Butonul de panică și regula de 40%: cum vede Roxana Geangu noua disciplină financiară

Economia românească pare că și-a apăsat singură „butonul de panică”. Roxana Geangu, fondatoarea GNG Business Controller, vorbește despre echilibru, cifre și claritate. Într-un ecosistem sufocat de schimbări fiscale și lipsă de predictibilitate, ea vede nu doar riscuri, ci o oportunitate de recalibrare: momentul în care antreprenorii învață să-și cunoască cifrele, să digitalizeze procesele și să construiască pe baze reale.

Pentru Roxana Geangu, sănătatea financiară nu înseamnă conturi pline, ci rulaj constant și disciplină operațională. În biroul ei, contabilitatea a depășit de mult registrul cu facturi – a devenit un instrument de strategie, educație și încredere.

Iar despre viitorul profesiei contabile, Roxana vorbește cu optimism lucid: AI-ul nu va înlocui oamenii, ci îi va face mai buni. Pentru antreprenorii care își controlează cifrele, nicio criză nu mai e un șoc, ci doar o etapă firească dintr-o curbă de creștere. Citește despre creativitatea contabililor în interviul marca Tribuna Financiară.

Roxana Geangu: „Predictibilitatea e mai valoroasă decât orice facilitate fiscală”

Cum se vede, din perspectiva dumneavoastră, situația financiară a companiilor din România în acest an? Am avut un an electoral prelungit, multe măsuri fiscal-bugetare și schimbări la nivelul companiilor. Cum percepeți funcționarea ecosistemului antreprenorial acum?

Roxana Geangu, fondatoare GNG Business Controller: E ca și cum s-a apăsat butonul de panică: mulți stagnează și sunt speriați de ce urmează. Partea bună este că economia are nevoie, după perioade de creștere, de o etapă de recalibrare: mai multă atenție la cheltuieli și încasări. Economia e ciclică – sus, jos – nu linie dreaptă.

Observ că, deși există teamă, ciclul general rămâne ascendent: nu atingi același nivel ca data trecută, ci mereu pe o treaptă superioară. De aceea nu mai e șocul din 2008; acum suntem mult mai atenți. De aproape doi ani se tot vorbește despre „vine criza”, iar această așteptare permanentă blochează deciziile. Ar fi sănătos să lăsăm corecția să se întâmple, apoi să ne reinventăm. Deci, suntem într-o perioadă de stagnare, și parcă am descoperit butonul de panică pe care-l apăsăm continuu.

Cei care își controlează cifrele, care au un control meticulos asupra business-ului simt mai puțin turbulența. Pentru cei cu rezerve, acum apar oportunități: când unii renunță sau intră în insolvență, rămân pe piață cei mai buni, cei mai rezilienți. Din păcate, pot dispărea și firme bune, dar care poate că nu știu să-și conducă business-ul într-o perioadă dificilă – poate că mai au de învățat.

Ce îi preocupă cel mai mult pe antreprenori în acest moment: presiunea pe costuri, digitalizarea accelerată, noile reglementări?

R.G.: Predictibilitatea și avalanșa de reglementări. Ca profesionist, cred că-i cel mai mare stres al nostru. Sunt atâtea modificări într-o perioadă foarte scurtă de timp. Acum 15 ani răspundeam la oricare 10 întrebări despre fiscalitate pe loc. Astăzi, nu mai pot, fără să verific legea. Chiar dacă ai „lucrat” pe o speță 3, 6 luni, nu poți spune că poți replica soluția aia pentru că deja s-a schimbat legislația. Antreprenorii află noutățile din presă înainte să apară textele oficiale și vin la noi cu anxietate. Noi trimitem newslettere, explicăm efectele (de exemplu, pe impozitul pe dividende), dar e greu să construiești planuri când regulile se schimbă continuu.

La capitolul digitalizare, încercăm noi să-i forțăm să adopte tehnologii și soluții digitale. Mulți ar vrea să rămână în zona comodă, dar tehnologia îi ajută enorm. Dar nu nevoia de digitalizare îi sperie pe antreprenori, ci, mai degrabă, lipsa de predictibilitate fiscală, neclaritatea legislativă. Întrebările lor sunt: angajez sau nu angajez, cresc sau nu cresc?

Când se schimbă o lege, să se facă schimbarea peste 5 ani. Astfel, antreprenorii au timp să mă redreseze, au timp să se gândească dacă închid sau nu.

Dar deficitul bugetar e acum.

R.G.: Da, e acum. Tocmai de asta e acum, pentru că nu s-au luat deciziile dinainte. Au fost niște oameni care nu s-au uitat pe cifre.

Cum s-a schimbat cererea pentru servicii de planificare financiară în ultimii ani? Se vede o maturizare a pieței?

R.G.: Da. Dacă înainte unii clienți nu știau să ceară o balanță, acum cer P&L, cashflow, indicatori. Clienții noi îi introducem direct în sisteme digitalizate, cu P&L și cashflow la zi. Am preluat multe companii tocmai pentru că nu primeau rapoarte relevante sau nu erau digitalizați foștii contabili. Practic, suntem și un instrument de digitalizare.

În ultimul an, compania noastră crescut foarte mult, cu clienți care vor să treacă la alt nivel, care vor să-și îmbunătățească modul de a conduce business-ul – nu căutau un preț mai mic pentru serviciile de contabilitate, ci pentru servicii mai complexe. Avem clienți foarte faini, care vor să crească și să evolueze.

Roxana Geangu, fondator GNG Business Controller

În privința planificării financiare și a investițiilor – pentru persoane fizice și juridice – cum ar trebui gândite deciziile într-o perioadă de instabilitate?

R.G.: Pentru mine, companiile mari nu sunt acelea care au conturile pline, ci cele care au un rulaj mare. Eu definesc sănătatea financiară prin rulaj mare, nu prin bani blocați în cont. Când îți merge bine, ia-ți din timp o linie de credit, ca să te pregătești pentru ce urmează.

Spre exemplu, la conferința pe care am orgnizat-o, le-am povestit participanților de regula de 40%. Recomand „regula de 40%” la încasări: 20% pentru taxe, 10% rezerve, 10% pentru tine. Dacă nu poți pune măcar 10% deoparte, ai o problemă de model de business. Recomand clienților să economisească lună de lună.

Iarăși, important, e să diversifice portofoliul de investiții. Un salariu mare din care, ulterior, rezultă o pensie nu e suficient. Toată lumea a realizat că o să fie probleme cu pensia pe termen lung. Și atunci, antreprenorii caută opțiuni pentru a investi. Pensia privată este una, apoi faci o investiție imobiliară (chiar și cu credit), expuneri mici și recurente pe instrumente financiare (acțiuni/crypto în sume mici, pentru a înțelege piața). Ideea e ca banii să lucreze pentru tine, nu invers. Educația financiară contează mai mult decât sumele mari ocazionale.

Care este reacția clienților la această disciplină a economisirii și investițiilor?

R.G.: La început spun că „n-au bani nici de facturi”, deci nu pot investi. Dar când învață să pună sume mici deoparte lunar, prind gustul și devin interesați. Antreprenorii au ajuns să creadă că muncesc doar ca să plătească taxele la stat, și-au făcut firmă ca să fie sclavii sistemului. După ce învață cum să plătească taxele la stat, că și în cazul ăsta e o performanță să reușești să-ți plătești taxele la timp, învață și cum să investească capitalul rămas.

Sunt câteva reguli simple: să fii productiv, eficient, să pui deoparte când trebuie.

Îi ajut și prin discipline operaționale: urmărești încasările la fel de atent ca vânzările, calculezi corect prețurile (inclusiv taxe) și îți creezi obiceiul de a investi – asta schimbă mentalitatea de la „supraviețuire” la „creștere”.

Noi lucram cu facturi digitale înainte să apară e-Factura. Contabilul care făcea balanța în metoda clasică o să dispară. Noul contabil trebuie să îndrume antreprenorul în tot procesul acesta de automatizare și digitalizare, să-i arate cum funcționează un soft, ce informații poate urmări într-un dashboard.

Ați menționat creditele: cum abordați relația firmelor cu băncile, având în vedere că băncile își deschid seiful doar când au certitudinea surselor de venituri și predictibilitatea plăților? În timp ce companiile au nevoie de credite și în momentele în care indicatorii nu sunt pe verde.

R.G.: Cea mai importantă relație pe care un contabil trebuie să o cultive e cea cu banca. Atunci poate să-și ajute și clienții.

Creditul și relația cu banca se construiesc când îți merge bine, chiar dacă nu ai nevoie imediată de bani. Nicio bancă nu-ți dă bani, dacă pare că îi pierzi a doua zi, dacă nu produci cu ei. Eu înțeleg poziția băncii, de cele mai multe ori, însă, cu timpul îți poți construi o relație cu banca. Dacă le împărtășești din vreme, chiar cu un an înainte, planurile pe care le are compania, șansele cresc la 100% să obții finanțarea.

Trebuie să înțelegem și faptul că banca nu e consultant. Clientul trebuie să meargă cu un contabil sau cu un broker la negociere.

Rolul nostru e și de intermediere: discutăm cu banca ce indicatori sunt necesari, trimitem balanțe către mai multe bănci, vedem rapid unde există apetit, apoi negociem. E greu să negociezi când ești cu spatele la zid. În situația în care un client nou vine la mine și-mi spune că vrea un credit pentru un proiect, e momentul în care-i spun că trebuie întâi să ne cunoaștem, să analizez proiectul și să văd dacă pot avea încredere în proiectul respectiv. Reputația și comportamentul de plată al firmei contează la fel de mult ca cifrele.

Și nu este bine ca o firmă să se îndatoreze mai repede decât trebuie. Pe altă parte, în cazul unor firme, nici eu nu recomand să acceseze fonduri europene. Întâi îi întreb ce bani au în cont. Vrei să iei 200.000 €? Ai fondurile astea? Doar atunci depunem dosarul pentru fonduri europene. Deci, zicala ban la ban trage e lege. Dar de ce? Pentru că atunci când iei fonduri europene sau când obții un credit, firma trebuie să dețină banii pentru a efectua plățile lunar sau să ai cofinanțarea. Dacă nu îi ai, te blochezi.

Multe firme mici și mijlocii, cum sunt majoritatea clienților noștri, nici nu-și permit credite sau fonduri europene, dar ei sunt cei care au nevoie mai mare de siguranță. Și atunci ei trebuie să aibă o imagine financiară bună, vânzări bune, încasări bune, active cumpărate.

Ar trebui statul să intervină mai mult, cu un fond de garantare, pentru a facilita creditarea?

R.G.: Au existat multe scheme de garanții și subvenții. Însă mereu beneficiază de aceste instrumente financiare doar unii. Astfel, se creează concurență neloială: cine accesează astfel de bani poate practica prețuri care distorsionează piața. Sprijinul de stat ajută unele companii, dar le defavorizează pe toate celelalte. Produsele sau serviciile din anumite sectoare care sunt subvenționate nu mai sunt competitive. Trebuie să funcționeze organic, după principiul cerere și ofertă. În general, cred în piață și în reguli simple, nu în suprasubvenționare.

Cel mai mare ajutor de la stat ar fi simplificarea fiscală și predictibilitatea: eliminarea TVA, mai puține taxe, reguli mai clare și stabile pe câțiva ani. Așa și colectarea ar crește, prin simplitate, nu prin complicații.

În SUA nu există TVA, este doar sales tax. Atunci, statul colecta automat la vânzarea finală către consumator. Nu mai trebuie să ții cont de cheltuieli deductibile, nedeductibile. Nu mai e nevoie de atâtea verificări, de atâția oameni la Finanțe. Ai o singură taxă simplă. Codul fiscal este atât de complex și de stufos, încât e imposibil să rămână neschimbat mai mult de 1 an de zile, pentru că se identifică erori sau subterfugii în piață.

Au fost unele modificări care sunt chiar utile și au corectat anumite reglementări, pentru că în piață se impunea.

Roxana Geangu, fondator GNG Business Controller

Lucrați mult cu IMM-uri. Ați observat o trecere de la raportare reactivă la una predictivă, bazată pe date?

R.G.: Îți răspund printr-un exemplu. La conferința pe care am organizat-o, firmele prezente în sală, aveau o cifră de afaceri de 67 milioane de euro în 2024 și au plătit taxe de-a lungul activității în valoare de 46 de milioane de euro. Iar ce este interesant e faptul că doar 1% aveau datorii.

Da, când dăm acces antreprenorilor în timp real la datele lor ăsta e efectul. Devin mai educați financiar, mai responsabili. Unii dintre clienții mei îmi solicită calculul pe taxe mai devreme, ca să aibă timp să plătească.

La început, antreprenorii evită să intre în cifre, spun că „au oameni”. Dar un business sănătos cere antreprenori care își cunosc cifrele înainte să le confirmăm noi: vânzări, încasări, taxe estimate. Contabilul nu trebuie să țină locul antreprenorului; trebuie să fie partener și ghid, nu pilot automat.

Se vorbește mult despre audit continuu, AI și analize de date în timp real. Adoptă firmele din România astfel de practici, în special IMM-urile? Și fac trecerea la un audit strategic?

R.G.: Ăsta ar fi următorul pas. Încă timid, dar într-acolo mergem. AI și automatizările pot verifica pașii din procese, pot alimenta calendare și dashboard-uri cu statusuri reale, fără input manual obositor. Eu folosesc AI zilnic: nu e perfect, dar, corect instruit, aduce claritate rapid. Viitorul e un mix: oameni plus AI, fiecare angajat având propriul „AI asistent” antrenat pe specificul lui. Dar chiar și acum avem superputerea asta, de a lucra mai eficient, mai repede și cu mai puține erori.

Cum vă afectează SAF-T, extinderea e-Factura și noile criterii de mărime pentru entități?

R.G.: Suntem asaltați de verificări și corelații automate; uneori pentru lucruri minore. Au descoperit butoanele potrivite să ne verifice pe toți. Văd măsurile astea cumva împotriva antreprenoriatului.

Dacă instrumentele sunt folosite pentru a informa și a corecta, e un pas bun spre transparență. Dacă devin doar pârghii de sancționare, sufocă antreprenoriatul.

Am observat totuși și un lucru bun, și anume deschiderea mai mare din partea ANAF la dialog. Important e să înțelegem că nu toate neconcordanțele sunt „furt”: deseori sunt particularități de business sau întârzieri de raportare. Avem nevoie de reguli simple: orice cheltuială care produce venituri ar trebui tratată coerent.

Acum au acces la contabilitatea noastră și verifică toate firmele care au făcut achiziții de la un mare retailer. Însă cheltuielile sunt deductibile. E bine că există o transparență mai mare. Dar când controalele sunt folosite în exces mai degrabă dăunează.

Compania dumneavoastră a crescut și a lansat proiecte conexe, de exemplu StomaLink și BeautyLink. Ce a determinat diversificarea?

R.G.: BeautyLink și StomaLink au venit din nevoia de schimbare. Le-am lansat tocmai pentru că oamenii care sunt în zona gri, adică nu își cunosc foarte bine business-ul, nu au sisteme complexe de urmărire a cifrei de afaceri, un program de programări. Am vrut să educăm lumea să treacă de la programările pe hârtie și nefiscalizate la programări automate și cu o fiscalizare din ce în ce mai mare.

Prin acele aplicații, am putut să dăm ceea ce știm din contabilitate și economie către mai mulți utilizatori, nu doar către clienții direcți.

Cum vedeți viitorul profesiei contabile și al planificării financiare în următorii cinci ani?

R.G.: Îl văd în tandem cu AI. Fiecare om dintr-o firmă de contabilitate ar trebui să aibă propriul AI asistiv, antrenat pe munca lui. AI nu înlocuiește creativitatea și judecata: le amplifică. Contabilitatea operațională se va automatiza, iar valoarea se mută pe interpretare, scenarii, strategie și educație financiară pentru clienți.

De câtă creativitate poate da dovadă un contabil, contrar stereotipiei?

R.G.: Multă, depinde de persoană. La GNG, creativitatea înseamnă să construiești sisteme, să explici pe înțelesul tuturor, să găsești soluții simple la probleme complicate și să pui datele la lucru pentru decizii mai bune.

Interviu publicat în ediția print din 23 octombrie 2025 în suplimentul Tribuna Financiară