Ordonanţă cu păcănele

Limba română nu e niciodată cum crezi că vorbeşti

Prognozele guvernului şi norocul (politic sau pur şi simplu întâmplător) sunt noţiuni repetabile. Şi de ce nu mai este legal privilegiul jocului de noroc, fără consimţământ guvernamental? Vigoarea unei intenţii e rezumatul pătimaş al unei jelenii politiciazitate, în care se comprimă fantezia, politicianist-electorală, dintr-o neputinţă "ordonată" între naivitate şi sentimentalismul pitoresc al patriotismului fiscalizat.
De ce nu se prognozează (chiar cu rea-intenţie) şi să se aplice o Ordonanţă de Urgenţă-moralizatoare şi obligatorie, asupra industriei norocului din alegerile locale, parlamentare şi nominalizărilor prezidenţialbilor fie cu intenţie sau doar păcăliţi printre păcănele. De ce nu sunt impozitate sumele de susţinere electorală, sub forma contractelor într-un singur exemplar, sau cu indigoul alb? De ce nu se returnează banii, după o înfrângere, între 0,7% şi 3%, după contra-valoarea dezmăţului electoral şi păcănit cu paşi de indiferenţă. Ceea ce este repetabil, cu insistenţă.
Prohibiţia e doar o concluzie cu efectul disimulat de imoralitate. Concluzia nu are efecte, dacă nu eşti împotrivă. Deci, pentru că nu înţeleg: să interzici dreptul pentru că s-ar putea să nu ne mai jucăm, e o "joacă" în imxtiunea vieţii prognozate. Nu vreau să ştiu efectele prohibiţiei, sub forma concluziei unde ne-am transferat, între noroc şi şantaj.
Aşa şi cu norocul, dacă necazul persistă: ministrul Finanţelor (şi el cu numele nepronunţabil) ne asigură că "suntem responsabili <> pentru binele fiecărui cetăţean (…) şi să ne asigurăm că veniturile sunt colectate în interesul nostru colectiv (sic! s.n.), nu în beneficiul unor indivizi sau grupuri privilegiate". Şi continuă, şi chiar crede că ne linişteşte, cu acelaşi limbaj dependent de un destin mediocru: "…vom interzice comercializarea alcoolului în sălile de jocuri de noroc (…) pentru a oferi o mână de ajutor celor care luptă să se elibereze din capcana acestui viciu". E clar cine se îngrijorează de norocul nostru?
Nu toate intenţiile sunt declarative, nici măcar improvizate. Drogheria din colţul ţării este impozitată, iar multinaţionalele îşi "exportă" profitul în propria vistierie, ajutate de o tehnică a guvernelor româneşti, dintotdeauna şi dinspre continuitate. Şi tocmai s-a creat o nişă fiscală, pentru salvarea poporului de la dependenţa de noroc! O morişcă între nisipurile legislaţiei prin care se "moralizează" prohibiţia, patologică şi prognozată politic.
***
Nici Curtea Constituţională nu joacă "la vedere", dar ne-a obişnuit cu stilul său al naibii de norocos pentru unii dintre abonaţii la Ordonanţe intime, dar cu dedicaţie sincronă: a acceptat cumularea pensiei cu salariul. E încă o variantă comprimată între prognozele deja învechite şi compilaţiile celor cu norocul programat politic, şi nefiscalizat, până şi după ce i-a părăsit norocul…