A meritat!

Optzeci de ani de așteptare. Precum o cometă! Cometa Halley vizibilă la 76 de ani, timp

de așteptare, timp de rugăciune, dar bucuria e cu atât mai mare!

26 octombrie 2002 – 26 martie 2023, mai puțin pentru preotul Paroh Ioan Canciu, cel care

a reînființat Parohia de la Orlat închisă în urmă cu 95 de ani, în anul 1948 de autoritățile comuniste ale vremii.

Dumnezeu e un matematician desăvârșit, Dumnezeu e infinitul, un 8 orizontal ce

mărginește infinitul. 26: 2+6=8, 80 de ani, 20 de ani, 4 ori 20 = 80 și ajungem inevitabil la 4, patrulaterul invocat de Părintele Protopop Nicolae al Sibiului, în memorabilul cuvânt de

întâmpinare a Preasfinției Sale Cristian (un nume cu rezonanță în opt litere).

Mare ești Doamne și infinit în măreția Ta!

Menora bisericii Orlatului, sfeșnicul cu șapte brațe a rămas aprins peste decenii în

așteptarea celei de a opta lumini necreeate a divinului, prezent și manifest în ierarh.

Au poposit în Orlat vrednici slujitori ai neamului românesc, ai gliei străbune și ai cuvântului.

Pr. Ion Agârbiceanu, cel cu lumina nestinsă în casa parohială, neînțeles al timpului său,

trăitor al memorabilelor personaje, ca într-un teatru viu, rămas moștenire posterității.

Lucian Blaga, de-o vârstă cu Hristos cufundat în apele Iordanului, început de viață, 30 de

ani împliniți.

Pr. prof. dr. Ioan Coltor, "trâmbița micii Rome", marele orator al Blajului, cel care a stat

alături de primul-ministru al României Mari, Alexandru Vaida-Voievod la Pacea de la Trianon în 1919, împlinesc vârsta propovăduirii lui Hristos, trei ani în slujba bravilor orlățeni, frământați de dragostea Patriei Mumă, România. Episcopul Ioan Suciu, cel ce dă timpul înapoi într-o clipită a vremii, sfințind Sfântul Altar al noii biserici greco catolice pe care comuniștii au transformat-o în Cămin cultural și care nu s-a mai întors la târnosirea-i inițială nici în ziua de azi.

Timpul a trecut, martirii se mai zăresc doar în sufletele cuprinse de dorul reîntâlnirii în

Hristos. Ei au fost, noi am rămas… Sunt lacrimile noastre împreunate în bucurie, azi 26 martie 2023.

HRISTOS E VIU și nu va mai muri niciodată! A făcut-o atunci, pentru noi azi, ca să ne

bucurăm!

Biserica din Orlat e o biserică simplă, nepictată , o biserică a românilor iubitori de Hristos,

nu un număr (așa cum des este întrebat pr. Ioan din Orlat… „Câți credincioși are biserica din Orlat?”… Și răspunsul vine scurt ca un fulger: "Biserica din Orlat nu are cifre, nu are

numere, nu are CNP-uri, ea are suflete. Ce, Sf. Apostol Petru la Rusalii, botezând 3000 de oameni, i-a trecut în vreun catastif pământesc? Nu! I-a trecut în Cartea Mielului și acolo au rămas pentru totdeauna! Asta e biserica de la Orlat: simplă, cu sfinți în devenire, așezați în bănci, în liniștea Liturghiei, tulburată doar de cele 5 clopote ale Epiclezei.

Biserica Orlatului e un calendar viu, încă neagățat în vreo cămară, după borcanele de

murături, așa cum obișnuiau bunicii să-l țină.

Biserica Orlatului e o biserică veselă, cu oameni zâmbitori, pufnind în râs. Te întreabă

preotul Ioan, când te vede cernit, trist… "Mă, tu esti botezat?”… se așterne liniște… se aude un „Da…”, plăpând, la care continuă preotul. "Ma, tu ești botezat în oțet, de ești așa acru, nu în Spiritul Sfânt. Că roada Spiritului Sfânt este bucuria, pacea , dragostea, îndelunga răbdare…”

Biserica de la Orlat nu este biserica religiei (care separă), e o biserică a credinței vii, a

uceniciei, Hristos vrea ucenici, credincioși, nu religioși. La Orlat te îndrăgostești de Hristos… „văzându-vă pe voi să aducă preamărire Lui Dumnezeu Tatăl”.

Preasfințite Cristian, deși așteptam Învierea, ați reînviat nu numai copilul interior (așa cum îl numesc psihologii) din pericopa Evanghelică a Duminicii a IV-a din Post, rămânând întrebarea „noi de ce nu am putut”, întrebarea retorică a ucenicilor, îndepărtați de Hristos. „Ceea ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu”.

Vă mulțumim, sunteți cometa credinței Lui Hristos!

Mulțumesc Preafericitului Cardinal Lucian, că a ales slujitori nepământeni!

Mulțumesc d-lui Primar Aurel Gâță, cu sufletul strămoșilor prins în temelia bisericii!

Mulțumesc Protopopului Nicolae al Sibiului, artistul Lui Hristos ce știe să transforme fiecare liturghie într-un moment al cerului, exemplificat prin neasemuitul cânt și gest!

Mulțumesc Protopopului Liviu din Făgăraș, cu înălțimea lui, a Făgărașilor!

Mulțumesc Protopopului Oscar, patriarhul înțelepciunii și al carității, îmbrăcat în Sf. Nicolae!

Mulțumesc ție, suflul și glasul Maicii Domnului, Mariana Anghel!

Mulțumesc ierodiacone Simion (starețe – așa îmi place să te alint) că ai dat glas îngerilor!

Mulțumesc celor mai mari dintre slujitori, a celor care au stat în spatele evenimentului…

„cel ce vrea să fie mai mare între voi să fie slujitorul tuturor”… Aceștia sunt mulți: de la Nelu Dan, care face focul în fiecare noapte, ca să ne simțim „ca acasă”, să ne trezim în căldură, la d-l ing. Alin Petru Nistor care-și petrece ore în șir dereticând în biserică, la Ida, ce a întins covor de nori cerești și fiecărui suflet ce, prin truda de fiecare zi, dăruiește „bisericii zid”, câte o cărămidă!

Mulțumesc vouă, celor prezenți că mi-ați încălzit inima și ați liniștit-o (fără Extraveral)!

Vă sunt recunoscător. Mulțumesc, în optimea răsturnată.

Biserica din Orlat e biserica Inimii iubitoare, are un nume „Biserica Inimii mele”.

Biserica nu-i un loc geografic, e o stare….. nu-i colțul blocului unde e ridicată cărămida cu

clopot în turlă, e sufletul trăitor. E BISERICA MAICII DOMNULUI.

26 martie 2023 Pr. Ioan Canciu