Moașă la Sibiu: „Un stadion de bebeluși de-a lungul carierei”. Meseria de acum 300 de ani și provocările prezentului

La Sibiu, meseria de moașă are o istorie documentată de peste trei secole. Considerată cea mai veche profesie medicală, astăzi nu mai este întâlnită atât de des, cu toate că multe viitoare mame apelează la cursuri de pregătire pentru naștere, inclusiv online.

Sibiul a fost pionier în formarea și dezvoltarea acestei meserii, aici funcționând una dintre primele școli de moașe din Transilvania. Moașele au rolul de a însoți viitorii părinți în timpul sarcinii, sunt alături de aceștia la naștere și în perioada imediat următoare, oferind asistență medicală pentru monitorizarea sarcinii, asistarea nașterii, supravegherea proaspetei mame și a nou-născutului, dar și educație pre- și postnatală.

Arta moșitului la Sibiu

Preotul și învățătorul erau personajele principale ale fiecărui sat, oameni de bază, „cu carte”, la care se apela oricând. Lor li se adăuga moașa. Nu existau două în același sat, ci doar una, care se împărțea cum putea între gravide, disponibilă la orice oră și în orice loc. Astăzi, moașele nu mai sunt întâlnite la sate, ci doar în spitale și adesea nu sub titulatura de „moașă”, ci de asistent.

Primele mențiuni despre moașe instruite apar la Brașov, în 1541, și la Bistrița, în 1583. Dacă la Cluj, în 1775, se înființa Liceul Regesc Medico-Chirurgical, prima unitate oficială de învățământ pentru moașe, Sibiul se distinge ca un pionier în domeniu cu doi ani înainte, având un Institut de Moașe și devenind, astfel, un reper medical al Transilvaniei.

Potrivit patrimoniu.sibiu.ro, încă din 1754, medicul Johann Michael Hoffinger oferea instruire moașelor. Aceeași sursă îl numește și pe Michael Blassius drept profesor la școala de moașe, pe care a și înființat-o în 1773. Așadar, de remarcat: doi bărbați!

„Istoricul Școlii de moașe și al maternității din Sibiu” (1962) arată că orașul a fost unul dintre puținele locuri unde femeile aveau posibilitatea să se pregătească pentru această profesie. După moartea lui Michael Blassius, în 1775, la Sibiu a venit chirurgul Mathias Peltz, trimis de Samuel von Brukenthal la Viena pentru a studia arta obstetricii. Moașele din oraș aveau obligația să-i raporteze cazurile complicate.

În 2025, termenul de moașă aproape că a dispărut. Nu și munca asociată lui, însă. Lucia Roșianu lucrează de 40 de ani în cadrul Secției de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, ca moașă (de fapt, asistentă).

Spune că, dacă ar aduna toți bebelușii pe care i-a moșit de-a lungul carierei, ar putea umple un stadion. Lucia a mărturisit că o astfel de meserie nu este deloc simplă, că implică multă dăruire și că una dintre cele mai importante calități pe care trebuie să le aibă o moașă sau o asistentă din Secția de Obstetrică-Ginecologie este stăpânirea de sine în cele mai critice momente.

„În cei patru ani de liceu sanitar m-am perindat prin mai multe secții ale spitalului, însă cel mai mult m-au atras obstetrica și ginecologia, pentru că aici nu vin oameni bolnavi. În cei 40 de ani de muncă am avut multe provocări, dar cea mai mare a rămas aceea de a nu avea incidente în timpul nașterii.

Momentul expulsiv (termen folosit pentru a descrie primele momente ale venirii pe lume a copilului – n.n.) este cel mai important – este momentul decizional, cel care face diferența între a aduce pe lume un copil de nota 10 sau nu. Este clipa în care mama, epuizată de chinurile nașterii, trebuie să-și adune ultimele puteri și să dea tot ce poate. Dacă nu ești autoritar, riști să nu aduci pe lume un copil de nota 10”, povestește moașa Lucia Roșianu.

Ea spune că, în trecut, gravidele erau mai bine informate, în timp ce astăzi multe viitoare mame vin nepregătite sau chiar cu informații eronate.

„Cu mulți ani în urmă, moașele le explicau gravidelor toți pașii: cum să gestioneze situația, când e momentul să vină la spital, cum să se pregătească de naștere. Astăzi, multe își iau informațiile de pe Facebook sau TikTok, pentru că medicii care le asistă nașterea nu au timpul necesar și nici nu le este atribuită sarcina de consiliere”, explică Lucia Roșianu.

O altă provocare vine chiar din partea familiilor: „Ne este foarte greu să ne concentrăm atunci când monitorizăm o gravidă și primim indicații din partea familiei ei. Multe sunt permanent în apel video, iar aparținătorii ne spun cum ar trebui să le tratăm”. Moașa spune că fiecare femeie devine mamă în momentul în care naște și că nu există „naștere ușoară” sau „greoaie”.

„Multă lume crede că cezariana e mai simplă și nedureroasă. Greșit. Durerile nașterii prin cezariană vin abia după, pentru că se taie șapte straturi în abdomen pentru a ajunge la copil”, încheie Lucia.

De-a lungul celor patru decenii de carieră, Lucia a trăit însă și nenumărate momente de bucurie, imposibil de uitat: „Până să aducem pe lume copilul există tensiune și stres, e ceva normal. În momentul în care copilul se naște, în sală se lasă o liniște și o bucurie greu de descris. Este un sentiment pe care nu îl poți înțelege decât dacă ești mamă sau faci parte din echipa medicală prezentă acolo”.