună a Comitetului Central, Biroului Permanent al PCR și Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale. Decid atunci, optimiste, ca următoarele alegeri să aibă loc pe 11 martie 1990…

Nicolae EREM