Îmi amintesc că, demult dar nu prea, era o campanie de penalizare generală pe la locul de muncă, de obicei pe motive fanteziste. Şi mai apărea în decor cine ştie ce şef care ne spuena că ce, credeţi că numai la voi, că şi mie mi-au tăiat. Dacă erai regele naivilor, puneai botul (sună urât? O suna dar asta e) şi deveneai aşa, solidar ca ţăranul din „Arendaşul român” de Caragiale când afla ce greu îi era la numitul arendaş să-şi ţină copiii prin şcoli înalte. Şi ziceai că uite săracul şi lui i-au făcut-o. Numai că problema în cazul ăla era alta. Era cu câţi bani mai rămâneai. Că, da, tăierea exista la ambele categorii, acelaşi procent, numai că ăla mare rămânea cu dublul salariului tău, ba pe la finele anului primea şi o primă de performanţă şi-şi scotea pârleala. Tu erai în câştig doar cu paguba.
Bun, veţi spune că ce vă interesează amintirile mele din copilărie, că asta nu e rubrică autobiografică, ci ditamai editorialul. Păi ar trebui să vă intereseze că este fix ceea ce avem în „Pachetul doi” de măsuri de băgat mâna în buzunarele cetăţenilor în numele unei ipotetice şi imposibil de atins redresări economice a României sau cum a zis premierul? „Începutul reaşezării statului pe baze corecte”. Bun, trecem peste ideea că nu se pomeneşte prea mult despre stat, care e un fel de zeitate nesătulă de pe la mayaşi sau azteci care nu poate trăi decât cu jertfe financiare din banii tăi şi care are un număr uluitor spre revoltător de preoţi-funcţionari. Tu individule, în viziunea statului, eşti mai puţin decât un sfert de zero barat ca valoare, doar bun de plată toată viaţa ta.
În fine, o bucată din reaşezarea statului şi doar a lui pe corectelea e măreţul pachet doi care „aduce respect pentru oameni şi dreptate”. După ce ne-a umplut de respect cu TVA mărit, dublarea impozitelor pe proprietăţi, impozitarea a orice, creşterea accizelor, scoaterea de la coplată, guvernul haiduceşte acum pe tema creşterii ratei de impozitare a marilor averi. Adică, cică şi lor le ia, nu doar nouă, amărâţilor. Adică impozitul se dublează. Impozit obligatoriu de plătit de către orice amărât. Şi acum zbaing, dreptatea şi frăţia, cota suplimentară pentru impozitarea marilor averi creşte şi ea de trei ori. Oau, de la 0,3% la 0,9%. Adică nici măcar 1%. Acum calculează cu ce rămâi tu şi cât de tare sărăcesc bogaţii după măsurile acestea. O altă măsură care aduce economie de dai pe spate este reducerea bonusurilor domnilor şefi de la ANRE, ASF și ANCOM. Deci domnii respectivi vor avea voie să ia bonusuri „decât” de două ori cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru funcţia de ministru. Ia mai gândiţi-vă puţin la termeni: „bonusuri” şi un plus de 2x idemnizaţie brută de ministru şi aveţi exact viziunea proporţiei sărăcirii acestora de dragul ţării. Ca cea despre cum funcţionează „echitatea” guvernamentală.
A, vezi spune că uite, au intrat în pensiile speciale din justiţie, finalmente. Siiiigur că da. Uite, vârsta de pensionare a magistraţilor va creşte de la 40şi la 65 de ani. Ura-ura, aplauze puternice prelungite. Numai că vine poanta: perioada de implementare a măsurii este de 10 ani. Zece ani, OK? Şi s-a umblat şi la bani: pensiile magistraţilor nu vor mai fi enorme, adică 80% din ultimul salariu brut încasat ci vor scădea, ehei, puternic şi esenţial: vor fi adică 70%. din ultimul salariu net încasat. Şi aici, ideea asta de dreptate pentru toţi o suna bine declarativ şi lozincard, dar iar intervine faza asta, că se taie-taie de la toţi, dai ideea e şi cu ce/cât rămâi în final. Ei vedeţi acum legătura cu amintirea de la începutul textului?
Apropo, Bolojan a spus că mulţumeşte românilor „că au înţeles nevoia unor măsuri radicale”. Nu nu am înţeles „nevoia”, ci mai rău, am înţeles scopul. Apropo, chestia cu „plătim preţul multor ani în care noi, clasa politică, ne-am făcut că nu vedem realitățile bugetare” e cam de Stan şi Bran. Că nu VOI plătiţi, ci NOI. Ceea ce aţi stricat VOI.
Vlad IGNAT
Ovidiu BOICA
Mihai POPA
Ștefania VESA
Cosmin PAL
Ovidiu BOICA
Vlad IGNAT
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Ovidiu BOICA
Ștefania VESA
Ca de obicei: exact la tinta!