De ce pleacă turiștii repede din Sibiu? Păi când nu ai ce să mai faci, pleci

Am înțeles că în documentul „Strategia de Dezvoltare a Destinației Turistice Sibiu pentru perioada 2026–2036”, pe care îl găsiți la liber pe pagina web a Primăriei Municipiului Sibiu, una dintre problemele actuale ale turismului sibian este durata redusă a „vizitelor” turiștilor care aleg Sibiul ca destinație pentru ce au ei chef să vadă. Documentul arată, dincolo de statistici și de limbajul cam tehnic, că „turistul vine, vede, dar nu rămâne suficient

pentru a se transforma economic într-un vizitator de valoare”. Tot de aici aflăm (cu veselie chiar, că știm cum e în realitate) că profilul consumatorului de Sibiu-destinație turistică este din mediu predominant urban, cu venituri medii și peste medii și educat. Ceea ce contează prea puțin, că turistul e turist și vine aici ca să dea banii nu ca să-l cauți de diplome, să vezi dacă este buldoexcavatorist ori chief executive officer, ci îi dai să consume pentru ca să îi placă. să stea și să primească și să plătească. Dacă se plictisește, atunci, vorba aia, „nu rămâne suficient” și pleacă în alte locuri.

Nu îți trebuie un bord de experți în chestii sau cine știe ce influenceri buni de arătat la lume ca să îți dai seama că Sibiul, la felul în care arată acum și la ceea ce oferă, nu este făcut pentru sejururi lungi. Nu are ce oferi, nu te poate reține, nu oferă decât chestii, cum spune chiar sibianul, „tot de-un fel”. Perioada când Sibiul era superstar a cam apus. Faptul că a fost capitală culturală europeană la 2007 nu mai impresionează mult, pentru că nici atunci nu a fost cine știe ce. La fel, Sibiul ca „orașul lui Iohannis” a picat de când s-au „întors armele” împotriva lui (de Iohannis zic). În general, trei zile îți sunt suficiente să consumi tot turismul local. Ce avem? Centrul istoric, care devine tot mai puțin istoric dar care, na, pe ici pe colo mai atrage cu inevitabilul pod al Minciunilor cu legendele lui science-fiction, triada de piețe Mare-Mică-Huet, bisericile, terasele. Mai poți adăuga aici un eveniment de sezon, târg sau festival, dar asta e mai mult la nimereală decât cu intenție. Faza cu centrul îți ia o zi. O altă zi îți iau muzeele, care de regulă sunt două: Brukenthal și Muzeul din Dumbrava. Un Păltiniș și o Ocna plus un mers la grădina zoologică să te dai cu barca și să strigi la copii, încă o zi. Serile le arzi printr-un pub sau într-o plimbăreală pe centru. Apoi? Ce mai faci aici? Te mai salvează oferta județului: un Transfăgărășan, niște pensiuni ciudate de pe Olt, Biertanul, Slimnic, Sibiel (dacă o mai fi la modă?) ceva prin Mărginime că vorba aceea, la Sibiu se face brânza de Sibiu. Hai că și aici aloci două zile. Apoi chiar că se închide la pită, că totul e consumat și poți pleca liniștit acasă, ca să postezi pe rețele despre cât occident e la Sibiu față de Fieni ori Vânju Mare și cum dădeai pită la pești de pe pontonul de la Zoo ori alergai după gâștele din muzeul satului.

Asta e, în Sibiu nu prea ai ce să faci. ca de aia li se spune la vacanțele din orașe „city-break-uri”. „Break” însemană pauză. Adică faci o pauză aici sau dincolo, nu stai așa, ca la mare, la Grecia sau Tenerife, că nu ai motive.

Cum să faci ca omul să stea mai mult și să spargă bani mai mulți? Păi dă-i prilejul. Oferă-i ofertele de nerefuzat. Adică mai mult decât berea la preț de mai multe beri sau plimbatul pe Corso ori pe autointitulata „cea mai frumoasă stradă” (care de fapt e cam jumătate de stradă). Sibiul are potențial. Trebuie doar promovat. dar pentru aceasta trebuie să știi mai mult decât teorii despre managementul în turism şi povestioare cu bresle şi burgul medieval.