Foto: Răzvan NEGRU
Probabil vă va revolta acel „mare pagubă” din titlu dar asta este, puțini vor fi afectați de această pierdere remediabilă sau nu. OK, acum este perioada imediat „post-știre”, când reacțiile sunt rapide, la cald, patetice, de primă impresie. Dar stați liniștiți, se vor calma, se va ajunge la mult prea românescul CSF-NCSF și se va merge mai departe, ca Angela din filmul ăla românesc despre femeile-taximetrist. Pentru că asta e: CSF-NCSF – ce să-i faci, n-ai ce să-i faci.
Am fost la Moșna în interes de serviciu (o campanie anti-drog în școala de acolo) care a devenit și excursie de plăcere, când am văzut biserica fortificată. Adică înțelegeți, locul ăsta, în altă țară, ar fi rupt tot. Ar fi adunat la turiști nu cu carul ci cu autocarele. Ar fi avut o întreagă industrie turistică și o mulțime de oameni ai locului care să facă bani din asta. Bun, este un caz aș putea spune fericit, că localitatea este la drum asfaltat, nu e departe de un municipiu (Mediaș) și nu ajungi pe cine știe ce coclauri ciudate din categoria ținutul uitat de timp sau „ce frumos e satul, păcat că nu mai e locuit”. Ba aici se ține și un eveniment mai aparte din calendarul eco-cultural al județului, Festivalul Verzei.
Numai că și aici, deși nu așa d p regnant ca în alte locuri, este o problemă cu clădirile vechi, chiar monumente istorice. Nu mai ești sigur pe ele. Nu știi ce pică și când. Asta chiar dacă s-a mai lucrat acum vreo zece ani pe ici pe colo. Și chiar dacă acel complex fortificat este unic (deși, ca să fim sinceri, fiecare biserică fortificată din zona asta a Fundus Regius este unică în felul ei). Iar dacă este așa, lăsat în semi-abandon și nu se investește în el, te lasă pe ici pe colo, pe la părțile esențiale. Vorba aia, o mașină nu mai e ce a fost după câţiva ani, apăi o construcție veche de secole.
Da, e trist. Dar se poate rezolva problema, că locul are proprietar, iar ca proprietar ești obligat să îți întreții proprietatea. Mai ales când ea îți poate aduce și ceva bănuți care-s buni și ei. Mai trist este că pe pagina oficială a comunei, categoria „Turism” este semi-nulă. Adică avem pdf-urile de la un ziar din 2010 care nu știu pe cine ar atrage sa îl citească. La cazare, avem la fel, zero oferte. La fel, poze din comună avem zero la „Galerie foto-video”. Dar la fel, nu e de mirare că sunt destule cazuri în care paginile web locale sunt cum sunt, că te ia plânsul și mila.
Am mai aflat şi că, vorba aia, „toți știau” că zona este cam șubredă, dar, în cel mai pur stil românesc, au fost luați prin surprindere. Am mai aflat de lucrări începute și neterminate, sau „blocate administrativ”, Am mai aflat cât e de greu e să repari un zid în anul 2026: mult mai greu decât să-l construieşti, cu turnuri cu tot la 1500 toamna, când s-o fi făcut fortiificaţia.
Dar cum spuneam, ziduri au mai căzut. La Sibiu avem trei case monument istoric ultra-dărăpănate fix în centrul ăla cu care ne cocoșim pe la super ocazii, asta fără a mai pune la socoteală alte clădiri frumoase sau interesante pentru că sunt vechi, care sunt și ele în curs de a se face praf. Prin județ mai cade câte o bucată de biserică precum în Alțâna sau Velț sau o bucată de bastion, ca la Slimnic (unde sunt șanse să cadă mai multe chestii, dar noi așteptăm să fie luați și acolo prin surprindere).
Mai avem multe locuri frumoase dar la care nu-ți vine să ajungi, promovate zero sau doar în lucrări de cercetare istorică, avem locuri unde, ca să vizitezi, trebuie să îți faci programare ca nu cumva cel care are cheia să fie pe la câmp ori cu treabă pe la Agnita, Mediaș sau Sibiu. În fine, avem un patrimoniu unic în Europa, de care nu ne amintim decât atunci când mai pică jos.
Cosmin PAL
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Adrian POPESCU
Ștefania VESA
Adrian POPESCU
Ovidiu BOICA
Da, e trist.
E foarte trist…