EXCLUSIV | Nicu Mihoc, după marele premiu UNITER: „Sibiul este orașul meu de suflet”

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Luna mai a fost una victorioasă pentru Sibiu. După ce orașul a câștigat premii importante în cadrul competiției „Destinația Anului 2026”, finalul lunii a adus o nouă reușită importantă: Sibiul a fost desemnat câștigător la Gala UNITER 2026 prin spectacolul „Lungul drum al zilei către noapte”, montat la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, după piesa lui Eugene O’Neill, în scenariul lui Roman Doljanski și regia lui Timofei Kuliabin.

Spectacolul a câștigat premiul pentru „Cel mai bun spectacol”, iar actorul Nicu Mihoc, cel care l-a interpretat pe Edmund Tyrone, personajul principal al producției, a fost desemnat „Cel mai bun actor în rol principal”. Într-un interviu acordat ziarului Tribuna, actorul a vorbit despre legătura specială pe care o are cu Sibiul și despre ce a însemnat pentru el acest premiu UNITER. Nicu Mihoc este unul dintre cei mai cunoscuți actori ai teatrului românesc, cu o carieră de peste 30 de ani la Teatrul Național din Târgu-Mureș. Născut în Agrișu Mic, a jucat în numeroase spectacole importante, colaborând cu regizori apreciați și interpretând roluri din Shakespeare, Caragiale sau Cehov. Publicul îl cunoaște și din filme precum „Libertate”, „De ce eu?” sau „În rest, e liniște”.

„De aproape 20 de ani colaborez cu Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu. Și știți ce are atât de important scena din Sibiu? Oamenii care au trecut pe acolo, marii artiști care au făcut spectacol. Să nu uităm nici de FITS, un festival imens, cu un impact extraordinar. Când mie mi-a fost foarte greu, într-o perioadă dificilă din viața mea, Constantin Chiriac mi-a întins o mână. Este un lucru pe care nu îl voi uita niciodată. A avut încredere în mine și, tocmai de aceea, oricând va avea nevoie de mine, voi fi acolo, alături de echipa și colegii de la Sibiu. Pentru că și ei au fost alături de mine atunci când mi-a fost greu”, a povestit Nicu Mihoc pentru Tribuna.

Actorul spune că legătura cu Sibiul a rămas una foarte puternică de-a lungul anilor: „Sibiul, pentru mine, este orașul în care mi-aș dori să îmbătrânesc. Este orașul meu preferat din România. Nici acum nu înțeleg de ce am plecat. Dar probabil a fost o chestiune de destin. Trebuia să întâlnesc pe cineva și să îmi fac o familie. Nimic nu e întâmplător.”

Nicu Mihoc spune că prima sa întâlnire cu Sibiul a avut loc imediat după terminarea facultății, într-o perioadă în care orașul începea să respire tot mai mult prin teatru și festivaluri: „Terminasem facultatea când am venit pentru prima dată la Sibiu. Constantin Chiriac făcuse atunci Teatrul Tânăr. Era prima ediție de festival dedicată studenților și se desfășura la Casa de Cultură a Studenților. Venise Florin Zamfirescu, erau cei de la Cluj, de la Târgu-Mureș, și era o atmosferă extraordinară, plină de tinerețe și de energie. Trebuie să vă gândiți că atunci aproape nu existau festivaluri în România. După ’90 nu prea se mai ținea cont de astfel de lucruri”.

„Sibiul are un public special”

Actorul spune că publicul sibian are ceva aparte față de alte orașe din țară, iar acest lucru se simte de fiecare dată pe scenă: „Publicul sibian este un pic diferit pentru că a intrat în contact cu marile spectacole ale lumii. La Sibiu au ajuns unele dintre cele mai importante producții internaționale, spectacole pe care nu le poți vedea în alte locuri din România. Și atunci apare un alt tip de înțelegere a teatrului, un public mai pregătit și mai receptiv. E un public special și cred că asta vine și din faptul că Sibiul trăiește teatrul la un alt nivel”, spune Nicu Mihoc.

De fiecare dată când ajunge la Sibiu, preferă să petreacă timp în centrul vechi al orașului: „Îmi place să merg prin Piața Huet, Piața Mare și Piața Mică. Am prieteni foarte buni aici și ne-am cunoscut prin teatru. De fiecare dată când vin la Sibiu ne întâlnim la cafea sau la masă. Îmi place foarte mult orașul, centrul vechi, dar și împrejurimile. Este fabulos că în doar câteva minute poți ajunge în natură. Sibiul este un oraș civilizat, educat și foarte cald”.

„Ne bucurăm de premiu, dar mergem mai departe. Avem treabă”

Nicu Mihoc spune că premiul UNITER obținut pentru rolul din spectacolul „Lungul drum al zilei către noapte” îl onorează, însă nu îi schimbă felul în care privește meseria de actor. „E ca o nominalizare, doar că sorții au făcut să iau eu premiul. Puteam să rămân doar cu nominalizarea. Am mai avut o nominalizare tot la Sibiu, pentru «Platonov», la categoria cel mai bun actor, așa că eram oarecum obișnuit cu ideea de a fi în cărțile nominalizărilor. Nu modifică nimic, decât îți amplifică o bucurie și o recunoaștere. Eu, în fiecare teatru în care am mers, am încercat să mă adaptez și să îmi fac treaba foarte serios. Nu vreau doar să fim colegi de scenă, vreau să fiu și prieten cu oamenii cu care lucrez”, spune actorul.

Echipa Teatrului Național „Radu Stanca” îi este foarte apropiată de suflet după anii petrecuți la Sibiu: „Am lucrat acolo mulți ani și îi simt pe toți aproape de mine, așa cum și eu sunt aproape de ei. Am avut o relație foarte frumoasă. Premiul este onorant, dar gata, mergem mai departe, avem treabă. Nu vreau să simt niciun fel de presiune după acest premiu. Important este să rămâi pe drum și să faci fiecare lucru cât mai bine”, a mai spus acesta.

„Important este să fii fericit în ceea ce faci”

Întrebat despre tinerii care își doresc să urmeze drumul teatrului, dar nu au întotdeauna susținerea familiei, Nicu Mihoc spune că părinții ar trebui să le ofere copiilor libertatea de a încerca și de a-și găsi propriul drum.

„Dacă vrei să ai un copil fericit, trebuie să fii alături de el și să îi deschizi căile. Trebuie să îi dai opțiuni. Iar dacă alege ceva și vede că nu i se potrivește, încearcă altceva. Adolescența este vârsta încercărilor. Dacă vrea să fie inginer sau mecanic, eu vreau să fie fericit. Dar dacă se face mecanic, atunci să tindă să fie cel mai bun mecanic. Am văzut tâmplari care sunt doar meseriași și am văzut tâmplari care sunt artiști. La fel este în orice domeniu. Important este să excelezi în ceea ce faci”, a mai spus acesta.

Dacă s-ar întâlni astăzi cu Nicu Mihoc de la începutul carierei, actorul și-ar da un singur sfat: să rămână exact așa cum era și să nu se teamă de greșeli: „Cu greșelile mele m-am format și ca actor, și ca om”. Pentru el, unul dintre cele mai importante lucruri este să nu îți pierzi mirarea față de lume și față de oameni. „Să fii mirat tot timpul. Să păstrezi copilul din tine și curiozitatea aceea sinceră. Chiar dacă știm multe lucruri, e important să ne mai mirăm încă”.

Nicu Mihoc a copilărit în satul Agrișu Mic din județul Arad și spune că multe dintre lecțiile importante de viață le-a învățat încă din copilărie, într-o comunitate unde respectul față de oameni conta enorm. „Dacă nu dădeai bună ziua, era o mare rușine pentru părinți. În comunitatea aceea ne cunoșteam toți între noi și era important să respecți oamenii. Am rămas cu obiceiul acesta și mai târziu, în adolescență, când eram la liceu. Salutam oamenii din reflex, până când mi-am dat seama că sunt într-un loc unde nu cunosc pe nimeni și nimeni nu mă cunoaște pe mine. Este o vorbă a lui Dorel Vișan care mă urmărește și astăzi: să nu te prindă binele nepregătit. Pentru că nu știi niciodată când vine șansa peste tine și tu nu ai muncit pentru acel moment. Dacă stai și spui «lasă, că mă va chema cineva», s-ar putea ca atunci când vine oportunitatea să nu fii pregătit. Viața nu așteaptă. Șansa vine ca un tren: dacă îl prinzi, bine, dacă nu, pleacă. Iar când o ratezi, e foarte ușor să începi să dai vina pe alții”, a mai spus acesta.

O producție care a dus Sibiul pe scena mare a teatrului românesc

Puține spectacole reușesc să depășească granița scenei și să devină un adevărat fenomen cultural. „Lungul drum al zilei către noapte”, montat la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, a făcut exact acest lucru. După ce a cucerit publicul sibian și a devenit primul spectacol românesc proiectat în cinematografele din Statele Unite.

Spectacolul a avut avanpremiera și premiera la Sibiu în martie 2025 și a adus pe scena TNRS o montare intensă, construită după textul celebrului dramaturg american Eugene O’Neill, într-un scenariu semnat de Roman Doljanski.

„Lungul drum al zilei către noapte” este considerată una dintre cele mai importante piese americane ale secolului XX, fiind recompensată în 1956 cu premiul Tony pentru cea mai bună piesă. Autorul său, Eugene O’Neill, a primit postum Premiul Pulitzer și New York Drama Critics’ Circle Award pentru cea mai bună piesă americană. Textul a cunoscut numeroase montări și ecranizări de-a lungul timpului, prima producție importantă fiind realizată în Suedia, în 1956. „Lungul drum al zilei către noapte”, una dintre cele mai importante piese ale secolului XX, a fost scrisă de

Eugene O’Neill pornind din propriile amintiri de familie. Dramaturgul a dorit ca textul să fie publicat abia la 25 de ani după moartea sa, tocmai pentru că vorbea despre experiențe foarte personale și dureroase. Piesa urmărește povestea unei familii care se iubește, dar care trăiește în același timp între reproșuri, suferință și neputință, devenind una dintre cele mai apreciate creații din teatrul mondial. În montarea regizorului Timofei Kuliabin, acțiunea este adusă în prezent. Personajul Edmund Tyrone, alter ego-ul lui O’Neill, apare la finalul vieții sale, încercând să se împace cu trecutul și cu amintirile despre familia sa. Spectacolul vorbește despre memorie, iertare și despre relațiile complicate dintre cei apropiați.