Vi-i cald? Nu-i nimic. Şi anul trecut v-a fost. Despre bancurile cu "România se topeşte" şi "cupola de foc"

Cu o seninătate idioată, uitând că şi anul trecut, şi acum doi ani, şi de când s-a inventat presa pentru net, click, reclamă şi "reach" nu pentru cititor, a derulat tot repertoriul best of manele cu canicule, dezastre, Dunărea care a ajuns ca Trinkbachul, topiri, fierberi, prăjiri şi codul negru de caniculă (da, am citit şi aşa ceva).

Vara e cald. Aşa cum a fost şi în alte veri când a fost cald

Când lucrezi la piţi-ştiri şi ai normă de realizat de zici că fabrici dibluri, nu informezi şi formezi cititorul, nu ai timp să aprofundezi subiecte. Nici nu are rost, că şefuleţii tăi de departament îţi cer cantitate, nu calitate, şi, ca în lăutărie, de bază e ce se cere, nu ce e nevoie sau măcar ce-ar fi adevărat. Că de ţi-ar cere calitate, ai "săpa" şi ai afla, şocat şi îngrozit, că vara e de regulă cald şi că, paradoxal, aşa e cam în fiecare an. Şi că iulie este, popular şi conform tradiţiei pe care o invoci la fiecare ştire despre o sărbătoare din calendarul creştin-ortodox, LUNA LUI CUPTOR. Nu e luna lui aspirator, a lui microunde, a lui tigaia wokwok. I se spune(a) "a lui cuptor" pentru că era cald, ca în cuptor. Aşa cum ianuarie era GERAR pentru că ERA FRIG rău: adică era România sub zăpezi şi aveam temperaturi siberiene, vezi ştirile de astă iarnă din alea trei zile când a presărat puţină zăpadă.

Nu ştiu şi mi se rupe în multiplu de 14 despre cum era acum 150.000 de ani, sau acum 150.000.000 de ani, pentru că nu cred că s-au plimbat savanţii-experţi canadieni, scoţieni sau patagonezi printre oamenii cromagnoni sau dinozauri cu termometrul la subraţ, atunci. Dar ştiu că eram prin 1987 şi a fost aşa de cald de am băut patru sucuri unul după altul la cofetăria de la blocurile de lângă ITS, pe Dumbrăvii. Prin 1989 era vară şi eram în armată şi era, la fel, cald: Umpleam boneta cu apă şi mi-o turnam în cap şi tot mi-era cald. Sau hai mai încoace, na, că aia poate ziceţi că era în Evul Mediu. Când mulţi concitadini erau plini de gaze că Sibiul a fost, alături de Luxemburg, numit capitală culturală europeană, adică în 2007, a fost o vară de celei de acum îi poţi spune aprilie. Adică cum să zic, funcţionam incredibil la 40 de grade la umbră şi mult mai mult la soare. Şi funcţionam aşa pentru că a durat atât canicula încât ne obişnuisem cu ea. Când a revenit la 25-26 mi se părea frig de mă gândeam la vestă. La fel a fost în 2012, anul sfârşitului lumii. Cum ieşeai de undeva, te lovea un pumn de căldură din exterior. Transpiram în redacţie de curgea sudoarea pe materialele listate de într-adevăr puteam spune că le-am făcut cu sudoarea frunţii. Vara a fost cald şi în 2015 şi în 2017. Vara a fost şi e cald, mai moderat sau mai intens. De aia e vară. Acum, avem câteva zile cu temperaturi peste 30 şi toţi se fac că au uitat cum îşi doreau peste 30 când afară erau peste 40.

Cum să faci să ai (măcar) încălzire locală, ca să crezi în încălzirea globală

Oraşele nu mai sunt de mult "răcoare friendly" pe timp de vară, pentru că primăriile plus alte structuri ale statului, cot la cot şi umăr la umăr cu locuitorii persoane fizice şi juridice, au avut grijă ca să, vorba tovarăşilor, să-şi aducă aportul, chiar consistent, la mini-schimbările climatice locale. Convingând, voit sau nu, lumea, că există încălzire globală, că bă, nu te joci, că uite că treaba e serioasă şi că mercurul termometrelor…

Păi uite: razi o pădure că, noa, lumea evoluează dar tot să zicem că la mobilier din lemn masiv tânjeşte de la o anumită categorie elitistă în sus, plus că ies bani din asta. Iar domnul investitor ne-a adus locuri de muncă, aici, poftiţi pe scenă, aplauze, vă rugăm. Microclimatul din zonă e, astfel, dat peste cap. Aerul devine mai saharian că, deh, copacii ăia mătrăşiţi dădeau şi ei oxigen iar umbra pădurii mai regla din temperaturile mai ales de vară. Nemaifiind pădure, cum vin ploile, coasta aia pustiită vine şi ea la vale. Cu sau fără case cu tot, spre bucuria teveurilor şi siteurilor de news care "titrează" cu "dezastru la….", "Apocalipsa de la….", "Apele au spulberat tot în cale". După ploi vine secetă. Mai secetă decât atunci când aveai pădurea. "E de la încălzirea globală!" zice autoritatea locală sau judeţeană sau amândouă. Şi implementează, în contextul şi spre salvarea locului, "soluţii verzi sustenabile" care faptic ţin de categoria prozei ştiinţifico-fantastice, dar nu strică nimic, pentru că majoritatea rămân la stadiul de powerpoint, deschidere festivă şi masa tot festivă de după. Dar nu-i bai, tot se va face o investiţie în digitalizare: în tot satul se pun camere de supraveghere iar un nou investitor, din domeniul colectării selective şi secectării colective, tocmai a anunţat intenţia de a investi în zonă, creând astfel alte noi locuri de muncă 8 ore pe zi cu tichete de masă, salariu motivant. Dar pădurea nu mai vine înapoi, că cine e prost să planteze copaci, că lumea are de lucru, domnule, e la serviciu.

Ca să te plângi, trebuie să munceşti pentru asta

La oraş e la fel. Decenii întregi tu nu investeşti în spaţii verzi, ci doar în imobiliare şi malluri. Astfel suprafaţa oraşului a devenit un fel de captator-generator de căldură, praf, deşeuri şantieristice şi de orice alt fel, având meritul să fie urât acolo în toate anotimpurile: iarna e cenuşiu cu zăpadă gri-jeg în loc de albă ca zăpada, toamna şi primăvara e la fel, un gri pesimist cu ceva pauze atipice de soare, dar fără a sesiza vreo diferenţă între noiembrie şi martie. Vara e mai cald decât în Congo. Asta cu Congo am verificat-o în 2007 sau 2012, la ei erau doar 30 şi ceva de grade, iar la Sibiu 40 şi la umbră. Uite, am verificat iar: miercuri 19 iulie, acolo la Kinshasa în Congo erau 28 de grade. Numai că la ei e Africa, nu vin băieţii să o agite cu claimeitceingi, nu au targetul format.

Uite, am eu un loc în cartier, încă ne-atentat de Primăriie, unde copacii fac deasupra ta o boltă verde umbroasă. Unde temperatura, chiar şi pe super-caniculă, e normală şi acceptabilă. Uite am alt loc în cartier unde pe vreme ca asta tânjeşti să fie 40 şi de grade, că e mult mai cald. E pe Mihai Viteazu pe la mijloc, unde acţionează o combinaţie de asfalt încins de la soare şi de la trafic, vitrine termopanizate, betoane de la blocul cu 10 etaje, tăblărie de maşină parcată în soare şi reflexii de la parbrize. Deci să comparăm: copaci şi spaţii verzi – "climă normală", asfalturi, termopane, imobiliare, maşini şi piste de biciclete – climă anormală.

Zici că suntem în faţa unei campanii întregi de generare a încălzirii locale, pentru a crede unii în încălzirea globală. Şi este teribil de amuzant sa aflu că "în contextul temperaturilor foarte ridicate, caniculare", primăria amenajează "puncte de adăpost împotriva caniculei" în "locuri răcoroase (…) situate în interiorul unor clădiri".

 Adică se defrişează de voie, ori e cazul ori mai ales nu e cazul, la fiecare aşa-zisă "reabilitare". Adică schimbi spaţiile verzi din zona de blocuri cu un gazon insipid pe care-l tunzi periodic ca nu cumva să apară vreo floare fără ausweis, să strice verdele. Adică defrişezi (din nou) copaci verzi ca să pui asfalt verde pentru piste "verzi" de biciclete, care chiar vopsite în verde, tot din asfalt sunt făcute. Adică "reabilitezi"  parcuri mai mult cu pavaj, asfalt şi pietriş decât cu flori, tufe, arbuşti. Adică desfiinţezi spaţii verzi pentru locuri de parcare.

Adică ai cartiere în oraş fără vreun parc amenajat, deşi loc ar fi fost, dar s-au dat la imobiliare şi malluri. Adică ai pe raza municipiului "puncte de fierbere" unde termometrul se defectează, ca să zicem aşa, de la atâta temperatură. Adică puteai face ca oraşul să fie mai "caniculă friendly" dar nu ai făcut-o. Şi te miri de caniculă.

Şi nu pomenesc aici de Sibiu, ci de cam toate oraşele din România, unde se procedează exact la fel, de zici că e ordin pe unitate să se mătrăşească tot ce e copac mare sănătos şi viabil. Dar faci puncte de stat la umbră şi băut apă rece, că face bine la inimă pe căldură, şi în paralel vorbim de "în conetxtul schimbărilor climatice". Păi voi realizaţi schimbările climatice, de la gospodarul care-şi lasă cazanul pe patru roate în soare la edilul care rade o linie de copaci pentru a face loc de parcare pentru "cazanul" proprietarului. 

Ţi-i cald? Nu-i nimic, stai unde e răcoare! A, nu mai ai unde?

Majoritatea se plâng că vai ce cald (le) este. Văd că suferă, nici nu mai ies din maşină. Aşa făceau şi pe ploaie sau pe frig. Cum îi rupi de "climă", cum intră în sevraje termice. Vă e cald, frăţiorilor şi surioarelor? Păi staţi aşa, la umbră, pe prispa căsii. A, s***t, nu mai ai prispă ca la mamae acasă, din aia cu ghivece de muşcate şi izolată termic de viţă-de-vie, de nicun aer condiţionat nu egala confortul de acolo. Era de coco, de ţărani. Nu mai ai prispă, ci balcon. Şi ăla e la etaj şi bate soarele în el ca într-un panou fotovoltaic, nu-i de stat, e doar ca să arăţi că ai etaj cu balcon sau balcon la etaj. 

Sau mergi în grădină, sub un copac. A, aţi pavat grădina şi curtea cu biscuiţi, că nu are loc maşina "proprietate". A, grădina ai desfiinţat-o că nu aveţi timp de iobăgisme, am evoluat, mai bine stai cu ochii-n plasmă, sau fâcând pe diva şi donjuanul pe reţele, nu mai iei legume din grădină, că are la mall. Nici copac nu mai ai, că l-ai tăiat că făcea umbră. În locul lui ai plantat grătarul ăla din cărămidă. Atunci stai la umbra gră­tarului. Nu încapi? Stai pe rând. Pe sectoare. Strămoşii tăi pe vremea asta mergeau la coasă, beau apă rece amestecată cu vin, izolată termic sub nişte ţoale şi habar nu aveau de "indicele de confort termic". şi nici nu haleau cantităţi abuzive de ştiri penibile.

 Ţi-e cald? Du-te în parc. A, scuze, parcul a fost reabilitat, copacii mari au fost defrişaţi că erau vechi şi s-au plantat alţii, tineri şi proaspeţi. Nu-i nimic stai sub ăia până fac umbră. Adică vreo 15-20 de ani. Sau ieşi în faţa blocului, stai pe o bancă sub umbrarul acela din arbuşti, tragi o pipă şi bagi o bere. Dar stai, nu mai e, că ai vrut loc de parcare şi ai primit. Stai sub maşină atunci, că e umbră, împarţi locul cu pisica proprietate comună a cartierului. A, e şi cald? Păi cam multe vrei. Lasă, tragi o bere la terasă, că au ventilator din ăla cu apă. Că te costă de trei ori berea, nu e problema mea. Hai, hidratează-te, că e cald….

Nu mai poate veni vara în fiecare an, că sar ăştia la beregată cu panicile induse şi impuse, doar doar te-o speria căldura. Primul pas pentru a scăpa de caniculă ar fi să luaţi o apă minerală sau o bere şi să vă uitaţi mai atent la televizor sau în smartfone. După ce le închideţi, evident. Băi, vara e cald. Aia e. Cui nu-i place, să plece la Sibe­ria, că şi acolo e tot vară vara, chiar dacă mai scurtă. Sau în Antarctica. Să mai vadă ceva nou şi pinguinii ăia, că poate or trăi în monotonie.

Ca Post Scriptum: am ieşit şi eu afară…

Exact la orele la care ni se cerea vehement-insistent să nu ieşim din casă pentru că nuştiuce, eu am ieşit. Să văd cum e atmosfera, să imortalizez dezastrul ultimelor momente ale civilizaţiei aşa cum o ştim, să văd oamenii cum se evaporă de la căldura inedită, cum se fac ceafă la grătar cu cartofi wedges, asta in intervalul de timp de până la lichefierea camerei foto, cu lentile şi acumulator cu tot. Au ieşit imaginile pe care le vedeţi. A, nu e nimic anormal. Păi de regulă nu e nimic anormal în luna lui Cuptor. Doar că e mai cald. Uneori foarte cald. Şi uite că am scris şi eu de Marea Caniculă, na. La anul, când va reveni cupola de foc şi România va fierbe iar, vom reveni pe subiect.