Răzbel cu pălitură la creere în numele „tatălui” și al…

Unde-ntorci ochii dai de câte un răzbel sau de pregătiri pentru confruntări și asta nu doar pe bătrânul continent. În arealul Oceano-Pacific toate statele se înarmează. „Par example”; Coreea de Sud își sclivisește sistemul de apărare împotriva surorii sale Coreea de Nord ce bălmăjește aerul cu zborul rachetelor sale cu raze de acțiune lungi, scurte, groase sau subțiro-cotite, apoi în Japonia se ascut săbiile samurailor și se pregătesc trupele „ninja” în liniște aparentă, adică se tace și se face, în schimb Noua Zeelandă se mulțumește cu două trei avioane de luptă „Kiwi”, după numele paserii oleacă chioară și fără aripi ca să zboare (dar cine știe, țara-i plină de surprize, că de, „mutu mâncă untu”), în timp ce China visează cai verzi pe păreți, adică vrea o aglutinare cu teritorii care nu i-au aparținut niciodată, Taiwanul fiind luat ca obiectiv pentru „sudură etnică”. Mai „hacana”, Malaezia și Indonezia țin trena americanilor iar India o dă cotită în stilul tangalica, și cu rușii loviți în tâmplă și cu hăilalți. În acest context intră vrând, nevrând și Țara Cangurilor care mai mult pierde decât câștigă, dacă e să vorbim de venituri. Este arhicunoscut faptul că peste 60% din exportul Australiei, până nu demult, era livrat Chinei, principal beneficiar al produselor agricole (animale, cereale, vinuri) și al zăcămintelor miniere. Legăturile Australiei cu SUA și Marea Britanie (de sorginte comună) privind înarmarea, ca o contrapondere a pretențiilor „mării galbene” de a înghiți „atolul” numit Taiwan, au răcit și mai mult relațiile dintre cele două state (Australia și China). Peste 60 de adrese au fost trimise Chinei de către guvernul australian privind intențiile sale pașnice, în pofida faptului că-și va dota marina cu trei submarine atipic de…..

Pentru un contract similar încheiat cu Franța (acum doi ani dacă nu greșesc), rupt unilateral de Australia în timpul lui Scott Morrison, predecesorul actualului premier, a deteriorat semnificativ relațiile între cele două țări.

Alianța constituită pentru realizarea submersibililor, de care am vorbit, a fost semnată, parafată zilele trecute la San Diego de Joe Biden (președintele american), Rishi SunaK (premierul britanic) și Anthony Albanese (premierul australian). Suma pe care trebuie s-o scoată din buzunar Australia pentru cele trei submarine cu propulsie nucleară e cuprinsă între 268 și 370 de miliarde de dolari, un „sac” de bani ce vor fi adunați din taxele și impozitele contribuabililor. „Strategia este defensivă” declară australienii prin liderii săi care consideră că astfel salvează pacea în lume, însă chinezii au spus-o răspicat chiar înainte de semnarea cooperării tripartite: „în caz de… noi putem răspunde și nuclear, pentru că orice submarin al vostru poate lansa rachete cu încărcătură nucleară. Ia gândiți-vă, avem mai mulți membrii de partid (a se citi soldați – e plin de metafore ambasadorul chinez) decât toți locuitorii Australiei la un loc”. Chiar așa, la două miliarde de supuși a dinastiei Xi Jinping, 25 de milioane de australieni cu cățel și purcel la un loc, e chiar nimic. Supărați peste măsură chinezii și-au umflat mușchii, prezentând lumii o desfășurare imensă a forțelor navale de război.

Ca-n orice instituție legiuitoare, parlamentarii australieni din opoziție, care de fapt au inițiat contractul cu englezii și americanii privind submarinele, urlă acum și-i blamează pe cei care le-au luat locul după alegeri, că au încheiat ceea ce ei au demarat. Oricum triumviratul legat de submarine a declanșat certuri și între guvernele statelor australiene privind construirea submersibilelor. Dacă motoarele, propulsia și armamentul vin de la americani/englezi, structura metalică, carcasa și ce-o mai fi se vor executa într-unul din șantierele navale australiene, se preconizează a fi Adelaide, iar pe coasta de Vest (pe lângă Perth) se dorește a se depozita oareșce material radioactiv, numai că guvernul WA prin premierul său Mark

McGovan a spus un „nu” răspicat.

Un alt fel de răzbel care se duce în Țara Cangurilor este și cel împotriva însetaților, că de, unde-i căldură mare și gâtleju-i uscat și udătura-i pe măsură. Primul incident de amploare a început în Alice Springs și a continuat cu Darwin,… iar acum Carnarvon, orașul în care s-au ciocnit între ele armiile a peste 100 de nativi.

Imaginile televizate prezentau arătări ciufulite, bărbați și muieri deopotrivă ce urlau din toți rărunchii unii la alții. Se balansau într-un echilibru precar și țopăiau de parcă stăteau pe jar. N-am înțeles cine cu cine avea treabă. Pumnii sau parii cu care erau înarmați luptătorii nu prea-și nimereau țintele luate-n colimator și în loc să fie scos din luptă adversarul, datorită elanului prea mare, era pălit în numele „tatălui” chiar aliatul. Acesta uita de adversar și se-ntorcea ca să-l trosnească la rându-i pe făptaș, nu mai conta că dușmanu-i altul. Cum cădea unul toată gloata se năpustea în acel loc împingând aerul cu mâinile și picioarele. Și de aici și derapajele în stil de balet neoclasic cu unduiri colțuroase, însoțite de răcnete parcă venite din tartar. Poliția i-a lăsat să-și spargă capetele și doar apoi a intervenit, când încă se mai spurcau lingându-și rănile. Mai rău a fost pentru copiii aflați în „arena stradală”. Nici ei n-au scăpat de mângâierile neamurilor. Autoritățile au declanșat codul roșu în zonele „calamitate”; sunt raționalizate răcoritoarele spirtoase, se vor mări efectivele de poliție și speră ca astfel să se pună capăt petrecerilor cu hăulita pe câmpul cu floricele. Așadar adio chefuri în weekenduri pe la crâșme.

Băutura bat-o vina, aduce necazuri nu numai celor care o consumă în cantități prea mari pentru suflețelul lor. Bunăoară indonezienii sunt mai mult decât stresați când aud de australieni. Vin ăștia în valuri de pe țara-continent când dau de zile libere, că-n Bali toate-s mizilic la buzunar (comparativ cu Australia). Bagă-n ei cu cisterna (bere, vin, whisky) tot ce întărește moralul, de se golesc „zăcămintele” din baruri sau crâșme. Gazdele în loc să se bucure pentru vânzări se iau cu mâinile de cap, pentru că „valul vine ca valul trece” și lasă-n urma lui dezastru după bătutele cu strigături în game majore. Simfonia mobilierului distrus se derulează zi de zi. Spre final vin și accidentările celor ce-au scăpat cu mai puține oblojeli. Motopârțele pe care le închiriază de la localnici nu mai sunt bune de nimic după cursele efectuate de suporterii energizați termodinamic, iar asigurările nu dau nici un chior despăgubire pentru stricăciunile comise. Spitalele se confruntă și ele cu tergiversările privind plățile de către pacienții îngrijiți. Doar poliția indoneziană e oleacă mai indulgentă cu australienii deshidratați de alcool care-n țara lor de baștină nu prea mișcă, că dau de belele. S-a ajuns până la discuții între reprezentanții celor două țări pentru aplanarea conflictelor cu însetații ausie. Unde mai pui când tot sub influența licorii Bahice prinzi coraj de-ți dă pe dinafară și când ți se pune pata pe o mașină de poliție, vrei s-o faci zob. Nu-i mare lucru, dar te costă cel puțin trei ani de pușcărie (lege dată zilele astea) plus plata „obiectului” distrus.

Mizeriile nu trebuie ascunse sub preș, e bine să fie cunoscute așa cum ar trebui să fie cunoscute de publicul larg și creațiile artizanilor anonimi expuse pe o frumoasă plajă din Perth (Cottesloue Beach). Imaginile sunt sugestive și chiar te bine-dispun.

Marius Ghinescu

Corespondent Australia

Perth WA Februarie 2023