Fondurile europene există. Provocarea este că tot mai puține companii mai sunt eligibile

Regiunea Centru intră într-o nouă etapă a finanțărilor europene. Digitalizare, investiții în IMM-uri, energie verde, mobilitate electrică sau cercetare – liniile de finanțare există, iar unele pun la dispoziția companiilor milioane de euro. Paradoxul este însă că, pe măsură ce programele devin tot mai generoase, criteriile de eligibilitate devin tot mai greu de îndeplinit. În multe cazuri, regulile au rămas ancorate într-o economie care nu mai există, iar antreprenorii descoperă că problema nu mai este lipsa banilor, ci faptul că nu mai reușesc să se încadreze în condițiile impuse pentru a-i accesa. Ce se întâmplă când regulile rămân în 2018, iar antreprenorii trăiesc în 2026.

Primele programe aflate în atenția companiilor din Regiunea Centru sunt cele dedicate digitalizării IMM-urilor și investițiilor din teritoriile ITI Țara Făgărașului și ITI Moții, Țara de Piatră (ITI – instrument de finanțare europeană numit Investiție Teritorială Integrată). Dincolo de valoarea finanțărilor, acestea scot la iveală o problemă care apare tot mai frecvent în relația dintre politicile publice și economia reală.

Programul de digitalizare finanțat prin ADR Centru oferă o finanțare nerambursabilă de până la 200.000 de euro, cu o cofinanțare de 10%, respectiv 25% pentru obținerea punctajului maxim. Sunt eligibile investițiile în hardware și software, soluții ERP, CRM și aplicații destinate activității administrative, însă nu și echipamentele productive.

Apelul urmează să fie relansat după ce, în 2024, bugetul nu a fost epuizat. Cu toate acestea, Sonia Bandrea, director vânzări, Fabrica de Consultanță (FdC), observă că dificultatea nu mai este interesul companiilor, ci criteriile după care acestea sunt evaluate.

„Interesul pentru acest program este destul de mare, însă, realist vorbind, trebuie să țintim un punctaj de aproximativ 95 de puncte. De aceea spuneam că o cofinanțare de 25% ajută la obținerea punctajului maxim. În același timp, sunt avantajate firmele cu un grad cât mai redus de digitalizare”.

Ce înseamnă grad redus de digitalizare? Problema este că modul în care este măsurată această digitalizare nu mai reflectă realitatea din teren.

„Criteriile DESI utilizate sunt raportate la nivelul anului 2018. Au fost preluate și în ghidurile din ultimii ani, însă nu mai reflectă realitatea din 2026. Astăzi aproape orice companie are un website. Chiar dacă este unul foarte simplu, criteriul este considerat îndeplinit. La fel se întâmplă și în cazul calculatoarelor: chiar dacă sunt vechi, simpla lor existență în companie înseamnă că respectivul criteriu este bifat. Același lucru se aplică și în cazul facturării electronice. Emiterea facturilor electronice este deja obligatorie prin lege,” arată directorul FdC, care continuă: „Prin urmare, devine foarte dificil să mai identificăm companii care să se încadreze la un nivel redus de digitalizare. Cine mai poate beneficia? Foarte puține firme”.

Paradoxul este evident. Tocmai companiile care ar avea nevoie să își modernizeze infrastructura digitală nu mai pot demonstra că sunt suficient de puțin digitalizate pentru a deveni eligibile.

„Există multe firme care și-ar dori să își modernizeze infrastructura digitală, să înlocuiască softurile și calculatoarele vechi, să își refacă website-ul, să înceapă să vândă online sau să dezvolte soluții de e-commerce. Din păcate, tocmai aceste firme nu mai îndeplinesc criteriul privind gradul redus de digitalizare”, arată Sonia Bandrea.

ITI Țara Făgărașului și ITI Moții: bani puțini, competiție mare

Un alt program important pentru Regiunea Centru este dedicat „actorilor” generatori de dezvoltare din ITI Țara Făgărașului și ITI Moții, Țara de Piatră.

Valoarea maximă a finanțării este de 200.000 de euro, iar investițiile pot viza atât lucrări de construcții, cât și dotări pentru activități precum producția, HoReCa, structurile de cazare și turismul.

Bugetul este însă de aproximativ 7 milioane de euro pentru cele două teritorii, ceea ce ridică foarte mult nivelul competiției.

„Din acest motiv, noi contractăm doar proiecte care au șanse reale de a obține 100 de puncte”, explică Sonia Bandrea.

Pentru punctajul maxim, compania trebuie să creeze patru locuri noi de muncă, să asigure o cofinanțare de 20%, față de minimum 10% prevăzut în ghid, și să instruiască 11 persoane.

Finanțările cresc, dar eligibilitatea rămâne provocarea

Imaginea devine și mai interesantă atunci când privim programele naționale.

Pentru agricultură și industria alimentară sunt disponibile finanțări de până la 10 milioane de euro pentru instalarea panourilor fotovoltaice și a capacităților de stocare.

Pe hârtie, programul pare extrem de atractiv. În practică însă, consultantul spune că principalul obstacol nu îl reprezintă concurența, ci lipsa beneficiarilor eligibili.

„Problema este alta. În special în agricultură, foarte mulți beneficiari nu au terenurile sau clădirile intabulate și, în consecință, nu pot depune proiecte. Tocmai de aceea bugetul nu a fost consumat la apelurile anterioare”, arată directorul FdC.

Mai mult, pentru investițiile mici, costurile neeligibile aferente studiilor, proiectării și auditurilor energetice pot deveni disproporționat de mari.

„Există însă o limitare privind valoarea eligibilă pe megawatt instalat: 650.000 de euro/MW pentru sistemele cu putere sub 1 MW și 550.000 de euro/MW pentru sistemele de capacitate mai mare. Pentru partea de echipamente finanțarea este 100% nerambursabilă. Singurele costuri neeligibile sunt cele aferente serviciilor de consultanță și proiectare, care trebuie suportate de beneficiar.

În ceea ce privește punctajul, principalul criteriu de departajare este valoarea ajutorului financiar solicitat. Cu cât solicitantul cere o sumă mai mică din plafonul maxim de 650.000 de euro/MW, cu atât punctajul este mai mare.

Mulți preferă să investească din fonduri proprii decât să intre într-un proiect european, să aștepte implementarea și apoi să respecte obligațiile de monitorizare pentru o finanțare relativ redusă.”

„Costurile de consultanță și proiectare ajung la aproximativ 25.000-30.000 de euro. Este nevoie de studiu de fezabilitate, iar dacă nu există suficiente facturi de energie pe baza cărora să fie dimensionat sistemul, trebuie realizat și un audit energetic. Toate aceste cheltuieli sunt neeligibile.

De exemplu, dacă un beneficiar are nevoie de o putere instalată de doar 100 kW, valoarea maximă a finanțării ar fi în jur de 65.000 de euro, în timp ce costurile neeligibile pot ajunge la aproape 30.000 de euro.

În astfel de situații, mulți preferă să investească din fonduri proprii decât să intre într-un proiect european, să aștepte implementarea și apoi să respecte obligațiile de monitorizare pentru o finanțare relativ redusă”, mai arată Sonia Bandrea, director vânzări FdC.

Mobilitatea electrică intră într-o nouă etapă

Una dintre noutățile acestei perioade este lansarea programelor Ministerului Transporturilor dedicate mediului privat.

Programul eMobility poate finanța investiții de până la 30 de milioane de euro pentru stații amplasate pe autostrăzi, drumuri expres și drumuri naționale, în timp ce eMove acordă până la 25 de milioane de euro pentru infrastructura destinată flotelor proprii sau utilizării publice.

Tot Ministerul Transporturilor pregătește și programul eDrive, destinat electrificării transportului de persoane, unde finanțările ajung până la 300.000 de euro prin schema de minimis și până la 4 milioane de euro prin schema de ajutor de stat.

Cercetarea și inovarea: milioane de euro pentru idei care ajung în piață

Printre cele mai așteptate programe se numără și cel dedicat cercetării-dezvoltării, gestionat prin Programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare.

Finanțările ajung la 1,5 milioane de euro pentru aplicații software și până la 3 milioane de euro pentru produse inovatoare.

„Un alt avantaj al programului este că firmele nou-înființate sunt eligibile și beneficiază de finanțare 100%. În cazul companiilor cu vechime se aplică intensitățile prevăzute de harta ajutoarelor de stat. De exemplu, în Regiunea Centru, pentru microîntreprinderi, cofinanțarea este de 40%.

Este un program foarte interesant pentru firmele din IT, care, în ultimii ani, nu au avut foarte multe oportunități de finanțare. Totuși, există și o anumită reticență, deoarece programul finanțează strict activități de cercetare-dezvoltare”, arată Sonia Bandrea.

Programul nu finanțează însă simple dezvoltări software. Nu este suficientă dezvoltarea unei aplicații obișnuite. Produsul trebuie parcurs prin toate etapele specifice cercetării, inclusiv nivelurile de maturitate tehnologică (TRL), astfel încât întregul proces să respecte metodologia impusă de program.

În plus, companiile trebuie să demonstreze că pot transforma inovația într-un produs comercial.

„După implementare urmează o perioadă de trei ani în care compania trebuie să obțină venituri din vânzarea produsului în valoare de cel puțin jumătate din ajutorul financiar nerambursabil primit, la care se adaugă cheltuielile de exploatare aferente perioadei de durabilitate.”

Grantul începe să fie înlocuit de mixul grant + credit

Un alt semnal privind direcția în care evoluează finanțările este programul SME

Eco-Tech, unde grantul este completat de un credit bancar cu dobândă subvenționată de stat.

Grantul poate ajunge la 267.000 de lei, reprezentând maximum 40% din valoarea creditului, iar investițiile trebuie să aloce minimum 40% din valoare pentru digitalizare sau eficiență energetică.

„Sesiunea de depunere a fost prelungită recent. Inițial trebuia să se încheie în 24 iulie, însă termenul a fost extins până în luna august. În același timp, au fost aduse și câteva modificări importante. La început, programul era destinat exclusiv întreprinderilor mici și mijlocii din domeniul producției. Între timp au fost introduse și microîntreprinderile, cu condiția să fi înregistrat o cifră de afaceri de minimum 2 milioane de lei în 2024.

De asemenea, au devenit eligibile și activitățile din domeniul serviciilor și comerțului”, subliniază Sonia Bandrea.

Regulile trebuie să țină pasul cu economia

România nu duce lipsă de oportunități de finanțare. Dimpotrivă, oferta de fonduri europene pentru perioada actuală este una dintre cele mai consistente din ultimii ani.

Provocarea este însă alta. Economia s-a schimbat mai repede decât regulile după care sunt acordate finanțările. Companiile s-au digitalizat, și-au schimbat modelele de business și investesc în tehnologii noi, în timp ce multe criterii de eligibilitate continuă să fotografieze o realitate de acum aproape un deceniu.

Rezultatul se conturează într-o contradicție tot mai vizibilă. Există bani europeni pentru transformarea economiei, însă tot mai multe firme descoperă că nu mai reușesc să se încadreze în regulile după care aceasta este acordată. În lipsa unei actualizări a acestor criterii, riscul este ca fondurile disponibile să nu ajungă tocmai la companiile care au capacitatea și nevoia de a investi.

Articol publicat în ediția print din 23 iulie 2026 în suplimentul Tribuna Financiară