Leadershipul care ține o comunitate împreună: trei povești despre încredere, curaj și sens în Sibiu

Tribuna Financiară a discutat cu Anca Jurj (CEO BIZZ.CLUB Sibiu) despre creștere prin conexiune, cu Bianca Solomon (realtor Noblea) despre business ca expresie personală, iar cu Cătălina Costache (director executiv Fundația POLISANO) despre misiune, impact și sens colectiv. Uneori, leadershipul începe dintr-o chemare discretă: dorința de a construi, de a sprijini, de a ține oamenii aproape atunci când drumul devine dificil. Dăruirea – uneori până la abandonul total în fața unei pasiuni sau a unei misiuni – transformă anii în ore petrecute dezvoltând proiecte, susținând oameni sau redând speranță acolo unde părea că nu mai există. În aceste drumuri personale se adună curaj, îndoieli depășite și amintiri care devin, în timp, fundația unei comunități mai puternice. Elementul comun al acestor trei povești este leadershipul feminin – acea forță care nu se afirmă prin zgomot, ci prin capacitatea de a crea încredere, de a conecta oameni și de a ține o comunitate împreună. 

Încrederea poate constitui fundamentul unei comunități care crește împreună. Există comunități care se dezvoltă în jurul oportunităților economice, al investițiilor sau al poziției geografice. Dar există și comunități care cresc din ceva mai subtil și mai profund: relațiile dintre oameni. Din încrederea care se construiește în timp și din capacitatea de a crea spații în care oamenii se simt văzuți, ascultați și sprijiniți.

La Sibiu, această dimensiune a comunității este vizibilă în numeroase inițiative antreprenoriale, sociale și civice. Iar în multe dintre ele se regăsește o formă de leadership care pune în centrul său oamenii.

Pentru Anca Jurj, CEO BIZZ.CLUB Sibiu, leadershipul începe exact de aici, din responsabilitatea de a crea contexte în care oamenii să poată crește împreună.

„Pentru mine, leadershipul înseamnă grijă față de oameni și responsabilitatea de a crea un spațiu în care fiecare antreprenor se simte văzut, susținut și înțeles. Acesta este și rolul pe care mi l-am asumat prin BIZZ.CLUB Sibiu: să creez un cadru în care antreprenorii se pot conecta autentic și pot crește împreună. Totul este despre a merge alături de oameni, despre a le oferi încredere și direcție atunci când au nevoie. O comunitate crește atunci când oamenii din interiorul ei cresc.”

Anca Jurj, CEO BIZZ.Club Sibiu

În această perspectivă, comunitatea devine mai mult decât o rețea profesională. Devine un spațiu în care antreprenorii pot găsi sprijin, claritate și uneori chiar curajul de a merge mai departe.

„Cred că, în primul rând, antreprenoarele din Sibiu au nevoie de încredere. Încredere în ele și în drumul pe care îl construiesc. Antreprenoriatul vine cu multă responsabilitate, iar uneori apar îndoieli și presiune. În acele momente, mediul în care se află face o diferență reală. În BIZZ.CLUB Sibiu, antreprenoarele găsesc conexiuni autentice, sprijin și un spațiu în care se simt înțelese. Aici pot avea conversații sincere, pot învăța din experiențele altor antreprenori și își pot recăpăta claritatea.

Am văzut cum, atunci când o femeie antreprenor se simte susținută și înconjurată de oamenii potriviți, capătă mai multă siguranță în deciziile sale și merge mai departe cu mai mult curaj și încredere”, mai spune Anca Jurj.

Aceeași idee despre încredere se regăsește și în experiența Biancăi Solomon, consultant imobiliar și fondator Noblea. Într-un domeniu în care deciziile sunt adesea mari și încărcate emoțional, relația dintre oameni devine esențială.

„Cred că toate trei sunt importante – conexiunile, educația și încrederea reciprocă –, dar dacă ar fi să aleg una care face diferența acum, aș spune încrederea reciprocă. În contextul economic actual, cu atât de multă incertitudine, ne e sete de oameni în care să avem încredere că nu ne vor lăsa baltă, că ne vor spune adevărul, că ne vor susține sincer.”

În opinia ei, încrederea creează conexiuni reale între oameni.

„La Sibiu observ o comunitate foarte frumoasă, dar încă timidă în a-și arăta vulnerabilitățile. Când începem să ne spunem una alteia „știu că ți-e greu acum, hai să vorbim”, se deschid uși incredibile. Conexiunile vin natural din încredere, iar educația devine mult mai valoroasă când o primești de la cineva în care ai încredere. Deci da – încrederea reciprocă ar fi „lipiciul” de care avem cea mai mare nevoie acum”, remarcă Bianca Solomon.

Bianca Solomon, realtor Noblea

Aceeași legătură dintre încredere și comunitate reiese și în activitatea Fundației Polisano, condusă de Cătălina Costache.

„Cred că fiecare om are un resort interior care îl poate face mai implicat. Când vorbim despre sănătatea copiilor, părinții sunt, firesc, foarte atenți. Iar acum, după 11 ani de activitate și numeroase cazuri rezolvate, oamenii știu că nu doar promitem, ci chiar facem.”

Încrederea comunității vine, spune ea, din consecvență și rezultate.

„Atunci când îți respecți promisiunile, sprijinul comunității vine natural. Dar este nevoie și de susținerea mass-media, pentru ca aceste exemple să inspire mai departe.”

Cătălina Costache, Director Executiv Polisano

Leadershipul feminin, echilibru, empatie și relații autentice

Pentru puțin context, potrivit raportului EIB Investment Survey 2025, România ocupă locul 6, cu o pondere de 40% a firmelor care au minimum 40% femei în funcții de conducere. Această poziție o plasează peste media UE, situată la doar 25%, și înaintea unor economii puternice precum Franța (26%), Germania (21%) sau Italia (20%).

Rezultatul reprezintă o poziționare solidă pentru România, care depășește nu doar media europeană, ci și numeroase țări din Europa Occidentală, sugerând o dinamică favorabilă în ceea ce privește accesul femeilor la poziții de leadership în companii.

Deși mediul de business a fost mult timp dominat de modele masculine de conducere, tot mai multe exemple arată că există și alte forme de leadership. Unele dintre ele se bazează mai puțin pe autoritate și mai mult pe empatie, relații și echilibru.

Pentru Anca Jurj, această formă de leadership este strâns legată de autenticitate. „Am ales să construiesc prin consecvență, autenticitate și încredere în drumul meu. Am decis să fiu eu însămi și să construiesc cu răbdare. Cred că feminitatea aduce o formă diferită de putere, una bazată pe echilibru, empatie și claritate.”

În timp, spune ea, oamenii nu urmează titluri, ci oameni în care au încredere. „În timp, oamenii nu urmează un titlu, ci un om în care au încredere. Iar încrederea se construiește prin prezență, implicare și sinceritate.”

În comunitatea antreprenorială, această formă de leadership creează spații în care oamenii se simt în siguranță să crească.

„Leadershipul feminin aduce echilibru, sensibilitate și o forță interioară aparte. Femeile conduc cu intuiție, cu grijă față de oameni și cu o capacitate naturală de a construi relații autentice.

Ele creează spații în care oamenii se simt în siguranță, înțeleși și apreciați. Există o eleganță în modul în care o femeie conduce, o atenție la detalii și o dorință sinceră de a construi pe termen lung.

Această energie aduce stabilitate și încredere, iar în comunitatea antreprenorială din Sibiu contribuie la formarea unor businessuri construite cu sens și responsabilitate.”

Bianca Solomon a trăit direct provocările de a se afirma într-un mediu dominat uneori de modele diferite de leadership.

„Onest? Da, au fost momente în care m-am simțit nevoită să vorbesc mai tare, să demonstrez mai mult, să fiu „mai dură” decât aș fi vrut să fiu. Dar nu cred că dificultatea vine neapărat din faptul că sunt femeie, ci mai degrabă din faptul că am ales un stil diferit: ascult mult, pun întrebări, vreau să înțeleg emoțional nevoia clientului, nu doar cifrele.”

În timp însă, a descoperit că autenticitatea funcționează mai bine decât adaptarea la un model care nu o reprezintă.

„La început unii poate percepeau blândețea ca pe o slăbiciune. Însă în timp, tocmai abordarea asta mi-a adus clienți loiali, recomandări din gură în gură și relații pe termen lung. Am învățat să nu mai încerc să mă „modelez” după un tipar masculin, ci să-mi asum cu mândrie felul meu feminin de a face business. Și da, funcționează – uneori chiar mai bine.”

Pentru ea, leadershipul feminin aduce o dimensiune umană în relațiile profesionale.

„Cred că aduce mai multă empatie în acțiune și o atenție reală la om. Leadershipul feminin tinde să creeze echipe și relații în care oamenii se simt văzuți și prețuiți, nu doar niște cifre într-un tabel. La nivel local, asta înseamnă că putem construi o comunitate mai caldă în jurul business-ului – clienții revin pentru că s-au simțit ascultați, colaborările apar mai natural, iar echipa (dacă ai una) se simte ca o familie mică, nu doar ca niște colegi.

Nu spun că bărbații nu pot face asta – mulți o fac minunat! Dar femeile aduc deseori o sensibilitate emoțională care transformă o simplă tranzacție într-o poveste frumoasă pentru toți cei implicați.”

Responsabilitatea invizibilă a liderilor

În spatele fiecărui proiect reușit există însă și o realitate mai puțin vizibilă: responsabilitatea. Pentru multe femei lider, această responsabilitate se manifestă adesea în tăcere.

Anca Jurj observă acest lucru frecvent în rândul antreprenoarelor. „Observ multă responsabilitate purtată în tăcere. Femeile lider duc pe umeri businessul, oamenii, echipa și dorința profundă de a crea stabilitate și siguranță pentru cei din jur. Se implică cu suflet și tratează fiecare decizie cu grijă și maturitate.”

În același timp, această implicare vine uneori cu sacrificii personale. „De multe ori, pun pe ultimul loc propriile nevoi. Uită să se oprească, să respire, să se asculte. Este o provocare pe care o înțeleg foarte bine, pentru că am trăit-o la rândul meu.”

Bianca Solomon vorbește despre presiunea de a gestiona simultan multiple roluri. „Cele mai dese sunt legate de echilibrul între „a face față” și „a nu te epuiza”. Multe dintre noi simțim presiunea să fim și antreprenoare de succes, și mame/părinți prezenți, și partenere bune, și să arătăm bine, și să ținem casa… toate deodată.”

În plus, antreprenoriatul vine cu propriile incertitudini. „În imobiliare (dar nu numai), veniturile pot fi oscilante, iar asta creează o anxietate constantă legată de „ce va fi luna viitoare?”

Chiar și așa, spune ea, fiecare pas înainte contează. „Dar am învățat să-mi dau voie să cer ajutor – fie că e o discuție sinceră cu o prietenă antreprenoare, fie că e delegarea unor task-uri. Și încerc să sărbătoresc și micile victorii, nu doar ținta mare.”

În domeniul filantropic, responsabilitatea capătă uneori o dimensiune emoțională extrem de puternică. Cătălina Costache vorbește despre întâlnirile cu familiile copiilor bolnavi.

„Probabil că ar trebui să fii puțin psihopat ca să nu te atingă deloc. Lucrez foarte mult cu medicii și le admir mecanismele de protecție emoțională. Eu sunt o fire foarte empatică, așa că nu reușesc să mă detașez complet.”

În primii ani ai fundației, aceste experiențe erau copleșitoare. „Stăteam cu părinții, ascultam, plângeam împreună cu ei, iar la finalul unei săptămâni de operații eram complet epuizate emoțional.”

În timp, organizația a găsit soluții pentru a sprijini atât părinții, cât și echipa. „Acum lucrăm cu Bianca Radu, alături de care implementăm un proiect la Spitalul de Pediatrie din Sibiu. Ea sprijină atât părinții, cât și cadrele medicale, pentru ca micii pacienți să coopereze la manevrele medicale fără a fi forțați. Sunt bune practici care schimbă radical experiența din spital.”

„Pe lângă componenta emoțională legată de cazuri, există și o presiune administrativă foarte mare, similară unei organizații for-profit. Suntem dependenți în proporție de peste 80% de sponsorizări din partea companiilor, iar incertitudinea fiscală creează permanent stres. De fiecare dată când apar schimbări legislative ne întrebăm dacă vom mai putea continua în același ritm”, mai subliniază Cătălina Costache, director executiv Polisano.

Curajul de a urma o chemare

Dincolo de responsabilități și provocări, toate cele trei povești au un element comun: curajul de a urma o direcție în care au crezut.

Pentru Bianca Solomon, acest curaj a însemnat să pornească propria agenție imobiliară. „Da, e adevărat, am făcut pasul ăsta destul de curajos – am pornit Noblea ca pe o extensie naturală a felului meu de a fi și de a lucra cu oamenii.”

După ani buni într-o organizație mare, a simțit nevoia unui spațiu mai personal. „După ani în care am crescut frumos în echipa Keller Williams și am învățat enorm, am simțit că vreau să creez un spațiu și mai personal, mai atent la emoțiile și poveștile din spatele fiecărei tranzacții.”

Decizia nu a fost lipsită de îndoieli. „Nu a fost ușor, a însemnat multe nopți de gândire, momente de îndoială, dar și o claritate interioară care spunea: „Bianca, tu poți face lucrurile altfel, cu și mai multă grijă și cu suflet.”

Astăzi, această alegere îi confirmă că a urmat drumul potrivit. „Când văd că un client îmi spune „mulțumesc că m-ai ascultat cu adevărat”, simt că am făcut alegerea potrivită.”

Povestea Cătălinei Costache a început diferit. După 14 ani petrecuți în Franța, unde lucrase în domeniul financiar, ea s-a întors în România fără să știe că va ajunge să conducă o organizație filantropică.

„La început am refuzat de mai multe ori, pentru că nu mă simțeam deloc pregătită, mai ales că eram complet deconectată de România. Între timp mă înscrisesem la doctorat la ULBS și eram hotărâtă să urmez o carieră universitară. Până la urmă am acceptat, oarecum cu jumătate de gură, crezând că voi fi doar o soluție temporară până când se va găsi cineva mai potrivit.”

În timp însă, implicarea a devenit o misiune.

„Misiunea era să duc mai departe visul fondatorului: să ne ocupăm de sănătatea copiilor, în special prin misiuni operatorii realizate împreună cu echipe medicale din mai multe țări europene, specialiști care veneau în România pentru a opera copii cu afecțiuni cardiace.

Probabil însă că domeniul filantropic te prinde. Veneam din corporație, ca mulți alți oameni care, de la o anumită vârstă, își caută sensul. Odată ce începi să vezi rezultatele muncii tale, devine greu să mai faci cale întoarsă.”

Primii ani au fost dificili. „Când spun că am fost singură, chiar am fost singură timp de șapte ani. Am lucrat doar cu voluntari și, deși aveam parteneriate, nu exista o echipă propriu-zisă. După acești șapte ani – spun uneori că viața are cicluri de șapte ani – lucrurile au început să se schimbe. Tocmai terminasem doctoratul, venise și al doilea băiat al meu pe lume, era pandemie, o perioadă plină de provocări.”

Dar treptat organizația a crescut, ajutată de comunitatea de business.

„Am intrat într-un program de mentorat dedicat femeilor, axat pe dezvoltare profesională și leadership. Eu căutam sprijin în zona de resurse umane, pentru că realizasem cât de greu este să crești o organizație de una singură, dar îmi era teamă să angajez pe cineva – de costuri, de responsabilitate, de riscul de a alege persoana nepotrivită și de a pierde tot ce construisem în șapte ani.

Prin acel program am depășit blocajul. Mentorul meu m-a însoțit inclusiv în procesul de recrutare, iar astfel a venit colega mea, Diana.”

Iar atunci a devenit clar că leadershipul înseamnă și capacitatea de a construi echipe. „Pentru că, într-adevăr, singur ajungi mai repede, dar împreună ajungi mai departe.”

„Astăzi văd nu doar organizația în sine – care rămâne una mică din punct de vedere al numărului de angajați – ci întreg ecosistemul din jur: comunități, cluburi de business, relații construite în timp. Toți acești oameni devin resurse care ne ajută să ducem organizația la un alt nivel.

De exemplu, cu ajutorul unui coleg dintr-un club de business am realizat prima campanie de fundraising în criptomonede din România, prin care am strâns peste 100.000 de euro în mai puțin de șase luni. Asta înseamnă să găsești oamenii potriviți alături de care poți scala impactul.”

Iar exemplele pozitive continuă: „Zilele acestea ajutăm un tânăr de 19 ani pe care l-am sprijinit și în 2018, când era copil și a fost operat pe inimă la Sibiu, cu ajutorul unei echipe din Anglia. Acum are nevoie de a doua intervenție și am decis să îl susținem în continuare, chiar dacă, în mod obișnuit, ajutăm doar copii. Este o continuitate firească.”

Comunitatea care se construiește prin implicare

Privite împreună, aceste povești arată că leadershipul feminin nu este doar despre succes individual. Este despre capacitatea de a construi contexte în care și alți oameni pot crește.

Anca Jurj transmite un mesaj simplu pentru tinerele care își doresc să devină lideri. „Primul pas este să se apropie de un mediu în care se simte în siguranță să învețe și să crească. Atunci când ești înconjurată de oameni care te înțeleg și care au trecut prin experiențe similare, începi să ai mai multă încredere în tine.

Este important să își ofere timp, să asculte, să observe și să învețe. Nimeni nu începe cu toate răspunsurile, iar fiecare pas, oricât de mic, contează.

Cred că totul începe în momentul în care o femeie își dă voie să creadă în ea și în drumul pe care îl poate construi.”

Bianca Solomon transmite la rândul ei un mesaj de solidaritate între femei. „Permiteți-vă să fiți și puternice, și blânde în același timp. Nu trebuie să alegeți. Nu trebuie să vă ascundeți lacrimile ca să păreți serioase, nu trebuie să vă micșorați ca să nu deranjați. Aveți voie să cereți ajutor, aveți voie să sărbătoriți victorii mici, aveți voie să vă odihniți fără să vă simțiți vinovate.”

Iar comunitatea se construiește atunci când oamenii se sprijină reciproc. „Hai să ne susținem una pe alta, să ne spunem adevărul cu dragoste și să construim împreună afaceri în care și noi, și oamenii din jurul nostru să se simtă acasă.”

În final, Cătălina Costache amintește că implicarea comunitară poate începe cu gesturi mici. „Femeile sunt deja foarte implicate – majoritatea donatorilor noștri persoane fizice sunt femei – așa că, înainte de orice, le spun mulțumesc.

Mesajul meu pentru toți este să își găsească acea cauză cu care rezonează și să se implice, indiferent cât de puțin pot oferi.”

Pentru că uneori un simplu gest poate avea un impact real. „Dacă nu au resurse financiare, pot face voluntariat. Dacă nu au timp, pot distribui o postare, pot susține un eveniment sau pot vorbi despre o inițiativă în care cred.”

Într-un oraș precum Sibiu, astfel de gesturi construiesc în timp o comunitate puternică. „Există foarte multe cauze frumoase în Sibiu, iar tot acest țesut ONG s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 11 ani. La Maratonul Sibiului sunt astăzi aproape 50 de cauze, față de aproximativ 15 când am participat prima dată.

Oferiți puțin din timpul, energia sau resursele voastre. Sunt convinsă că, într-o formă sau alta, implicarea se întoarce întotdeauna către voi,” arată Cătălina Costache.

Sibiu arată în fiecare zi că este o comunitate în care oamenii cresc împreună, în care proiectele prind viață și în care leadershipul nu înseamnă doar conducere, ci și grijă, empatie și responsabilitate față de ceilalți.

Articol publicat în ediția print din 5 martie 2026 în suplimentul Tribuna Financiară