De ce ne doare spatele după o zi în care „n-am făcut niciun efort”

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

„N-am făcut nimic deosebit și totuși mă doare spatele.”

Auzim destul de des aceste cuvinte, mai ales de la oamenii care petrec multe ore la birou. Nu au ridicat greutăți, nu au făcut un efort fizic intens și nu s-au accidentat, au stat, pur și simplu, la calculator.

Doar că pentru corp, a sta opt ore aproape în aceeași poziție nu înseamnă neapărat odihnă.

Gândiți-vă la o zi obișnuită de lucru. Ajungem la birou, ne așezăm în fața calculatorului și, prinși în ceea ce avem de făcut, trec două sau trei ore până când realizăm că aproape nu ne-am mișcat. Spre finalul zilei apar tensiunea în ceafă, umerii încordați sau durerea lombară. Ne ridicăm, facem câțiva pași și parcă avem nevoie de câteva momente pentru a ne „dezmorți”.

Într-un mediu de producție, lucrurile arată diferit, dar corpul poate fi solicitat la fel de mult. Aici poate fi vorba despre stat prelungit în picioare, aplecări repetate, ridicarea și mutarea obiectelor, lucrul cu brațele în față sau repetarea aceleiași mișcări de zeci ori pe parcursul unei zile.

Sunt activități foarte diferite, dar au ceva în comun: poziția, durata, repetitivitatea și efortul. Corpul nostru nu reacționează doar la cât de greu este obiectul pe care îl ridicăm. Reacționează și la cât timp stăm într-o anumită poziție și de câte ori repetăm aceeași mișcare.

De aceea, postura corectă la serviciu nu înseamnă să găsim poziția „perfectă” și să încercăm să o păstrăm corectă toată ziua. Chiar și o poziție bună devine obositoare dacă rămânem prea mult în ea. corpul are nevoie de variație.

Uneori, câteva schimbări foarte simple pot conta mai mult decât ne imaginăm. Să ne ridicăm pentru un minut sau două, să schimbăm poziția, să relaxăm umerii și spatele. Să apropiem tastatura sau obiectul la care lucrăm de corp, în loc să ne aplecăm constant spre el.

În activitățile fizice, contează la fel de mult felul în care ne folosim corpul. Dacă ridicăm un obiect aflat departe de noi, dacă ne răsucim în timp ce îl ridicăm sau dacă menținem aceeași poziție solicitantă o perioadă lungă, corpul trebuie să muncească mai mult decât ar fi necesar.

Și, de cele mai multe ori, ne avertizează. O durere care reapare mereu în aceeași zonă, o tensiune care se instalează în fiecare după-amiază, furnicături sau amorțeală, senzația că am pierdut din forță, o durere care nu dispare nici după ce programul de lucru s-a terminat.

Aceste semnale nu ar trebui să devină „parte din meserie”.

La ARA Kinetoterapie vorbim mult despre prevenție tocmai din acest motiv. Kinetoterapia nu începe doar după o accidentare, o operație sau în momentul în care durerea a devenit greu de suportat. Poate începe mult mai devreme, prin înțelegerea felului în care ne folosim corpul și prin corectarea acelor obiceiuri care îl suprasolicită zi după zi.

Atunci când un pacient ajunge la noi cu o problemă legată de activitatea profesională, nu ne interesează doar locul în care îl doare. Vrem să știm și cum arată ziua lui.

Lucrează opt ore la calculator? Stă mult în picioare? Ridică obiecte? Repetă aceeași mișcare de foarte multe ori? În ce moment al zilei apare durerea? Ce poziție o accentuează?

Toate aceste informații ne ajută să înțelegem ce solicită corpul și ce putem schimba

La ARA, lucrăm individual, 1 la 1 cu pacientul, tocmai pentru că soluțiile trebuie adaptate persoanei și activității sale. Terapeutul poate observa modul în care pacientul se mișcă, poate identifica zonele care au nevoie de mai multă mobilitate sau forță și poate construi un program de exerciții potrivit situației reale în care acesta se află.

Dar există și foarte multe lucruri pe care le putem face înainte să ajungem la durere. În cadrul atelierelor de kinetoterapie la locul de muncă, echipa ARA poate observa posturile și mișcările pe care oamenii le repetă în activitatea lor, poate identifica situațiile care solicită inutil corpul și poate propune ajustări și exerciții simple, care să poată fi aplicate chiar în timpul programului.

Nu este nevoie să transformăm ziua de lucru într-un antrenament

Uneori este suficient să schimbăm ceva la fiecare 30-40 de minute, să ne ridicăm, să facem câțiva pași, să schimbăm sprijinul, să apropiem zona de lucru de corp, să nu așteptăm luni întregi atunci când apare aceeași durere. Puțin și des este, de multe ori, mai realist decât mult și rar.

Poate cea mai importantă schimbare este să nu mai privim durerea de spate, umerii încordați sau amorțeala ca pe un preț firesc pe care trebuie să îl plătim pentru meseria noastră.

Corpul ne avertizează, de cele mai multe ori, înainte să ne oprească. Iar prevenția începe exact acolo: când învățăm să ascultăm semnalele mici și să schimbăm ceva înainte ca ele să devină o problemă de fiecare zi.

ARA Kinetoterapie