Sibiul de pe timpuri e lăsat să moară în vremurile noi. Ruinele de pe Şaguna

La doi paşi de Prefectură, pe strada Şaguna, un strop din Sibiu se usucă zilnic. Dacă te nimereşti în zonă, aproape că-i poţi auzi strânsoarea cum îl veştejeşte. Clădiri vechi, unele cu pretenţii istorice, stau să cadă, iar din Prefectură e greu să nu le zăreşti, prin fereşti, agonia. Vaietele poate nu se-aud, dar muribunzii mai au puţin şi cad pe trotuar. Sunt ani buni de când fisurile şi igrasia sunt singurii locatari. Te-ai aştepta ca într-un oraş cu fiţe de fostă Capitală Culturală cineva să le sară-n ajutor. Să le cheme Smurd-ul. Ori pompierii, să stingă vâlvătăile acestui dezastru. Dezastru care e văzut zilnic de mii de ochi. Unii nepăsători, alţii deprinşi cu imaginea şi dezolăciunea ei. 
Câteva imobile îşi consumă, tăcute, descompunerea. Tavane prăbuşite, acoperişuri găurite, grinzi şi planşeuri frânte, fisuri adânci rânjesc pe faţadele scorojite de timp şi de nepăsare. Legendele locale îşi încolăcesc, atotştiutoare, iederele, împresurând clădirile cu prevesteli. Dacă asculţi glasul burgului de vină-s popii, proprietarii imobilelor. Alţii-s gata să bage mâna-n foc că aici e mâna Primăriei care abia aşteaptă finalizarea naturală a prăbuşirii. După care înălţarea unor hoteluri sau chiar mall-uri nu mai poate fi oprită. Cei mai vocali par martorii lui Iohannis. "Îşi face hotel de cinci stele cu parcări la subsol", avertizează o voce care le ştie pe toate. "E mâna mafiei imobiliare, vor fi clădiri noi, pe câteva etaje aici", prevesteşte un glas înscorb(l)urat. Scenaritele silabisesc episoade înnoite zilnic. Cât e legendă şi cât adevăr, om trăi şi om vedea. Cert e că la doi paşi de epava fostului Tribunal care îşi consumă, nestingherită, sughiunul pe Victoriei, altă bucată din Sibiu e lăsată să moară, în vecinătatea centrului istoric. În vreme ce Indiferenţa jubilează şi umblă ţanţoşă la braţ cu Durerea-n cur, deşi pare că Durerea-n cur a scos-o, de data asta, la plimbare. Sub privirile îngăduitoare ale autorităţilor care ştiu când şi cum să închidă ochii. Şi mai ales cât timp să-i ţină toot aşa.