Uneori, ecoul trecutului îndepărtat devine mândria prezentului apropiat

Cu toate că a fost gândită şi confecţionată de mintea iscusită şi de mâinile îndemânatice ale sătenilor îndepărtatului an 1515, acea ingenioasă încuietoare este funcţională şi în zilele noastre, cu toate că nu mai are mai nimic ce să ascundă şi să protejeze. În acele înde­păr­tate vremi şi vremuri în spatele acelor uşi ferecate se găseau cele mai de preţ valori ale Cetăţii şi locuitorilor săi, între care: bijuteriile din aur şi argint, precum şi pietrele preţioase şi covoarele persane deosebit de scumpe; manuscrisele, monografiile, hărţile topo­gra­fice, sigiliile Cetăţii şi listele cu numele şi prenumele tuturor saşilor, începând cu cei din vara anului 1283, data atestării documentare a Biertanului. Aşa se face că, alături de masivitatea Turnului Eiffel, următorul punct de mare atracţie pentru vizitatorii Expoziţiei Mon­diale de la Paris, din anul 1900, a fost "Încu­ietoarea secretă a Bisericii-Cetate din Bierta­nul Transilvan", dispozitiv onorat nu numai cu o înaltă distinţie internaţională, dar şi cu un substanţial premiu în bani. Ca urmare, nu-i de mirare că, de curând, gravura stilizată a acelei încuietori se află reprodusă şi pe faţeta unui timbru filatelic româno-german, creaţie a artisului plastic bucureştean Răzvan Popescu. Acel timbrul este distribuit în ambele ţări şi are o valoare de cumpărare egală cu cea a unei mărci poştale obişnuite! Construită între anii 1490-1524, Biserica "Sfânta Maria", din Bierta­nul sibian, a fost, iniţial, catolică, însă după reforma teologului german Martin Luther (1483-1546) devine lăcaş religios de rit evan­ghelic, după care, vreme de peste trei secole, va fi Reşedinţa Episcopală a Saşilor Transil­văneni, în prezent mutată la Sibiu. Pentru fru­museţea şi măreţia ei aparte, mem­brii juriului Forului Internaţional UNESCO, cu sediul la Paris, i-au conferit statutul de Monu­ment al Patrimoniului Universal al Omenirii. Biserica mai este înzestrată nu numai cu un imens Altar, compus din 28 de mari panouri picturale, înfăţişând scene religioase biblice, dispuse pe un imens Crucifix mobil, dar şi cu o Cristel­niţă de secol XV;  cu un Amvon, datând din anul 1523, dăltuit într-o singură piatră masivă, precum şi cu o multiseculară Orgă Muzicală, având 1290 de tuburi, 25 de registre şi două pedale de picior.        

Ioan Vulcan-Agniţeanul