Lecția de omenie: Rareș Gavriloaia, asistentul medical care crede în puterea gesturilor simple

Familia îl îndruma spre o carieră în inginerie, informatică sau IT. Rareș Gavriloaia a simțit, însă, că aceste domenii nu-l reprezintă. Astăzi, este asistent medical la Serviciul de Ambulanță Sibiu și inițiatorul campaniei „O zi pentru oameni”, prin care oferă sprijin medical și emoțional persoanelor aflate în suferință sau singurătate.

În căutarea unui drum care să-i aducă împlinire, Rareș a decis să urmeze o școală postliceală sanitară: „Am zis să încerc, pentru că nu oricine poate face față unor situații critice”, povestește el.

Perioada de practică i-a schimbat complet perspectiva. Rareș a descoperit că medicina nu înseamnă doar tratarea bolilor, ci și sprijinirea oamenilor în cele mai dificile momente. „Am ales să continui pentru că a început să crească pasiunea pentru acest domeniu. Această pasiune și dorința de a aprofunda medicina au devenit motorul meu”, spune el.

În 2010, a început cursurile școlii postliceale, iar în paralel, între 2010 și 2013, a fost voluntar la Serviciul Județean de Ambulanță Sibiu. La doar o lună după absolvire, s-a ivit un post la Ambulanță. A susținut examenul și a fost admis.

De-a lungul timpului, Rareș a acumulat experiență și în Secția de Terapie Intensivă și Anestezie, dar și în Secția de Urologie a Spitalului Județean Sibiu. „A fost o etapă plină de informații și experiențe. Am văzut multe cazuri postoperatorii și am înțeles că, dincolo de teorie, trebuie să pui suflet și să ai credință. Fără aceste lucruri, nu poți merge departe”.

Anul acesta, Rareș a început să posteze pe rețelele de socializare filmulețe educative despre domeniul medical. Reacțiile nu au întârziat să apară: aprecierile și numărul urmăritorilor au crescut constant și au depășit câteva mii – semn că oamenii sunt dornici să afle mai multe despre ce înseamnă cu adevărat munca unui asistent medical.

„Nu mi-a fost ușor, pentru că nu sunt o persoană obișnuită cu camera, deși am fost dansator la Ceata Junilor și la Ansamblul Profesionist Cindrelul-Junilor, timp de 12 ani. Totuși, medicina mi-a adus o satisfacție mai profundă, fiindcă știu că pot fi de ajutor celor din jur”.

Singurătatea – o rană nevăzută, tot mai des întâlnită

Pentru Rareș Gavriloaia, empatia este esența profesiei de asistent medical. Zi de zi, trece pragul multor case și spune că uneori urgența nu este una medicală, ci sufletească. „De multe ori, îți dai seama că oamenii nu sună la 112 pentru că se simt rău fizic, ci pentru că sunt singuri. Au nevoie de cineva care să-i asculte, să-i întrebe cum se simt, să le audă povestea”, mărturisește el.

Rareș spune că un simplu gest – câteva minute de atenție – poate însemna enorm pentru cei aflați în suferință. „Dacă am sta doar o jumătate de oră pe zi să vorbim cu cei singuri, ar conta enorm. Mulți încep să plângă doar când îi întrebi sincer cum se simt. Au sufletul plin de durere și au nevoie să se descarce. Înveți, în timp, să asculți fără să te pierzi în emoțiile lor, dar nu e ușor”.

Chiar dacă experiența l-a învățat să se protejeze emoțional, Rareș recunoaște că gândurile de la muncă nu rămân în vestiar. „Când se termină tura, plec acasă cu tot ce am trăit în acea zi. Încerc însă să nu duc povara și asupra familiei. Soția mea este și ea asistent medical, iar asta ne ajută să ne înțelegem mai bine. Vorbim, ne sprijinim, dar avem grijă ca problemele de la muncă să nu ne umple casa de tristețe”.

Rareș își amintește și astăzi prima intervenție la Ambulanță – un moment care i-a rămas adânc întipărit în minte. „Prima mea misiune a fost în Slimnic, la un pacient febril, diagnosticat cu o boală incurabilă. Nu era o urgență majoră, dar m-a impresionat profund. Atunci am învățat că trebuie să tratezi fiecare om cu aceeași grijă, indiferent dacă-i vorba de o simplă febră sau de un accident grav. Toți merită respect și atenție”.

De-a lungul timpului, Rareș a învățat și cum să privească altfel cazurile dificile. „Sunt situații în care pacientul nu vorbește el, ci boala prin el. Poate te înjură sau te jignește, dar ca om din sistemul medical trebuie să înțelegi că nu este despre tine. Este despre suferința lui”.

Empatia, cel mai puternic tratament

În munca de zi cu zi, Rareș Gavriloaia se confruntă cu o varietate de oameni și situații – unele pline de recunoștință, altele tensionate. Chiar și atunci când se lovește de reacții agresive sau atitudini ostile, Rareș alege să vadă dincolo de cuvinte. „Ca personal medical, trebuie să ne adaptăm. E adevărat, stresul e mare, iar fluxul de pacienți este continuu, dar cred că trebuie să ne pliem după fiecare om și să încercăm să înțelegem povestea din spatele furiei”.

Pentru Rareș, fiecare reacție – oricât de dură ar părea – ascunde o durere. „Fiecare om are o experiență, o rană, o poveste proprie. Uneori spunem că nu mai avem timp, dar timpul ni-l facem noi. Și cred că există loc pentru fiecare, chiar dacă uneori asta cere răbdare”.

Superputerea unui asistent medical: credința

Pentru Rareș Gavriloaia, credința este mai mult decât o trăire interioară – este forța care îl ghidează în fiecare zi, în viața personală și în cea profesională. A crescut într-o familie care i-a insuflat respectul față de rugăciune și față de valorile simple, dar profunde.

„Am fost învățat de mic să spun o rugăciune în fiecare seară, iar acest obicei mi-a rămas și acum. Nu merg des la biserică, dar îl învăț pe copilul meu să aibă credință, să îngenuncheze seara la marginea patului și să spună o rugăciune. Sufletul, pe parcursul zilei, se poate încărca, iar rugăciunea îl curăță. La mine totul începe cu o mică cruce – când ies din casă sau când mă întorc acasă”.

De-a lungul anilor, a simțit de multe ori că în munca sa nu este niciodată singur. „Am trăit momente în care am simțit clar prezența lui Dumnezeu în intervențiile mele”, spune el.

Un astfel de moment i-a rămas adânc întipărit în minte. „Îmi aduc aminte de o gravidă pe care am preluat-o din Jina. Copilul era deja în expulzie, iar noi, ca asistenți medicali, avem datoria să fim alături de mamă pe tot parcursul nașterii și să ne asigurăm că totul decurge în siguranță. La prima verificare nu am simțit nimic neobișnuit, dar apoi ceva – un sentiment greu de descris – m-a făcut să verific încă o dată. Am descoperit atunci că bebelușul avea cordonul ombilical înfășurat de două ori în jurul gâtului. În acele momente îți dai seama că există o forță mai presus de tine, care te ghidează”.

După fiecare intervenție, Rareș își face timp să reflecteze și să înțeleagă de ce s-au întâmplat lucrurile într-un anumit fel. „Îmi dau seama că totul are un rost și că nimic nu este întâmplător. Credința m-a ajutat să rămân echilibrat și să-mi păstrez valorile pe care mi le-au transmis părinții”.

Pe lângă activitatea de la Serviciul de Ambulanță, își dedică o parte din timp educației medicale a comunității. Postează zilnic filmulețe informative, prin care explică pe înțelesul tuturor situații medicale, și oferă sfaturi practice și încurajări celor care îl urmăresc.

Cu o modestie firească, Rareș recunoaște că, deși lucrează zilnic alături de medici și pacienți, nu este tocmai un pacient curajos: „Nu-mi place deloc când sunt eu în postura de pacient. Mi-e frică de injecții, de branule… când merg la medic, mi-e teamă”.

O zi pentru oameni… cu oameni

În octombrie, Rareș Gavriloaia a lansat o campanie menită să aducă alinare celor aflați în suferință: „O zi pentru oameni”. Prin acest proiect, urmărește să ofere nu doar îngrijire medicală, ci și sprijin emoțional prin comunicare și apropiere sinceră.

„Nu suntem singuri pe Pământ și putem face mult bine, pentru că este foarte simplu. Când gesturile pleacă din suflet, rezultatele sunt minunate. Până acum am vizitat opt persoane cu diverse afecțiuni, dar am fost și la o doamnă care, pur și simplu, voia să discute cu cineva, fără să fie vorba de un caz medical. Această experiență mă învață să fiu mai aproape de oameni și dedic tot mai mult timp campaniei”.

Inițiativa a fost primită cu entuziasm de comunitate, iar Rareș primește zilnic mesaje de susținere și din alte județe, de la oameni care își doresc să se implice. A observat că oamenii sunt dornici să ajute și și-ar dori ca această campanie să nu rămână doar în Sibiu, ci să se extindă și în alte orașe. În viitorul apropiat, vrea să dezvolte proiectul, „pentru că este un proiect cu adevărat pentru oameni”.

Foto: Răzvan Negru