Operatorii de păcănele, inamicii publici ai momentului. Punctele de vedere pe care nu le ascultă nimeni

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Dezbaterea pe care a generat-o posibilitatea primăriilor de a interzice funcționarea sălilor de jocuri de noroc a intrat în etapa deciziilor finale. Consiliile locale din întreaga țară au început să emită hotărâri, prima fiind cea a Consiliului Local Slatina, care a aprobat, în ședință extraordinară, pe data de 13 martie, interzicerea. Practic, păcănelele nu vor primi autorizații din partea autorității locale (conform noilor prevederi), ceea ce va însemna că odată ce vor expira cele în vigoare, sălile se vor închide.

În județul Sibiu, politicieni de la toate partidele au emis puncte de vedere, iar primarii au încercat să contureze câte o direcție și să găsească acesteia susținere majoritară în consilii. Sunt de notorietate opiniile contra funcționării sălilor de jocuri, iar Tribuna a scris la rândul său în repetate rânduri despre acestea. Cei mai mulți dintre cei care susțin ideea și-au construit discursul, documentat de altfel, în jurul dependenței și al efectelor acesteia. S-a creat în acest fel un val în fața căruia nimeni nu a mai avut răbdarea (sau curajul!) de a-i asculta și pe ceilalți, pe cei din interiorul industriei jocurilor de noroc. O face astăzi, FĂRĂ VREUN CONTRACT DE PROMOVARE, Tribuna, în virtutea unei reguli jurnalistice elementare și a interesului public și fără a minimiza în vreun fel realitățile contra funcționării sălilor de jocuri.

Unul dintre organizatorii de jocuri de noroc cu licență din partea statului român, care deține spații în municipiul Sibiu, în județ, dar și în alte localități ale țării, a dezvăluit pentru Tribuna lucruri mai puțin cunoscute publicului larg. Operatorul se numește Sport Ten BMG, iar firma este condusă de Mihail Mândreci.

Mihail Mândreci înțelege momentul creat în societate, unul în care orice voce care ar sugera măcar menținerea funcționării sălilor de jocuri ar putea deveni țintă, asta în varianta în care, cumva, ar reuși să se facă auzită. Totuși, crede că o dezbatere ar trebui să includă puncte de vedere cât mai diverse și cât mai bine fundamentate.

În municipiul Sibiu, numărul de spații în care sunt organizate jocuri slot-machine și pariuri în cotă fixă este de aproximativ 70/75, rezultat din Registrul Unic implementat recent (acum circa trei luni), la nivelul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN). Numărul este, curios, evident diferit față de ceea ce anunța ONJN în urmă cu un an, adică 354.

Într-adevăr, numărul sălilor a fost înjumătățit în ultimii ani din pricina costurilor enorme, însă nici chiar așa. Rămâne, deci, curios pentru presă cum ONJN, care impune plăți consistente pentru fiecare operator, pentru fiecare aparat, nu știe exact realitățile.

BANII

Aspectul financiar a fost minimizat, dar fără ca publicul larg să cunoască cifrele. Este bine de știut, astfel, că jocurile de noroc sunt printre puținele activități în care agenții economici trebuie să plătească ÎNAINTE, o taxă. Și nu orice taxă! Ci 150.000 euro/an pentru fiecare firmă care vrea să opereze slot-machine. Pentru activități de pariuri există altă taxă, așadar cei care vor să ofere ambele activități trebuie să plătească licențe pentru fiecare în parte.

Apoi, fiecare operator plătește PENTRU FIECARE APARAT din interiorul sălilor câte 7.000 de euro/an/aparat. În plus, alți 500 de euro/an/aparat sunt plătiți în contul „joc responsabil”, din care ar trebui finanțate proiecte de conștientizare a pericolului dependenței și alte campanii asemănătoare. În fine, 0,5% din cifra de afaceri a operatorilor se constituie într-o altă plată, Fondul Cultural.

La toate cele de mai sus se adaugă taxele și impozitele pe care orice agent economic le plătește, uzual, în România.

În Sibiu, numărul de angajați în sălile de jocuri este aproximativ 500 de persoane cu tot cu cei din activități conexe, gen pază, livrări etc.

O mențiune suplimentară, importantă pentru județul Sibiu: într-un oraș de la noi, la Dumbrăveni, funcționează singurul producător de console slot-machine din România, cu livrări în întreaga țară și în străinătate, până în America de Sud. Compania este și operator de jocuri, cu licență: BAUM SRL. Firma a dezvoltat în Dumbrăveni și alte afaceri, prin alte companii, totalul angajaților grupului fiind de aproximativ 400.

INTERZICEREA

Așadar, autoritățile locale au la îndemână interzicerea sălilor de jocuri, prin ne-emiterea de autorizații. Ar însemna asta că ar dispărea activitatea? Sigur că nu!

Mihail Mândreci este convins că jucătorii vor migra spre online, acolo unde pericolul este și mai mare din cauza reglementărilor mai ușor de evitat. Un exemplu: autoexcluderea. În cazul sălilor de jocuri, aceasta se poate face pe o platformă dedicată și este valabilă pentru TOȚI cei care operează, fizic, săli de jocuri. Altfel spus, niciun jucător care s-a autoexclus nu poate juca în săli (în nicio sală!) fiindcă i se scanează buletinul.

Autoexcluderea funcționează, teoretic, și pentru online, dar trebuie depusă pentru fiecare platformă în parte.

O mențiune esențială legată de accesul minorilor în sălile de joc: fiind obligatorie scanarea buletinului, este puțin probabil ca accesul să se întâmple. Sancțiunea pe

care o primește DE ÎNDATĂ operatorul de jocuri de noroc este retragerea licenței, adică a celei pentru care a plătit 150.000 de euro, plus alte zeci de mii pentru fiecare aparat, plus bani în fondurile despre care am menționat. Greu de presupus că un operator ar risca așa ceva pentru 50 de lei sau cât ar juca un minor.

Astfel, devine inutilă și eventuala interzicere a sălilor în zonele cu școli, cu excepția cazului în care aceasta ar viza reducerea expunerii la ideea de sală de jocuri și nu la joc în sine.

Revenind, în online lucrurile sunt diferite, accesul minorilor la telefoanele părinților, la actele lor de identitate sau la carduri este departe de controlul statului care, deci, nu poate oferi protecție. În plus, foarte multe dintre companii au sedii în paradisuri fiscale, astfel că plățile la buget sunt limitate și dificil de urmărit.

Suplimentar la toate acestea, exemple precum Ucraina dinaintea războiului ar putea conduce la ideea că interzicerea este dăunătoare în fața reglementării. Țara vecină a interzis jocurile de noroc în 2009, în urma unui incident tragic. A fost nevoită, însă, în 2020, să le readucă în legalitate după ce țara s-a umplut de spații clandestine, imposibil de controlat. Minorii jucau cot la cot cu adulții, banii erau negri, iar fenomenul căpăta dimensiuni periculoase

JUCĂTORII

Este simplist de afirmat că operatorii exploatează slăbiciunile jucătorilor. S-ar putea, în logica aceasta, spune la fel despre cofetăriile care vând produse bogate în zahăr sau barurile care vând alcool. Pentru Mihail Mândreci, jucătorul ideal este cel calculat, care își alocă o sumă pe care o joacă într-un interval fix de timp și cu regularitate. Ideea că un om își joacă apartamentul și că asta e bucuria firmelor de jocuri de noroc este falsă, fiindcă a doua zi sau a treia sau a patra, un astfel de jucător nu mai are ce juca. Și nu mai vine în sală.

Experiența i-a demonstrat interlocutorului Tribunei că există jucători din toate mediile, unii chiar personalități în domeniile lor de activitate, profesioniști desăvârșiți. Acești oameni se raportează la sălile de jocuri ca la o formă de divertisment și vin pentru o oră, servesc o cafea, joacă un anumit timp și pleacă indiferent dacă au pierdut sau dacă au câștigat. Și revin săptămâna următoare. Aceștia sunt clienții la care se raportează sălile de jocuri și care le fac afacerile să meargă.

FINALUL

În acest vuiet, unora dintre decidenți pare să le mai scape ceva: anume că și jocurile Loteriei Naționale (pronosport, spre exemplu) sunt asimilate jocurilor de noroc și nu pot face excepție decât printr-o forțare a prevederilor legale. De altfel, exemplul Slatina va oferi imaginea corectă, în curând. Acolo, explicit în hotărârea de Consiliu

Local de interzicere, au fost exceptate spațiile Loteriei Române, ceea ce va atrage mai mult ca sigur un proces din partea restului operatorilor. Și, astfel, se va crea precedentul, fie de un fel, fie de altul.

La Sibiu, unii primari au lansat proceduri de vot pe Facebook, o opțiune care lasă impresia unei consultări. În realitate, relevanța sa poate fi extraordinar de ușor deturnată prin implicarea angajaților sau a jucătorilor sălilor. Au și ei, la rândul lor, grupuri pe care s-ar putea mobiliza pentru a crea o altă realitate.

Deciziile, în cazul administrațiilor serioase, rămân, pe de o parte, politice – fiindcă din partide sunt formate consiliile locale – și, pe de altă parte, dependente de acuratețea și relevanța informațiilor din ABSOLUT TOATE unghiurile. La Sibiu, așa după cum a scris Tribuna, discuțiile sunt încă în derulare.