Mărginimea și Valea Târnavelor, într-o singură voce: povestea lui Răzvan Năstăsescu, între cântec și uniformă

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

De 18 ani, Răzvan Năstăsescu și-a legat drumul de Sibiu, de cântecul popular și de scena Junilor Sibiului. Artistul poartă în glas două zone folclorice puternice: Valea Târnavelor și Mărginimea Sibiului, iar dincolo de spectacole împarte timpul între viața de familie, uniforma de subofițer ISU și dorul de apicultură. Pentru Tribuna, el vorbește despre copilărie, despre doina care îl reprezintă și despre felul în care folclorul poate ajunge la tineri.

,,Pe lângă faptul că am urmat o facultate în acest oraș, legătura mea cu Sibiul a devenit și mai puternică prin colaborarea cu Ansamblul Profesionist „Cindrelul–Junii Sibiului”, unde pot spune că mi-am desăvârșit abilitățile în cariera de interpret de folclor. Le mulțumesc, pe această cale, pentru această experiență. Sibiul are un aer aparte – poate nu neapărat orașul în sine, cât oamenii și dragostea lor pentru folclorul românesc. Da, pentru mine este acasă, deși și-a mai pierdut din strălucirea de altădată”, spune Răzvan Năstăsescu.

Sibianul spune că are norocul de a avea rădăcini în două zone folclorice bogate din punct de vedere muzical: Mărginimea Sibiului și Valea Târnavelor. Interpretează cu aceeași bucurie atât învârtita de pe Târnavă, cât și jiana din Mărginime, considerând că nu poate pune o zonă mai presus de cealaltă.

„Încă de la începuturile mele în acest domeniu, mi-a plăcut să urc treaptă cu treaptă. Am urmat o școală de muzică și am participat, în întreaga țară, la concursuri dedicate tinerilor soliști, unde am obținut rezultate, zic eu, considerabile: Trofeul «Vocea Populară» – TVR 3, Trofeul Festivalului «Cânt și Joc pe Hârtibaci», în 2010, trofeul Festivalului «Cântă, cântă, gură scumpă» din Beiuș și locul I la Festivalul «Strugurele de Aur» de la Jidvei, în 2009. Nu știu dacă este cel mai reprezentativ sau cel mai cunoscut cântec al meu, dar, ca esență, cu siguranță mă reprezintă doina «Lung îi drumu’ și cu tină»”, spune interpretul.

Artistul consideră că cel mai important este ca tinerii să asculte o doină cântată live, fie în spectacole, fie la evenimente private. Spune că, de multe ori, publicul îi cere să mai cânte una sau două doine, semn că emoția unui moment live nu poate fi comparată cu un filmuleț de pe TikTok sau YouTube. În opinia sa, cei care urmăresc doine pe aceste platforme sunt, de regulă, oameni care îndrăgesc deja artistul sau care l-au ascultat pe scenă. Chiar dacă artiștii nu pot schimba peste noapte mentalitatea tinerilor, ei pot transmite, prin interpretare, emoția cântecului autentic.

Apicultura a fost, pentru interpret, o etapă care l-a învățat ce înseamnă organizarea, determinarea și dăruirea totală: „A fost o etapă din viața mea care m-a făcut să descopăr cu adevărat ce înseamnă să fii organizat, să fii determinat și, de ce nu, să dai totul, așa cum o face albina din momentul în care eclozează din acea celulă mică și până adună ultima picătură de nectar. În prezent am renunțat din pricina timpului și a numeroaselor activități în care sunt implicat, dar și din cauza lipsei de responsabilitate a unor agricultori, care folosesc tot mai multe pesticide și fac viața albinelor un calvar. Sper ca, peste ceva timp, să pot reîncepe, pentru că, odată ce ți-a intrat, ca să spun așa, în sânge veninul bietei albine, care își apără tot ce are chiar cu prețul propriei vieți, nu poți renunța definitiv la această îndeletnicire”.

Pentru el, copilăria înseamnă bunici, curtea lor, strugurii copți în vie și frunzele ruginii, o imagine familiară pentru mulți dintre cei care au crescut la țară: ,,Bunica făcea pâine în cuptor și, de fiecare dată, pentru mine punea la copt o pâine în foi de varză, pe care o rupeam caldă și o mâncam cu poftă”.

Mama sa are o voce deosebită, însă artistul spune că aceasta nu a avut niciodată curajul să cânte în public. În familie nu se asculta neapărat un anumit gen muzical, dar muzica era mereu una de calitate. Primul contact al lui Răzvan cu scena a avut loc în clasele primare, când a cântat pentru colegi și părinții acestora, iar în 2004 a obținut locul al III-lea la concursul „Pe Plaiurile Vârghișului”.

Dacă ar trebui să păstreze într-o cutie doar trei lucruri din viața sa, artistul ar alege amintirea copilăriei, cântecul „Am fost tânăr și bolund” și un album de familie. Alegeri care spun, poate, cel mai limpede, despre rădăcinile sale: familie, cântec și memoria locurilor din care a pornit.

Foto: Răzvan Năstăsescu