Neașteptat atacul teroriștilor asupra Israelului precum neașteptată a fost și reacția arabilor în general și a palestinienilor în special și asta pe teritoriul Țării Cangurilor, care n-are nici în clin nici în mânecă cu ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu. Manifestări la limita dintre pașnic și haos. În Melbourne și Sidney au fost mobilizați peste o mie de polițiști care i-au păzit pe protestatari pentru a-i împiedica să treacă de linia roșie. Bărbați cu copii în brațe, muieri învelite-n cearșafuri cu o grămadă de puradei după ele, urlau. Urlau ca apucații și nici dracu nu pricepea ce vor și pe cine blastămă: pe evrei, guvernul australian…  Sigur nu îndrăznesc să-i înjure și pe chinezi sau ruși, că ăștia le cântă prohodul mintenaș. Palestinienii nu s-au dezis de acțiunea teroristă a grupării HAMAS, ba mai mult, incită la violență acum când Israelul se pregătește de un atac în forță pe teritoriul fâșiei Gaza. Evreii, rezidenți australieni, în toate ipostazele au dat dovadă de calm, n-au rângoit pe străzi ca apucații. S-au rugat pentru sufletele celor uciși și pentru cei răpiți ce urmează a fi folosiți ca scuturi umane de grupările teroriste. N-am să comentez ceea ce toată lumea cunoaște, dar nu mă pot opri să nu afirm că ne aflăm la întretăierea epocii moderne, care nu le prea priește arabilor, cu epoca medievală ce le vine ca o mănușă. Și totuși mă roade o întrebare: cum se face că unul dintre cele mai bine păzite state din lume a fost surprins de atacul pus la cale de HAMAS. Pe zidul ăla nu tu o gâscă de pe Capitoliu, nu tu un ostaș cu benoclu să dea alarma și înarmat cu o flintă  să-i țină la distanță pe teroriști. Păi senzorii de pe gardul ăla, care semnalau de la câteva sute de metri și un câine șchiop rătăcit prin apropiere, n-au sesizat buldozerele alea care au trecut ca vodă prin lobodă prin betoane și sârmă ghimpată? Ș-apoi radarele nu i-au prins în colimator pe ăi de se plimbau pe cer cu parapante acționate  cu motoare de bicicletă? Să mai punem la socoteală și cel mai performant serviciu de spionaj din lume, MOSAD, ai cărui  agenți dormeau de câteva luni cu sticla de pălincă lângă ei? Greu de crezut, aproape imposibil. O variantă ar putea fi luată-n calcul, pe numele ei „collateral damages” (victime colaterale). Îi lăsăm pe teroriști și palestinieni să ne kill – ărească câteva sute, sau mii de oameni și apoi îi radem pe toți de pe suprafața pământului. O situație similară dar la cu totul  alte dimensiuni a avut loc în cel de-al II- lea război mondial când englezii au decodat cifrarea tuturor mesajelor trimise de Reich armiei germane. Pentru păstrarea codului și pentru a nu da de bănuit, staff-ul militar englez la vârf nu a avertizat locuitorii orașelor de pe ”Insulă” care dintre ele va fi bombardat. Au murit astfel o mulțime de civili surprinși în afara buncărelor.

Ceea ce mi se pare curios este că manifestanții agresivi din aceste zile, și aici vorbesc de toate neamurile de arabi, nu sunt încătușați  și trimiși în țările din care au venit. În situații extreme ar trebui să se ia și măsuri extreme.

Șeful serviciului de securitate australian a informat pe canalele mediatice că

toți cei care și-au arătat simpatia pentru grupările teroriste sunt luați în colimator și atent supravegheați pentru evitarea unor eventuale crime în masă. De ce dracu nu-i expulzează de pe acum dacă sunt atât de periculoși? Să stai cu teama-n suflet, cu sabia lui Damocles deasupra capului pentru că vreun psihopat poartă cu el o bombă pe care vrea s-o detoneze?

Politicienii de pe întreg mapamondul și-au cam pierdut credibilitatea, ba chiar au pierdut până și simțul realității și ăsta dacă l-ar fi avut vreodată.

Din Australia aș nota referendumul care a avut loc privind o „reconciliere” a australienilor cu populația indigenă. „The Voice”, adică „Vocea”, dar nu aia de se cântă-n triluri de privighetori, ci o alta, o chintesență a euritmiei aborigenilor care să se-mblătească cu modernul conceptual adus de vechii și noii emigranți. De ani și ani de zile o mulțime de mitinguri stradale de contestare, au avut loc în marile orașe când e vorba de vreo sărbătoare majoră, că-i ziua Australiei, că-i ziua reginei (încă nu a regelui), că-i ziua armatei sau a eroilor căzuți pe câmpul de luptă în primul și-al doilea război mondial… Nativii reprezintă cam 3% din populația Australiei și chiar și acum trăiesc în peste 400 de triburi care nu se înțeleg unele cu altele, diferență de limbă și obiceiuri chiar. Ei nu pierd ocazia să-și arate nemulțumirea: ba că nu sunt recunoscuți ca fiind primii locuitori ai țării continent, ba că sunt discriminați, ba că toți care nu-s indigeni nu și-au cerut scuze îndeajuns pentru atrocitățile comise acum 200 și de ani de către primii ocupanți, ba că  învățământul îi defavorizează, ba că suicidul e în creștere, ba că …, pentru că ei sunt prezenți pe acest pământ încă de la jumătatea ultimei epoci glaciare începută acum 115 mii de ani și sfârșită acum 11 mii de ani. Acum că vechimea datează de peste 65 de mii de ani nu o contestă nimeni, ea tot crește, precum inflația.

Dezideratul privind reintegrarea deplină a indigenilor în societate, care ar rezolva toate problemele, spun adepții reconcilierii, a fost pus pe tapet de premierul australian Anthony Albaneze cu suportul guvernului și al unei grupări indigene, prin referendum. În media australiană au avut loc confruntări între adepții ideii de reunificare, să-i zicem spirituală, și opozanții care nu doreau modificarea constituției prin reprezentare unilaterală în forumul legislativ suprem, cu atât mai mult cu cât nativii au deja 11 senatori aleși nu numai de etnie ci și de restul populației. Pe scenă au fost numai senatori ai băștinașilor, care nici ei nu se  înțelegeau deloc între ei. Fiecare grupare și-a motivat decizia de a vota pentru sau împotrivă. Concluzia desprinsă din context a arătat că această „Voce”  mai mult dezbină decât să unifice. Referindu-se la referendum, un senator pro vot a afirmat în fața camerelor de luat vederi că cei ce se opun dezideratului sunt dickheads (capete de pulă). În Țara Cangurilor votul este obligatoriu. Rezultatul plebiscitului, în opinia unora, a demonstrat că peste 63% din australieni sunt capete de pulă. Ce noroc pe mine, ca neozeelandez pe tărâm australian, să nu intru în această categorie, dar nu-mi fac nici probleme că unii dintre cei de „acasă” mă vor sfinți la rubriCA COmentatorilor anonimi.

Perth oct. 2023

Marius Ghinescu