📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰
Mihaela Popa este directorul Școlii Gimnaziale din comuna Tilișca și profesor în învățământ din anul 2001. Conduce unitatea de învățământ din 2019 și vorbește deschis despre parcursul său profesional, despre provocările unei școli din mediul rural și despre responsabilitatea de a oferi copiilor șanse egale la educație.
S-a născut în orașul Reghin, județul Mureș. Își amintește cu emoție momentele simple, dar pline de căldură, în care părinții i-au fost mereu alături, chiar și atunci când exigența lor i se părea greu de înțeles. Dincolo de reguli și disciplină, spune că a simțit întotdeauna o iubire sinceră și o grijă profundă, care au făcut-o să se simtă protejată și în siguranță. A intrat în învățământ în anul 2001, mai întâi ca profesor suplinitor, apoi ca titular, iar în prezent este directorul Școlii Gimnaziale Tilișca. Spune că alegerea profesiei a fost influențată decisiv de un profesor din facultate, care i-a văzut potențialul și a încurajat-o să urmeze drumul educației.
,,Pe vremea când frecventam școala generală și liceul, profesoarele mi se păreau cele mai elegante femei, bineînțeles, în opinia mea, și îmi plăcea mereu să le admir. Cu toate acestea, profesorul care mi-a marcat cu adevărat parcursul a fost un bărbat: profesorul meu de Fitotehnie din facultate. Acest om a văzut în mine ceva la care eu nici nu îndrăzneam să visez. La un examen mi-a spus: Domnișoara Mitrofan, nu te văd un foarte bun inginer, dar te văd un foarte, foarte bun profesor. Atunci m-am oprit și m-am întrebat dacă are dreptate. Astăzi, privind în urmă, îi mulțumesc din suflet pentru că a sădit în mintea mea un gând care mi-a schimbat destinul, iar acum știu cu certitudine că acest drum mi se potrivește perfect și mă împlinește pe deplin”, spune Mihaela Popa.
Întrebată ce i-ar spune astăzi copilului care a fost, Mihaela răspunde că i-ar transmite să aibă încredere în ea și să nu se teamă de drumurile care par grele: ,,I-aș spune să nu uite niciodată că Dumnezeu o călăuzește la fiecare pas și că nimic nu este întâmplător. Toate încercările și lacrimile vor avea un rost, iar într-o zi va înțelege că a fost mereu purtată de mâna Lui spre locul care i se potrivește”.
A predat și în mediul urban, la Liceul Tehnologic „Ioan Lupaș” Săliște, și spune că există diferențe între școala de la sat și cea de la oraș: ,,Am predat la Liceul Tehnologic „Ioan Lupaș” Săliște și, da, sunt unele diferențe. În mediul rural, școala este adesea mai mică, cu mai puțini elevi, iar relația dintre profesori, copii și părinți este mai apropiată, aproape ca într-o familie. În schimb, la oraș, școlile sunt mai mari, iar relațiile pot fi mai formale. În ceea ce privește dotările, acum nu mai există diferențe din acest punct de vedere între sat și oraș, deoarece și școlile rurale au fost dotate cu mobilier, echipamente IT, materiale educaționale și laboratoare de chimie prin proiectele PNRR, iar școala noastră și prin proiectul PNRAS. O diferență mai există la accesul mai facil al elevilor de la oraș la activități extracurriculare diverse și cursuri opționale. La sat, relația apropiată dintre profesori și elevi rămâne însă un mare avantaj”.
O comunitate mică dar legături puternice
Directoarea spune că școala din Tilișca este un loc în care elevii se simt încurajați și sprijiniți. Pentru ea, școala înseamnă nu doar lecții, ci și sprijin și formarea unor amintiri care rămân în timp.
,,Dacă până mai ieri principalele provocări ale unei școli din mediul rural erau legate, în primul rând, de resurse și infrastructură — uneori nu existau laboratoare sau dotările erau insuficiente, iar accesul la tehnologie era limitat — astăzi multe școli din mediul rural au resurse mai bune și acces la tehnologie modernă, laboratoare și materiale educative. Totuși, provocările rămân: distanțele mari până la școală pentru unii elevi, lipsa cadrelor didactice specializate la anumite materii, accesul mai limitat la activități extracurriculare sau culturale comparativ cu orașul și, nu în ultimul rând, abandonul școlar. Mulți copii se confruntă cu dificultăți materiale, iar tranziția către liceu este critică, mulți renunțând la studii din motive economice. Chiar și așa, școlile rurale rămân locuri calde, în care relațiile apropiate dintre profesori și elevi fac ca învățarea să fie mai personală și mai apropiată de fiecare copil”, adaugă directoarea.
,,A fi femeie într-o funcție de conducere în educație înseamnă, înainte de toate, responsabilitate și puterea de a influența în mod pozitiv destine”
Întrebată ce înseamnă pentru ea să fie femeie într-o funcție de conducere în educație, directoarea spune că acest rol înseamnă, înainte de toate, responsabilitate și puterea de a influența în mod pozitiv destine: ,,Cred că nimic nu este întâmplător și că fiecare rol pe care îl primim este, într-un fel, o chemare de a face bine acolo unde suntem așezați. Educația este un domeniu profund legat de formarea caracterelor, iar o femeie în poziție de conducere aduce adesea empatie, echilibru și o atenție deosebită față de nevoile fiecărui copil și cadru didactic. În același timp, înseamnă și o provocare. Uneori este nevoie să demonstrezi în plus că fermitatea poate merge mână în mână cu sensibilitatea, că deciziile pot fi luate cu hotărâre, dar și cu înțelegere. A conduce o instituție școlară presupune organizare, viziune și capacitatea de a gestiona situații dificile, iar aceste calități nu țin de gen, ci de caracter și pregătire. Ca femeie, încerc să conduc cu fermitate, dar și cu blândețe, cu dreptate, dar și cu iertare. Valorile creștine, respectul pentru aproapele, răbdarea, înțelegerea și dragostea față de copii sunt reperele după care mă ghidez în deciziile pe care le iau. Pentru mine, această funcție este și o formă de exemplu. Fetele din școală trebuie să vadă că pot aspira la orice poziție, că pot avea voce, inițiativă și curaj. În același timp, este o oportunitate de a construi un climat bazat pe colaborare, respect și încredere”.
,,Sunt momente în care merg acasă cu gândurile încărcate, cu griji și situații nerezolvate”
Îmbinarea vieții profesionale cu cea personală nu este deloc ușoară, mai ales într-o funcție de conducere. De multe ori, responsabilitățile nu se opresc la finalul programului, iar problemele școlii o însoțesc și acasă.
Mihaela, alături de tatăl și fiica ei
,,Pot spune, cu regret, că au existat momente importante din viața copilului meu la care nu am putut fi prezentă așa cum mi-aș fi dorit: de exemplu, nu am reușit nici măcar o dată să o aștept la ieșirea de la examenul de bacalaureat. Nu am concediu la fel ca ceilalți profesori, iar perioadele în care ceilalți se pot bucura de mai mult timp în familie sunt, pentru mine, adesea perioade de responsabilitate administrativă. Sunt momente în care merg acasă cu gândurile încărcate, cu griji și situații nerezolvate, iar acest lucru nu este ușor nici pentru mine, nici pentru cei dragi. Funcția de conducere presupune decizii, presiune și, uneori, renunțări personale. Cu toate acestea, încerc să păstrez un echilibru prin organizare, prin sprijinul familiei și prin credința că ceea ce fac are un rost. Familia mea a înțeles mereu că munca mea nu este doar un serviciu, ci o responsabilitate față de copii și comunitate, iar acest sprijin înseamnă enorm. La final, rămâne satisfacția lucrului bine făcut. Rămâne bucuria rezultatelor elevilor, a proiectelor duse la capăt, a obstacolelor depășite. Și poate că nu am fost prezentă la fiecare moment important, dar știu că am încercat să ofer copilului meu un alt exemplu: acela al implicării, al seriozității și al dedicării. Îmbinarea nu este perfectă, este un efort continuu, dar este susținută de dragoste, credință și de convingerea că munca făcută cu responsabilitate și suflet aduce, în timp, roade frumoase, atât în familie, cât și în comunitate”, adaugă directoarea școlii.
Școala din Tilișca, la standarde comparabile cu mediul urban
Spune că, încă de la începutul mandatului, și-a propus să creeze condiții de studiu echivalente cu cele din mediul urban, astfel încât fiecare elev să aibă șansa de a se dezvolta la adevăratul său potențial. În această perioadă, a adus primul proiect ERASMUS în școală și a accesat un proiect PNRAS, prin care a fost amenajat un smart lab modern. Tot prin acest proiect au fost achiziționate materiale educaționale, au fost organizate activități remediale pentru elevii cu dificultăți și numeroase activități extracurriculare, precum excursii și dansuri populare. Elevii implicați au beneficiat și de sprijin alimentar.
De asemenea, a întocmit cererea de finanțare pentru proiectul PNRR, prin care Primăria Comunei Tilișca a dotat școala cu mobilier modern, echipamente IT, materiale educaționale și un laborator de chimie complet. Anul trecut a fost reabilitată energetic și Grădinița cu program normal din localitate. Astăzi, afirmă că unitatea de învățământ poate concura, din punct de vedere al dotărilor și oportunităților oferite, atât cu școlile urbane, cât și cu alte școli din mediul rural.
,,Sprijinul părinților și al comunității locale este inima unei școli, iar în școala noastră acesta se vede în fiecare zi. Putem spune că majoritatea părinților răspund mereu prezent la toate solicitările noastre. Un exemplu pe care îl menționez este faptul că părinții ne-au susținut în decizia de a interzice telefoanele mobile la școală, fiind de acord că, în timpul pauzelor, copiii trebuie să se recreeze, să meargă la baie sau să mănânce, nu să stea pe telefon. Când părinții sunt alături, ascultă, încurajează și se implică, iar comunitatea susține fiecare pas al copiilor, școala devine mai mult decât un loc de învățare – devine un spațiu în care elevii simt că aparțin și că fiecare efort al lor contează. Chiar și dintr-un sat mic, poți avea visuri mărețe, poți învăța lucruri importante, poți descoperi lumea și poți ajunge să realizezi lucruri minunate. Fiecare obstacol poate fi depășit dacă nu îți pierzi curajul și încrederea, iar cu Dumnezeu alături, orice vis devine posibil.”, mărturisește Mihaela Popa.
Credința și copiii, sursele ei de energie zilnică
Tinerelor care își doresc o carieră în învățământ le transmite, din suflet, să aleagă acest drum doar dacă îl simt ca pe mai mult decât o profesie, dacă îl percep ca pe o chemare. Spune că, în educație, mai ales astăzi, nu vii doar să predai lecții, ci să asculți, să încurajezi și să ridici un copil atunci când nimeni altcineva nu o face. Vor exista zile grele, cu oboseală, îndoieli și sentimentul că nu au făcut destul. Vor fi și momente în care poate nu vor fi înțelese sau apreciate pe măsura efortului depus, dar, cu răbdare și credință, roadele apar, uneori în tăcere.
Le sfătuiește să nu își piardă blândețea, dar nici fermitatea. Să fie bine pregătite, să învețe continuu, însă să nu uite că, înainte de manuale și planificări, în fața lor stau suflete. Să își păstreze autenticitatea și să nu încerce să fie altceva decât sunt.
,,Ceea ce îmi dă energie și motivație în fiecare zi este, înainte de toate, credința că nimic nu este întâmplător și că fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. În momentele de oboseală sau îndoială, îmi găsesc liniștea în rugăciune. Acolo îmi așez gândurile, îmi recapăt echilibrul și puterea de a merge mai departe. Mă motivează copiii, privirea lor curată, progresul lor, chiar și pașii mici înainte. Mă motivează ideea că, prin ceea ce fac, pot influența un destin, pot aduce lumină într-un suflet care poate nu primește suficient sprijin acasă. Cred că fiecare copil este o responsabilitate, dar și o binecuvântare. Îmi dă energie și familia mea, chiar și atunci când timpul nu este întotdeauna cât mi-aș dori. Dragostea și înțelegerea lor sunt sprijinul meu tăcut. Și, poate cel mai mult, mă motivează convingerea că munca făcută cu onestitate și credință nu rămâne fără rod. Dumnezeu nu ne cere să fim perfecți, ci statornici și sinceri în ceea ce facem. Iar această credință îmi dă puterea să încep fiecare dimineață cu speranță și să închei fiecare zi cu recunoștință”, adaugă în încheiere Mihaela Popa.
Ștefania VESA
Sursa foto: Arhiva personală Mihaela Popa
Ștefania VESA
Ovidiu BOICA
Vlad IGNAT
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Nekta Ioana DEDU
Cosmin PAL
Nekta Ioana DEDU
Ștefania VESA
Dominique BOICA
Ștefania VESA
Blablauri…