Trebuie să fii bine deconcentrat la căpățână ca să pui carul înaintea boilor, și totuși, plină-i lumea de iluminați glandular. Sub obrocul protejării Terrei, cu reclame bine ticluite, că de, „reclama-i sufletul comerțului”, a început de ceva vreme și-n Australia daravela mașinilor electrice. Mulți vor spune în sinea lor citind aceste rânduri „ce ai mă, uită-l mă și pe p… ăsta cum bate câmpii”; doar puțintică răbdare, o să vedeți că alții suferă de aneurie.

La început cei cu dare de mână, că doar ei aveau de „spart” vreo optzeci – o sută douăzeci de mii de dolari pentru o mașină electrică, au făcut investiția. Și-au cumpărat o Tesla, variantă performantă se pare: silențioasă, cu încărcare destul de rapidă a bateriilor, autonomie 500-600 Km în regim de viteză optimă (așa scrie-n manualul de utilizare 80Km/h). Au apărut apoi și alte automobile de aceeași factură, importate din Japonia, Coreea de Sud, China… mai puțin costisitoare (peste patruzeci de mii) dar cu parametrii tehnici mai slabi (autonomie de rulaj mai mică…).

Nu sunt în măsură să discut avantajele modelului electric din punct de vedere pecuniar, pentru că nu posed unul, dar pot vorbi de inconveniente, de problemele cu care se confruntă în acest moment stăpânii acestor mijloace de locomoție, în Australia bineînțeles, recte în statul WA.

În multe din intervențiile mele am făcut precizarea că „Țara Cangurilor” este o federație de (7+1) state ce definesc un continent. Când vorbesc de orașe vorbesc de așezări ce se întind pe suprafețe ce trec bine de suta de Km pe toate coordonatele geografice, cu autostrăzi de 5-6 benzi pe sens unde se circulă cu 100Km/h, cu tuneluri sau șosele suspendate. În marea lor majoritate aceste orașe se află situate pe țărmurile Oceanului Indian sau Pacific (Perth, Adelaide, Melbourne, Camberra, Brisbane, Sidney, Darwin…), mijlocul țării fiind un imens deșert, fără „Las Vegas- uri”. Așadar distanțele de parcurs sunt imense în comparație cu traseele europene, unde la câțiva km te împiedici de câte o localitate. Stațiunile turistice australiene se află și ele unde-a-nțărcat dracul iapa, în locuri vizual încărcate de emoții dar la cel puțin două sute Km distanță de restul așezărilor (din WA).

Revenind de la ce-am plecat, pentru că un prim inconvenient de care s-au arătat nemulțumiți proprietarii autovehiculelor electrice se referă la numărul mic al stațiilor de încărcare în comparație cu solicitările. Autonomia acestora nu permite parcurgerea unui traseu (cel puțin în WA) fără o alimentare suplimentară. Și dacă stațiile de curent lipsesc, sau sunt stricate și te afli „in the midle of nowhere” (în mijlocul la nimic), ce faci? Dai mărunt din buze și belești belengherul, adică membrul viril. Deși în cartea mașinii se vorbește de o largă autonomie la drum în realitate lucrurile stau puțin mai altfel. Un scenariu de film real s-ar prezenta cam așa în Perth: pleci de acasă cu zâmbet larg ticsind mașina cu cele trebuincioase eventului preconizat. Ști că din zona în care locuiești până să ajungi la autostrăzile ce leagă orașul dintr-un cap la altul, trebuie să treci de o mulțime de intersecții și să oprești la semafoare, numai că mocăiții ăștia până se gândesc să pornească, că-i verde, până să se avânte voinicește la drum cu viteza melcului, se face iarăși roșu, și iar stai și-aștepți și vorbești de unul singur, iar când iți iei tu elanul, iar trebuie să apeși pe frână. Afară-i toridă vremea, că asta-i Australia, aerul condiționat merge de zbârnăie, ca să-ți asigure confortul, iar mașina stă, stă și te ia cu friguri când privești indicatorul de bord și vezi cum curentul din baterie se scurge precum Cibinul la vale. În acel moment încă gândești pozitiv, chiar daca-i pierdut o oră-n trafic. Speri să reîncarci bateriile mașinii la o stație aflată-n calea ta. Abandonezi planul de moment, de a intra pe autostrada din oraș, ieși pe următoarea. Dar știți cum e când e să ai ghinion, dai de cuie și-n „zonele fierbinți”. Cele două „pompe-s” ocupate cu alte două mașini. Renunți și mergi mai departe, puțin încruntat de data asta în ideea că o să ai noroc la următoarea oprire, numai că… dracul parcă și-a băgat coada. Să vezi și să nu crezi, stația-i stricată „Out of the range”. Îți pui mâinile-n cap, îi trimiți undeva pe ăi de trebuiau să repare modulele și te hotărăști să nu mai pierzi vremea căutând cai verzi pe pereți, pleci la drum; numai că viteza cu care urmează să te deplasezi e de 100Km/h în prima fază, fiind vorba de oraș, că ești pe auto-band, iar apoi cu 110Km/h în afara localității. 80/Km/h cum recomandă instrucțiunile pe care se presupune că le-ai citit sunt doar informative, instrucțiuni ca să nu mori prost în caz că ți s-au terminat cu bateriile. Ajungi totuși la destinație, dacă ai noroc. Ești stresat cât încape, nici măcar nu te poți bucura de ce-i în jurul tău pentru că gândul îți revine cu obstinație: „cum mă întorc”? Încep să-ți bată clopoțeii-n cap mai dihai decât cei ai lui Agamiță Dandanache: „Da de deranz… destul! Închipuieste-ți să vii cu birza ținți postii, hodoronc, hodoronc, sdronca-sdronca… Stii, m-a sdrunținat!… si clopoțeii (ținghii-linghii)… îmi țiuie urechile… stii asa sunt de amețit si obosit… nu-ți fati idee conița mea ”, „neicusorule”, „puisorule”… Afli de la cei din jurul tău c-ar fi bună o sculă de încărcare a bateriilor și până la urmă faci pe dracu-n patru și-ți cumperi acel generator de curent alimentat cu benzină (dacă ai noroc să găsești prin zonă – și găsești că s-au prins comersanții că-i loc de ciupit ceva mălai în plus). Apoi mai iei una, doua canistre cu combustibil și-ai rezolvată treaba. Când a venit sorocul te întorci spre casă în stare de beatitudine imanentă, că-ți merge jucăria și cu zâmbetul pe buze c-ai rezolvat și problema reîncărcării de-a lungul drumului.

Acum că am făcut doar „pledoaria” pentru mașini electrice, ce uneori explodează nitam-nisan în mijlocul drumului și că n-am vorbit și de cele hibrid adică și pe „corent și pe benzenă” e cu totul altă poveste, totul se rezumă la… vorbele lui Trahanache, „Ai puțintică răbdare…”

Cum rămâne însă cu energia verde?… dacă poluezi natura cu noxele produse prin arderea benzinei, întrucât cu benzină funcționează generatorul de curent și mașinile hibrid parțial. E o prezumtivă întrebare nu numai a noastră ci și a celui ce-a dat o căruță de bani pe autovehiculul său. Pentru nemulțumirea sa driverul merge la primăria de care aparține vărsându-și năduful. Stă de vorbă cu-n amploaiat de la Serviciul tehnic, care încearcă să-l convingă (pe reclamant) prezentându-i numărul de steaguri de pe stații, precum Pristanda în „O scrisoare pierdută”: „Două la prefectură…”, „Două la primărie…”, „Unul la școala de băieți…”, Unul… la școala de fete, „Două… la catindrală…”, „Două la primărie…”, „Două la… în total 44 coane…” „O mai fi dat vântul jos unul, două” dar în rest, treaba-i oablă Ca Covrigul spunem noi.

Ce să mai vorbim de „specialiștii” care „asigură” întreținerea?… ei se află în stare de ubicuitate intermitentă, adică sunt prezenți numai atunci când stațiile funcționează acolo unde lipsesc cu desăvârșire.

Cu toate nemulțumirile existente, temporare spun edilii, numărul mașinilor electrice este în creștere, vând și dealer-ii, vând și apropritarii nemulțumiți, doar energia verde e cam albastră-n acest moment.

Perth WA Iunie 2023

Marius Ghinescu