Un tânăr prozator, Cristian-Andrei Băilă, şi-a lansat cartea de debut, "Umbre fade", la Sibiu

Prezentarea cărţii a fost realizată de Mihai Posada, Maria-Daniela Pănăzan şi Francisc-Mihai Lőrinczi. În cuvântul său, domnul Mihai Posada a subliniat că a citit cartea cu emoţie şi consideră că aceasta este „o revelaţie”. De asemenea, a insistat asupra faptului că este  surprins de seriozitatea, chiar maturitatea cu care scrie: „Bănuiam că nu o face doar pentru a publica în paginile dedicate tinerilor din revista sibiană „Rapsodia”, condusă de Ioan Gligor Stopiţa, iar cartea – scoasă sub oblăduirea profesoarei lui de limba şi literatura română la Colegiul Naţional «Gheorghe Lazăr», totodată editorul de la CronoLogia, prof. dr. Maria-Daniela Pănăzan, mentorul cu har pedagogic şi care l-a atras la Cenaclul literar «Radu Theodoru» din Sibiu – se prezintă ca o carte de vizită ce îl recomandă pe Cristian-Andrei Băilă pentru o carieră de condeier. Posibil, unul din cei mai tineri membri ai Uniunii Scriitorilor din România”. Aş adăuga eu, ce bine ar fi să se împlinească această previziune a domnului Posada, un nume de referinţă în lumea scriitorilor sibieni! Analiza cărţii a evidenţiat „ştiinţa instinctual-cultivată de a construi lumi imaginare, de a încheia textual intrigă, de a le comenta sporind interesul cititorului – şi pe care o numesc talent literar – care se află din plin în textele de proză scurtă ale lui Cristian-Andrei Băilă. Dincolo de inerente stângăcii formale, ceea ce impresionează în multe din aceste texte este luciditatea matură, intrinsecă produsului final al artei sale: diegeza, gradarea momentelor acţiunii, tema aleasă, încheierea cu deschidere etc. Între notele de originalitate stilistică: folosirea aceluiaşi nume la personaje cu legătură între ele, dar evoluând în texte diferite (Bârzoiu: ştefănuţ în Elev neserios versus profesor pretenţios şi Vasile Emiluţ, în textul Domnul Mieluţ la Iaşi), apoi unul şi acelaşi personaj care îşi continuă aventurile pe parcursul mai multor texte – metode de consolidare a legăturilor între aceste «proze scurte», ca antrenament pentru ceea ce ar putea deveni un roman. Or, un precoce cum însuşi Mircea Eliade îşi scria Huliganii la dublul vârstei prozatorului nostru…”

Subsemnata am prezentat cartea amintind de cele trei roluri care mi-au revenit: profesorul lui Cristian Băilă, editorul cărţii „Umbre fade” şi prefaţatorul acestui volum de debut. Nicio misiune nu a fost uşoară, pentru că autorul face parte din categoria copiilor supradotaţi, care şi-a înţeles (şi acceptat) destinul, iar acum, publicând volumul de debut, cred că şi-a găsit şi drumul lui, mai mult sau mai puţin bătătorit. Am insistat asupra rolului de profesor, deoarece în sală au fost mulţi colegi de şcoală de-ai lui Cristian, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Ca editor, mi-am asumat publicarea volumului (după amânarea cu un an a acestuia), pentru că am văzut în Cristian o forţă de exprimare extraordinară, un geniu lingvistic, care a deprins timpuriu arta potrivirii cuvintelor. La 14 ani, Cristian se bucură de forţa exprimării cuvântului viu, fiindcă literatura este viaţă. Orice eveniment trăit este metamorfozat în paginile cărţii cu o putere de exprimare uimitoare, imaginile plastice alternând deseori cu imaginile crude ale realităţii retrăite şi evocate prin poveste. Având darul povestirii, tânărul autor ştie să se transforme într-un homo narrativus autentic, asumându-şi actul scrierii. Cartea urmăreşte, ca nişte falii narative complexe, mai multe teme pe care le explorează într-o manieră specifică, originală: pe de-o parte, apar teme legate de familie, şcoală, aventură, expediţii, evenimente de viaţa, iar pe de altă parte există numeroase incursiuni în mitologie, în lumi fabuloase care impresionează (încă!) cititorul de azi.

În discursul său, Lőrinczi Francisc-Mihai, a insistat asupra faptului că autorul „este un tânăr talentat, care are naraţiunea în sânge. A scrie este pentru el egal cu a respira. şi Cristian Băilă are un foarte dezvoltat simţ critic. Este un tânăr curajos (atenţie, curajul nu înseamnă lipsa fricii sau a fricilor), care se opune tiparelor. El pledează pentru ieşirea din stereotip… Nu iubeşte şablonul”. Aprecierile au vizat ideea că „Umbre fade este un Carusel narativ care te duce în Poveste, o lume în care se întrepătrund elemente mediteraneene, orientale, central şi vest-europene, cu un aromatism şi un senzorium bogat, aparte. Toponimiile sunt împrumutate atât din sfera autohtonului –a evadat din penitenciarul Miercurea-Ciuc, toponim afectiv, cu cele exogene, un palimpsest onomastic: Teritoriul Furtunos, Cetatea Sufletelor, Ţinutul Nimănui, Muntele Călăreţului, Valea Pucioasei, Poiana Pârjo-
lită – ţinuturi fantastice – faciesuri epice suprapuse alcătuind o minunată lume fantasy, care te poartă, uneori spre împărăţii întunecate şi bizare”.

Lansarea de carte s-a bucurat de un moment muzical aplaudat la scenă deschisă. Publicul numeros, format mai ales din copii, prieteni ai autorului, a apreciat recitalul extraordinar de muzică, susţinut la pian de Miruna-Ioana Ropotin, elevă în clasa a VIII-a la Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga” din Sibiu. Spre surprinderea adulţilor, copiii au ascultat cu mare atenţie, într-o linişte desăvârşită, cu admiraţie, recitalul tinerei interprete, ceea ce, recunosc, m-a bucurat enorm. Într-o lume dominată de zgomot, doi copii extraordinari, un scriitor în devenire (Cristian-Andrei Băilă), un muzician în devenire (Miruna Ropotin) au fascinat o sală impresionând sufletele ascultătorilor, mici sau mari. Miruna a interpretat la pian piesele: Mazurka de Carl Filtsch, Barcarolle de Carl Filtch, Gnossienne no.1 de Eric Satie, Given Taken de Enhypen, dar şi o compoziţie proprie, ceea ce dovedeşte că este o tânără cu mari posibilităţi artistice. Recitalul a fost, cu adevărat, o încântare, o dovadă că mai există speranţă şi tineri asemenea vouă!

În cuvântul său, autorul a mulţumit publicului prezent, invitaţilor şi celor care au citit cartea şi au prezentat-o în acest moment important pentru el. A citit un text de proză scurtă şi, cu emoţiile inerente unui asemenea eveniment, a exprimat recunoştinţa faţă de cei care l-au ajutat să urce „drumul creaţiei”: părinţi, bunici, profesoara de limba şi literatura română. L-a completat, fericit şi inspirat, actorul Cătălin Neghină de la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, care a citit textul preferat al editorului, „Mamă, vin acasă!”, un text inedit în care Cristian-Andrei Băilă a exprimat preţuirea şi dragostea necondiţionată faţă de mama lui, faţă de rolul extrem de important pe care îl are în formarea lui intelectuală şi literară.

În discursul final, Ioan Gligor Stopiţa a sintetizat un mesaj pentru tinerii prezenţi: să nu uite cine i-a învăţat, să ştie că sunt capabili să se înalţe foarte sus, să ştie că sunt iubiţi din tot sufletul, pentru că ei sunt viitorul acestei lumi care îşi caută sensul. Le-a recomandat să chibzuiască bine, să diferenţieze iubirea de ură, binele de rău, iar lui Cristian i-a urat să-şi împlinească visul.

A fost un eveniment memorabil, „o seară frumoasă, pe deplin reuşită, calmă, elegantă”, cum ne-a mărturisit scriitorul Mihai Posada. Felicitări, Cristian! Lansarea cărţii de debut a fost un regal al tinereţii, un moment important în evoluţia ta literară şi un imbold pentru realizări viitoare! Felicitări, Miruna! Recitalul de muzică ne-a umplut inimile de bucurie şi a dat sens unui eveniment dedicat tinerilor creatori care îndrăznesc să spună că lumea este frumoasă! Felicitări părinţilor pentru că sunt alături de copii şi ştiu să-i motiveze şi îi susţin să-şi împlinească visurile! Mulţumim celor care au prezentat cartea, organizatorilor şi invitaţilor, pentru că au fost alături de tânărul autor, Cristian-Andrei Băilă, într-un moment atât de important pentru el. Sper ca pentru tinerii cititori cartea de debut a lui Cristian să fie o …revelaţie!

Prof. Maria-Daniela Pănăzan Lőrinczi,

director CronoLogia Sibiu